Isabel Allende ne vorbeste in aceasta carte despre tara ei: Chile.
Chilieni sunt dragastosi, asta spun despre ei sarutarile prin care se saluta. Prietenia este eterna acolo in Chile. Tandretea are multe forme de manifestare: de la a deschide usa pentru a primi un musafir pana la a imparti cu altul ceea ce au. Daca-i admiri unui chilian haina pe care o poarta este in stare sa si-o scoata de pe el si sa ti-o daruiasca. Sunt ospitalieri: primul lucru pe care il ofera musafirilor este o apita, un ceiut sau un vinisor. Chilienii vorbesc mult in diminutive. Bautura lor traditionala se numeste pisco, si este o licoare de strugure muscat. Chilienii au simtul umorului si le place sa rada, desi prefera seriozitatea.
Sunt un popor cu suflet de poet, si aici este de vina peisajul. Chile este despartita la Nord de restul continentului de desertul Atacama, la Est de cordiliera Anzilor, la Vest de coastele abrupte ale Oceanului Pacific si la Sud de Antarctica.
Unul din momentele cele mai faimoase din istoria Chile a fost cucerirea inaltimii de la Arica in iunie 1889 in timpul razboiului Pacificului impotriva Perului si Boliviei.
Isabel Allende este o feminista convinsa, ii place sa fie independenta si sa nu fie condusa de nimeni.
S-a nascut in Lima, unde tatal acesteia era unul din secretarii de ambasada. Cand avea vreo 4 ani, tatal ei a plecat sa cumpere tigari si nu s-a mai intors. Mama si-a luat copiii (Isabel si cei doi frati) si a plecat in Santiago la bunicul.
Daca n-ar fi trecut prin experienta exilului, n-ar fi ajuns scriitoare, afirma insasi Isabel Allende. Daca nu ar fi traversat cordiliera Anzilor, daca nu era melancolia pierderii, iubirea si nostalgia pentru tara ei, nu si-ar fi dorit sa isi inventeze o tara a ei. Nu a vrut sa traiasca in dictatura si a emigrat mai intai in Venezuela. "fara neastamparul si nelinistea de a te simti diferit n-ai simti nevoia sa scrii."
Primul ei roman s-a nascut ca o scrisoare catre bunicul, aflat pe patul de moarte pe atunci si care intre timp a decedat. Isabel a continuat sa scrie timp de un an la acea scrisoare. Astfel ca, Isabel Allende isi defineste primul ei roman "Casa spiritelor" ca o incercare de a-si redobandi tara pierduta, de a-i aduna laolalta pe cei raspanditi, de a reinvia mortii si a pastra amintirile.
Am o idee. Sa scriem impreuna o carte despre Romania.
Cine incepe? Cum este Romania? Cum sunt romanii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu