(de prin mail-uri adunate)
Era odata un taran chinez, foarte sarac, dar destept. Acesta isi lucra din greu pamantul, impreuna cu fiul sau. Intr-o zi fiul ii spuse:
"Tata, ce ghinion, calul nu a venit la munca astazi."
"Pentru ce numesti asta ghinion?", raspunse tatal. "Sa vedem ce ne aduce ziua de maine."
Dupa cateva zile calul reveni insotit de o minunata iapa salbatica.
"Tata, ce noroc pe noi!", exclama fiul. "Calul nostru ne-a mai adus un ajutor."
"De ce numesti tu asta noroc?", raspunse tatal. "Sa asteptam sa vedem ce ne aduce ziua de maine."
Cateva zile mai tarziu fiul a vrut sa incalece calul cel nou, dar neobisnuit, acesta se impotrivi si-l tranti la pamant; si fiul s-a ales cu piciorul rupt.
"Tata, ce ghinion, mi-am rupt piciorul."
"De ce numesti asta ghinion? Sa vedem ce ne aduce ziua de maine."
Baiatul nu era convins de filozofia tatalui si plangea in patul sau. Cateva zile mai tarziu trecura prin sat trimisi ai regelui in cautare de tineri pe care sa-i duca la razboi. Si cum in casa batranului taran au vazut un tanar cu piciorul rupt, l-au lasat in pace.
Atunci a inteles tanarul ca nu trebuie sa consideri ca fiind absolute nici ghinionul, nici norocul.
Trebuie sa-i dai ragaz timpului, ca sa vezi daca un lucru este bun sau rau.
Viata are atatea intorsaturi, si evolutia ei este atat de imprevizibila; incat raul poate deveni bine, si binele rau!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu