"jocul de-a adevarul"

de Lia Bugnar

la teatrul Metropolis.

O piesa extraordinara. O piesa care aduce hohote de ras si totodata lacrimi amare.

Ma bucur nespus ca am vazut piesa in distributia Dorina Chiriac si Andi Vasluianu. Cei doi au fost premiati pentru cea mai buna interpretare feminina, respectiv masculina, in cadrul Festivalului Dramaturgiei Romanesti (Timisoara, octombrie 2008), pentru rolurile interpretate in piesa "Jocul de-a adevarul".

Doua cupluri merg intr-o zi de duminica intr-un parc de distractii.

Pe "toboganul gadilator" se da mai intai Sana. Ajunge intr-o camera ciudata, plina cu forme geometrice: un cilindru, o "canapea", o piramida si o sfera.

Aici, Sana isi asteapta sotul, pe Radu...

numai ca in locul acestuia vine pe toboganul gadilator Bebe, sotul Verei.

Alegerea toboganului ii defineste pe ei ca persoane. Acolo, pe tobogan, esti fortat sa razi in ciuda spaimei prin care treci. Cei doi comunica, glumesc (ex: "de ce te cheama Bebe si nu Adolescent sau Adult - dar pe tine de ce te cheama Sana si nu Iaurt sau Kefir"), isi impartasesc idei, ganduri; cauta metode de a iesi din acea camera...pana realizeaza ca se afla intr-un laborator de experimente. Un laborator al unui doctor nebun, cum il numeste Sana.

Doctorul, a carui voce se aude de undeva de sus, le promite ca ii va elibera din acea camera numai dupa ce trec prin toate aparatele lui de testare.

Neavand de ales, cei doi intra in jocul acestuia.

Primul aparat este cilindrul.

"Cilindrul adevarului".

Ca un gentleman, Bebe este primul. In cilindru, imediat ce simte mirosul de levantica incepe sa spuna cat de mult o doreste pe Sana, ca are sani frumosi comparativ cu cele doua nuci ale Verei, sotia sa.

Bebe iese din cilindru, iar Sana incearca cu disperare sa fuga pe tobogan inapoi, spre uimirea acestuia; caci Bebe nu-si amintea nimic din ceea ce a spus pe cand se afla in cilindru.

Cu toate ca stie ce o asteapta, Sana trebuie sa intre si ea in cilindru. Asemeni lui Bebe, cand simte mirosul de levantica, Sana declara ca ii plac mainile lui Bebe si ca si-ar dori ca el sa o atinga.

Cel de-al doilea aparat: canapeaua.

"Doctorul nebun" le aduce la cunostinta faptul ca trebuie sa se aseze amandoi, doar asa aparatul poate functiona.

Acolo, pe canapea, pacientul scoate la iveala cel mai intunecat secret al vietii sale. Mirosul de mosc face ca sufletul sa se deschida si pacientul sa poata vorbi despre ceea ce nu mai stie nimeni.

Bebe a fost un impatimit al jocurilor de noroc. Atat de mult a iubit jocurile de noroc incat a furat banutii unui batran de la azil pentru a mai juca o data.

Batranul avea un cantar pe care trecatorii isi verificau greutatea contra cost. Bebe a jucat banii batranului, care nu erau foarte multi de altfel, si a castigat. S-a intors in locul unde statea zi de zi batranul cu cantarul sau. Dar, intors la locul faptei, Bebe afla de la un politist ca batranul murise la jumatate de ora dupa ce a ramas fara "avere". Cu inima batand puternic, Bebe vrea sa stie unde a ajuns batranul si cantarul sau. Astfel ajunge la azil, unde o intalneste pe prietena intima a batranului, de la care cumpara cantarul cu banii castigati. Cumpara cantarul pentru ca azilul nu are bani de inmormantare, iar batranica isi dorea tare mult sa respecte ritualul inmormantarii.

Trist. Si mai trist faptul ca la inmormantarea batranului nu au fost decat doua persoane: batrana si Bebe.

Sana poarta la gat un medalion neinteles. O caramea. Era soferita incepatoare, a lovit o fetita cu masina si a omorat-o. A lasat-o pe camp, fara suflare, dupa ce i-a luat carameaua pe care o tinea stans in pumn. Nu stie de ce a luat carameaua copilei. S-a speriat. S-a gandit ca nimeni nu o va crede, pe ea, o incepatoare, ca acea fetita i-a aparut din senin in fata masinii si nu a mai avut ce face. Si nimeni, nimeni nu a trecut pe acolo in acele momente.

Poarta medalionul-caramea cu gandul ca intr-o zi isi va primi pedeapsa. I-a luat prezentul unei fetite, i-a luat cele mai frumoase momente care merita traite in viata unui om.

Cele doua secrete m-au rascolit profund. Mi-au adus lacrimi in ochi, lacrimi groaznic de amare, lacrimi care racolesc, care aduc tarie dar totodata disperare, lacrimi carora nu le poti sterge urma....

"Deschizand" cel de-al treilea aparat, piramida, cei doi descopera o masuta, cu doua pahare si o sticla de vin. Suparati pe doctorul nebun, se revolta considerand ca nu au ce sarbatori. Totusi, trebuie sa faca un efort pentru a putea scapa din tot acest joc.

Inchina un pahar in cinstea faptului ca s-au intalnit si si-au deschis sufletul unul in fata celuilalt.

Din vorba in vorba realizeaza ca sunt tradati de partener, ca Vera este amanta lui Radu sau Radu este amantul Verei.

Realizeaza ca bratara din lacrimi de pinguin pe care o poarta Bebe, este bratara pe care Sana i-a daruit-o sotului ei cu un an in urma. Iar el, a daruit-o Verei, care a daruit-o la randul ei lui Bebe.

Viata merge mai departe si cei doi vor sa scape din acea camera si continua cu "sfera". Fiecare este prins in cate o jumatate de sfera si incep sa vorbeasca in versuri, versuri foarte haioase...de altfel. Dupa un duel genial, sfera se inchide cu cei doi inauntru in timp ce se saruta.

Dupa ce au trecut si de ultimul aparat asteapta sa se deschida camera, sa fie liberi. Dar pe tobogan se aud rasete...apare Vera. Apoi apare Radu.

Sana si Bebe sunt putin infricosati de situatie, insa isi revin repede si ii conving pe Vera si Radu sa incerce cilindru. Astfel, le este confirmata tradarea, Vera si Radu recunoscand ca au intarziat pentru ca s-au oprit sa faca sex in camera piticilor.

"Jocul de-a adevarul" este un spectacol previzibil, stii ca cei doi raman in final impreuna, dar este interesant de vazut cum.

Sana si Bebe platesc pentru fericire, nu inainte de a-si rascumpara pacatele.

Timp de patru ani in care Sana este inchisa, platind cu libertatea sa viata furata a micutei Ana, Bebe isi petrece fiecare duminica cu o batranica la o felie de tort de ciocolata, la cofetarie; lucru pe care il facea odata batranul cu cantarul.

Sana primeste iertarea parintilor Anei pentru fapta sa, iar Bebe primeste linistea, singuratatea din Ajunul Craciunului, pentru a putea pretui mai apoi adevarata dragoste. Pentru a putea fi fericit.

Asteptarea doare si este grea, dar uneori (si nu de cele mai multe ori) merita.

Adevarul doare si este greu, dar este mai grav sa te joci cu el si cu cei din jurul tau.