what do you want to do before you die?

I really don't know...maybe

- travel all around the world;

- read more;

- learn german;

- learn to swim;

- open a kindergarden or/and a book caffee-tea store;

someday...

finish

Sunt o super bloggeritza!

"toti cei care au ajuns pana aici sunt in ochii organizatorilor niste SUPER BLOGARI", afirma PCNews.

Etapa 44 si ultima a concursului SuperBlog 2010.

Am participat la SuperBlog 2008, 2009 si am participat si anul acesta! In 2008 am invatat multe lucruri utile: hardware, software. Atunci am invatat cum sa inserez o imagine intr-un articol, cum sa ma joc cu setarile, cu optiunile din bara, cum sa dau reply unui comentariu...pana atunci, nu stiam decat sa scriu, simplu, si atat.

In 2008, concursul mi-a dat curajul sa continui sa scriu pe blog. Stiam parerea prietenilor despre ceea ce si cum scriu, dar vroiam si parerea unor persoane din afara "cercului meu stramt".

Ce mi-a placut la SuperBlog 2010?

Faptul ca am invatat mai multe despre IT si nu numai, am fost la curent cu evenimentele societatii de azi - ce s-a mai lansat, ce se va lansa, ce imbunatatiri exista, cum vor evolua lucrurile.

M-a bucurat faptul ca nu au mai existat probe optionale. Pentru ca asa nu exista diferente intre participanti. Unul scria pentru proba optionala, si avea punctaj mai mare decat un altul care poate era mult mai bun, dar nu isi completa si proba optionala.

Ce m-a facut sa particip pana la final?

Pai...eu niciodata nu renunt. Cand incep un lucru, il duc pana la capat; chiar daca ajung pe ultimul loc. Si chiar daca, poate am avut momente in care am spus nu mai vreau, nu mai pot, renunt. Cred eu ca mai important decat orice premiu, este insasi experienta participarii.

Plus de asta, imi place ceea ce fac, imi place sa scriu si nu puteam renunta la deja traditia - ii pot spune - de a participa la SuperBlog.

Este greu sa scriu despre o tema data, si mai ales cand are si un deadline, pentru ca nu intotdeauna am inspiratie, nu intotdeauna am timp sa ma documentez...dar asta nu ma face sa renunt.

Ce imbunatatiri as aduce la SuperBlog 2011?

Pai, in primul rand, articolele pentru proba x sa fie jurizate toate in aceeasi zi. Pentru ca daca juriul noteaza o parte din ele astazi, si are o stare de buna dispozitie - da note mai mari; iar maine se trezeste "cu fata la cearsaf " si depuncteaza concurentii din varii motive...nu mai este corect concursul. Stiu ca este greu sa citesti 50 de articole intr-o singura zi, si oricum starea de spirit se poate schimba de la o ora la alta, dar macar aparent este mai corect asa pentru participanti. Macar notele sa fie postate in aceeasi zi pentru toti bloggerii participanti.

Si...pentru a intelege si bloggerii pentru ce au luat punctaj maxim, sau pentru ce au fost depunctati, sa existe o rubrica cu observatii, in care sponsorii sa precizeze ce anume i-a determinat sa acorde acel punctaj.

Apoi, comentariile. Trebuie sa existe un regulament pentru comentarii. Trebuie moderate, pentru ca anul acesta s-au spus lucruri urate...:(

Trebuie respectat regulamentul. Daca cineva chiar s-a straduit sa-l gandeasca si sa-l "puna pe hartie" - atunci cu totii sa-l respectam. Astazi este deadline-ul etapei, si nu scriu articolul pentru ca nu am inspiratie sau chef; il scriu peste 2 zile, pentru ca oricum nu voi fi depunctata. Atunci de ce mai exista deadline?

Iar...pentru a nu se mai inspira bloggerii din articolele celorlalti participanti, deadline-ul articolului sa fie chiar ziua in care il posteaza fiecare blogger. Nu inainte, nu dupa. Exact in data de 01.12. sa spunem. Chiar daca il scrie cu o zi - doua inainte, sa-l lase in editare si sa il afiseze doar in ziua cu pricina.

Dar...sa ne vedem sanatosi la anul si negociem atunci. :P

http://www.ralukau.ro/contests/

I wanna

kiss you all over

and over again

Formatia No Mercy a venit pentru prima oara in Romania in 2006. Nu pot spune ca sunt o mare fana a lor, dar iubesc chiar fiecare melodie.

And I miss you

Like the deserts miss the rain
And I miss you

I step off the train
I'm walking down your street again
Pass your door
But you don't live there anymore
It's years since you've been there
And now you've disappeared somewhere
Like outer space
You've found some better place

And I miss you

Like the deserts miss the rain
And I miss you

Could you be dead?
You always were
Two steps ahead of everyone
We'd walk behind
While you would run
And the years have proved
To offer nothing
Since you moved
And you're long gone
And I can't move on

And I miss you

And I miss you

Like the deserts miss the rain
I step off the train
I'm walking down your street again
Pass your door
But you don't live there anymore

And I miss you

Like the deserts miss the rain

Sambata seara,27 noiembrie, Marty a cantat in club Le Studio - fostul R2.

A fost foarte frumos.

Nu mai ascultasem de ceva timp No Mercy, dar mi-am amintit si am fredonat fiecare vers din "where do you go", "kiss you all over", "when I die", "please don't go", "missing". Nu am vrut nici inainte de concert sa le ascult...tocmai pentru a avea o placere mai mare pe durata spectacolului.

Forever and always
When I die I'll keep on living for you
You give me strength when I start to worry
You lift me up when I'm feeling sorry
You're building me up with love & affection
When I'm in danger you're my protection
And I'm the one you can depend upon
I'll always treat you right, never do you wrong
Just feel the love burning inside of me
It's gonna last for eternity
For eternity
For eternity
Cause baby I love you
Baby I need you
Yes, I do
And when I die I keep on living
You'll always have my love seeing you through
I'll be your angel up in heaven
Forever all my love will shine on you
Cause baby I love you
Baby I need you
Yes, I do
Are you that someone you can believe in?
No one can take away what were feeling
Our love is strong, it goes on forever
No one will ever love you better
And when they moan I'll still be true to you
The seed of love lives inside of you
I'll be your angel up in heaven
And all my love will shine down on you
For eternity
For eternity
Cause baby I love you
Baby I need you
Yes, I do
And when I die I keep on living
You'll always have my love seeing you through
I'll be your angel up in heaven
Forever all my love will shine on you
Cause baby I love you
Baby I need you
Yes, I do
And when I die I keep on living
Youll always have my love seeing you through - seeing you through
Ill be your angel up in heaven - up in heaven
Forever all my love will shine on you
Baby I love you
Baby I need you
Yes, I do

parteneri

Partenerii media au fost alaturi de noi si ne-au sustinut, de la inceputul concursului SuperBlog 2010 si pana acum la final, si speram si de acum inainte.

Dupa finala din 10 decembrie, plecam cu totii in vacanta, si parteneri media, si bloggeri, si sponsori si organizatori, pana in 2011 - editia viitoare SuperBlog.

TVR - Zon@IT - un program TV dedicat fenomenului informational. Hardware, jocuri pentru PC si console, software...toate intr-o emisiune TV vinerea, de la orele 18 trecute fix pe TVR2.

revista Connect - cea mai mare revista de telecomunicatii din lume, si nu numai.

revista PhotoMagazine - o revista cu si despre fotografii, adresata in special pasionatilor de fotografie, dar si oricui iubeste arta si frumosul. Articole despre tehnici de fotografiere ale fotografilor profesionisti, prezentari de aparate foto, mari artisti fotografi si altele.

radio Lynx - radio online, cu muzica pentru toate gusturile.

121.ro - comunitatea mea, comunitatea femeilor senzationale. Bancuri - pentru a-ti lumina ziua, lifestyle, biblioteca, cinemateca, sex si relatii, fashion, sanatate, familie si cariera. Povesti, concursuri, si altele.

ArenaIT.net - castigatorii SuperBlog 2008. Blog de stiri IT.

MoneyWatch.ro - castigatorul SuperBlog 2009. Un blog despre afaceri si succes. Un blog care analizeaza.

Articolul este scris pentru etapa nr. 43 a concursului SuperBlog 2010.

Multumim PCNews pentru increderea acordata noua, bloggerilor.

la final de SuperBlog 2010 a venit Mosul!

Mosul a venit mai devreme anul acesta.

Ho Ho Ho

Pentru surioara mea cu un router Asus . Avem nevoie de el amandoua - fiecare sa stea cat vrea si cand vrea pe internet, la calculatorul ei. A fost foarte incantata suri a mea.

- Iar pentru tine, dragul meu, uite aici - sa vezi ce te asteapta.

- Ce este, nebunica mica?

- Deschide-l ! Sunt sigura ca iti va placea!

- Ia sa vedem noi...zuza!!!!!! ce-i aici?

- Un OPlay! Media-player ASUS OPlay HDP-R3. Dupa fiecare calatorie a noastra, o sa vedem impreuna fotografiile. Introduci cardul de memorie si avem amintirile HD.

- Ia uite ce mai zice aici: suport multimedia complet, acces usor prin wireless. Transfer de date de 6 ori mai rapid cu e-Sata. Este super, Ralu. Hai sa testam un film bun.

- Din pacate, nu avem posibilitatea acum sa testam prin eSata, asa ca ne ramane clasicul USB 2.0. Ce film alegem? O comedie, ca sa incepem saptamana cu zambetul pe buze?

- Daaa, este perfect.

Am urmarit tot filmul la o claritate pe care noi am mai vazut-o doar in cinema. Pana acum. Totul a decurs linistit, fara distorsionari ale imaginii; subtitrarea fara probleme, fara intreruperi.

Am rulat apoi cateva imagini ale noastre mai vechi, de la munte...si parca eram din nou acolo. Atat de clare erau fotografiile. Iar acum ascultam niste muzica, si are o calitate de redare a sunetului foarte buna.

- Ai ales un cadou frumos, rrrr-! Vedem filme la noi acasa, la fel de clare ca in cinema; si in timpul filmului putem manca budinca - caci suntem acasa. Ascultam muzica...fotografiile noastre HD....

Foarte dragut!

Articolul este scris pentru etapa 42 a concursului SuperBlog 2010. Nu m-am putut decide la o singura persoana cea mai draga, asadar am impartit bugetul in doua si a venit Mosul la doua persoane dragi mie. Bineinteles, ca m-am gandit si la binele meu atunci cand am ales cadourile. Nu se putea altfel.

business blog

Sunt timida, sensibila, visatoare. Imi place sa arat ca sunt puternica, pentru ca doar asa iti poti atinge obiectivele - dar nu pot fi intodeauna asa.

Mi-am facut blog pentru a imi exprima liber ideile despre viata, despre lume, despre mine si nebuniile mele; exact in momentele in care nu sunt asa puternica pe cat mi-as dori. Mi-am facut blog pentru a ma face auzita, si de ce nu, pentru a va auzi pe voi cititorii, pentru a afla parerile voastre, povestile si sfaturile.

M-am inscris in 2008 la SuperBlog. Prima editie. Primul meu concurs. Mi-a placut pentru ca am aflat lucruri foarte interesante despre anumite produse si servicii de pe piata romaneasca si am invatat multe lucruri din domeniul IT.

Nu eram interesata de monetizarea blogului, si nu sunt nici acum. Nu cred ca prin participarea la acest concurs imi monetizez blogul (asa cum spunea o concurenta), caci nu sunt platita pentru fiecare articol in parte, doar primesc un fel de bonus la sfarsit - bonus care oricum nu ma incalzeste cu nimic.

Particip la SuperBlog pentru ca am de invatat multe din aceasta experienta si atat.

Blogul meu este personal, scriu atunci cand vreau, ceea ce vreau, cum vreau. Scriu despre fapte in care cred, idei care imi plac, lucruri pe care le iubesc.

Nu am o tema prestabilita. Scriu diverse. Astazi iubesc, zambesc; maine sunt dezamagita si plang...toate aici pe blog.

Pentru a face bani cu blogul trebuie sa ai o tema, sa ai un specific. Exemplu: arenaIT.

Blogul meu nu are teme, modele etc; ma are doar pe mine, cu gandurile mele, imaginatia mea, trairile mele...

E usor a scrie articole/

cand nimic nu ai a spune/

insirand cuvinte goale....

Cred ca trebuie sa ai ceva bun de zis intr-un domeniu pentru a face un business din asta. Altfel, a scrie pe blog ramane un hobby "no charge, no fee".

Care sunt obiectivele mele pentru blogul personal?

Imi trecuse prin capsor intr-un timp ca asa ma pot afirma si pot ajunge colaborator la o revista. Inca mi-ar placea, cred.

Totusi, obiectivul meu este sa fiu eu in continuare, online, pe blog, cu bune si rele, asa cum am fost si pana astazi; sa ma fac auzita. Sa nu ma opresc, sa nu renunt la visul meu de a scrie pe blog.

Nici macar atunci cand voi fi la casa mea, cum se spune. Probabil atunci voi scrie despre copii, despre mancare gatita, familie....oh, boy. Dar voi continua a scrie.

Asadar, articolul este scris pentru etapa nr. 40 a concursului SuperBlog 2010, dar nu imi monetizeaza blogul.

TV

Va uitati la televizor? Cate ore pe zi?

Cred ca ar trebui sa apara chiar la TV reclama cu "televizorul dauneaza grav sanatatii". Nu ziceti si voi asa? In special anumite posturi gen "zero tv", "antenele", de "pro" nu mai zic...

Azerty si PcNews ma intreaba "Televizor LED sau Televizor LCD ? ".

Raspunsul meu in mod normal ar fi "Niciunul."

Folosesc televizorul ca simplu televizor, asa cum foloseau bunicii mei televizorul alb-negru, cu mai bine de 30 de ani in urma. Nu am o consola, nu vreau sa ma joc si nu il folosesc ca monitor la PC.

Incerc sa ma uit cat mai rar la TV. Si, in general, ma uit la filme - ceea ce pot vedea si pe calculator/laptop.

Timp pentru noi nu prea mai avem. O stim cu totii.

Iar putinul timp pe care il am nu vreau sa-l mai pierd in fata televizorului. Prefer sa citesc cateva pagini dintr-o carte, seara inainte sa adorm, decat sa ma uit la televizor.

Daca totusi chiar ar trebui sa iau o decizie intre TV LCD sau TV LED as alege LED-ul. De ce? Pentru ca ecranele cu LED au beculete.

Plus, consuma mai putina energie, au o durata de viata mai mare...

Ambele tipuri de televizoare folosesc cristale lichide la afisaj. LED-urile au rezolutie mare, contrast mare si culori vii. LCD-urile au rezolutie mare, insa un contrast mai mic.

Asadar, de ce as alege un LCD care are un contrast mai mic, deci culori ceva mai sterse?

Trebuie sa fiu atenta insa la LED-uri sa aiba diode colorate. Acestea oferind nuante mult mai pronuntate, in timp ce TV-urile cu led-uri albe nu se deosebesc prea tare de LCD-uri.

Astazi aleg LED-ul, maine OLED-ul si tot asa; tehnologia avanseaza, cerintele noastre cresc...

Articolul este scris pentru concursul SuperBlog 2010, etapa nr.41.

eco notebook

Anul acesta, de Ziua Pamantului, ASUS a lansat noua serie de laptop-uri ASUS U Bamboo, in cadrul evenimentului de plantare de copaci din Parcul Tineretului.

Vazand imagini cu aceste laptop-uri, as zice ca se asorteaza foarte bine cu acele masini de lux, elegante, cu ornamente interioare din lemn. Mai ales ca mai avem similitudini intre laptop-uri si masini in cazul ASUS( vezi seria ASUS Lamborghini).

Asus U Bamboo este unic. Pana acum, nu exista in industria IT un produs care sa rivalizeze cu aceasta.

Folosirea bambusului are doua avantaje: se reduce cu pana la 25% necesarul de plastic, un material nociv pentru planeta, fiind astfel mai usor de reciclat; si totodata reuseste sa creeze un design inedit pentru fiecare model in parte, datorita texturii unice a arborelui de bambus. Niciodata nu vei gasi doua laptouri identice ca aspect.

Mai mult decat atat, bambusul folosit de ASUS este taiat la maturitate, si creste foarte repede inapoi. Bambusul este o planta care are una dintre cele mai mari rate de crestere din lume.

Pe langa materialele ecologice, ASUS U Bamboo beneficiaza si de aportul unor tehnologii menite sa reduca cat mai mult consumul de curent. Tehnologia SuperHybrid Enginee permite utilizatorului sa opteze pentru diverse moduri de functionare a acumulatorului. Astfel, putem alege o durata mai mare de autonomie prin micsorarea performantelor componentelor. O optiune valabila atunci cand utilizatorul se limiteaza la browsing pe internet sau folosirea unor aplicatii de tip office.

Aceste laptop-uri au display-uri LCD cu diagonale de 14" si 15'' si utilizeaza diverse versiuni ale procesorului Intel Core i5. Memoria poate ajunge pana la 3GB DDR3, USB 3.0, iar stocarea datelor se realizeaza pe hard disk-uri clasice cu capacitatea de 500 GB.

Articolul este scris pentru etapa nr. 39 a concursului SuperBlog 2010.

ce este viata?

o piesa de teatru?

un roman?

o calatorie cu trenul?

Imi placea sa spun ca viata mea este o piesa de teatru si ca eu am rolul principal. Ca in viata trebuie sa fii intotdeauna sincer cu tine, sa te adaptezi oricarei situatii, sa arati bine langa toate celelalte personaje de pe scena, sa improvizezi si sa primesti aplauze atunci cand realizezi ceva. Acum cred ca este mult mai mult de atat.

Viata este un mister. Ne jucam cu ea, si mai in gluma mai in serios incercam sa deslusim misterul. Viata este frumusete, bucurie, fericire, dragoste si libertate.

Viata este tristete, lacrimi si durere. Este o lupta, este un vis.

Viata este prietenie, este singuratate, este o betie, este o prajitura.

Viata este o jucarie, o vacanta sau poate un examen.

Viata este un parc, este un leagan, este o frunza, poate o floare sau chiar un copac.

Viata este mare, soare; este munte, aer si zapada. Un rasarit, un apus, poate o ploaie.

Viata e cer si pamant. Viata e spatiu si timp.

Viata este a ta cu toate cele de mai sus. Si bucurii si tristeti, si zambete si lacrimi. Cum o traiesti este doar meritul tau.

in cautarea soferului Toyota

Buna dimineata!

Astazi se afla la butoane psihologul Lara U., care va dezbate profilul psiho-sociologic al soferilor din Romania.

Exista tot atatea tipuri de comportament cati oameni exista. Cu toate acestea, inca din Antichitate avem patru temperamente fundamentale: coleric (foc), sangvinic (aer), flegmatic (apa) si melancolic (pamant). Dupa S.Rubinstein temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii. Fiecare temperament are parti pozitive, dar si negative.

Fiecarui individ i se potrivesc anumite lucruri. Fiecarui sofer i se potrivesc anumite masini. Intotdeauna cand alegi o masina, tu ca individ, te gandesti intai la tine: ce personalitate ai, ce gen de masina ai nevoie, ce gen de masina iti place, daca masina se potriveste cerintelor tale; daca vei conduce mai mult in oras sau off road. Sunt multe elemente de luat in calcul atunci cand iti alegi masina.

Proful de mate din scoala generala ne-a invatat ceva: niciodata sa nu dai unei cunostinte cheile de la masina si stiloul, caci ele sunt cele care te reprezinta in viata.

Un tanar, fara prea multa experienta sau bani, va fi intotdeauna la volanul unei masini puternice: un BMW, un Audi; fie ea si la mana a doua - pentru ca este un teribilist.

O persoana rationala, care isi doreste siguranta, comfort, dar si calitate va alege o Toyota.

Pentru elevii scolii de soferi se alege aproape intotdeauna un Logan. Stiti bancul cu Dacia si pisica "pe unde scoate capul, dam cu chit" ! Loganul este perfect pentru cei care abia invata sa conduca - pot strica totul si de fapt nu strica nimic, caci era deja stricat. Ambreiaj, frane, caroserie...

Pentru a intelege mai bine, am un exemplu practic pentru voi:

Profilul psiho-sociologic al soferului Toyota

Nume: Sever Serban

Cetatenie: dubla (roman si francez)

varsta: 29

sex: masculin

nivel scolarizare: postuniversitar

ultimul loc de munca: manager IT

statut marital: necasatorit

constitutie fizica: atletica

Mediul social de provenienta: familie unita, respectata, avand un mod de viata decent.

Nu are cazier, dosare penale; si nici macar amenzi de parcare.

Are personalitate puternica, complexa, este stapan pe sine, calm, deschis si intelegator. Nu se panicheaza intr-o situatie limita si nu pierde controlul masinii. Intotdeauna atent, conduce cu grija, pentru el si pentru ceilalti participanti la trafic. Acorda prioritate, te lasa sa o iei inaintea lui - chiar si atunci cand el are priotitate: daca a te lasa pe tine inainte lui inseamna a decongestiona traficul - o va face.

Poate conduce orice masina: sport, de teren sau eleganta; Tico sau Ferrari; insa Toyota il reprezinta.

Nu este impulsiv, nici violent sau agresiv. Nu injura in trafic; iar atunci cand se intampla sa o faca nu este nicidecum vulgar - doar usor ironic: linistit si tacticos te numeste "persoana de categoria b ", in nici un caz "mitocan", "prost" sau un alt atribut de acest gen.

Iubeste drumurile libere, siguranta; dar nu il apuca disperarea niciodata intr-o intersectie mare si aglomerata.

Nu arunca niciodata gunoaie afara din masina, pe geam, le strange intr-o punga in masina si le arunca la prima oprire in primul cos de gunoi.

Respecta intotdeauna semnele de circulatie si nu parcheaza niciodata acolo unde stie ca nu este permis.

In viata, soferul Toyota se simte iubit si implinit; este vesel si optimist, este inteligent si are bun gust. Are niste principii bine stabilite, pe care stie cand este si cand nu este cazul sa le incalce. Este serios, rational, sociabil, are curaj si se cunoaste pe el insusi.

Se intelege bine cu familia, cu colegii de munca, cu vecinii. Are prieteni multi, cu care isi petrece concediile, weekend-urile.

Cand pleaca in strainatate in interes de serviciu intotdeauna pleaca cu avionul, insa atunci cand pleaca in concediu merge doar cu masina lui. Condusul ii face placere, il relaxeaza, ii da o extra siguranta, o senzatie de bine si de liberatate.

Este un sofer model. Daca ar fi mai multi soferi Toyota in tara asta, traficul ar fi mai fluent, mai linistit.

Tu esti sofer Toyota?

Atat pentru astazi, dragilor!

Va pupa,

Lara U.

Articol scris pentru etapa nr. 38 a concursului SuperBlog 2010.

something to think about!

laptop si ciocolata

ASUS a lansat colectia Karim Rashid. Aceste netbook-uri sunt diferite datorita invelisului unic, din forme geometrice simple si totodata complexe. Modelul elaborat, ondulat, format din celule despartite de santuri, valuri ce urca si coboara, iar lumina si umbrele creeaza un joc atat de frumos pe suprafata lui.

Asus EeePC 1008p Karim Rashid vine in doua culori: pentru el - maron auriu si pentru ea - roz intens.

Am fost intrebata zilele trecute daca am ceva impotriva culorii roz. Nu am nimic impotriva culorii roz! Este o culoare placuta, calda; numai ca nu ma reprezinta pe mine.

Asadar, imi place mai mult Karim Rashid pe maro auriu. Iar design-ul cu forme geometrice ma duce cu gandul la o ciocolata mare, buna, si implicit la energie, la putere.

Ca si accesorii, aceste netbook-uri vin cu un mouse in aceeasi culoare (ar fi fost interesant sa fie si acesta cu forme geometrice pe el) si cu o husa de protectie, acelasi model si aceeasi culoare.

Procesor Intel Atom N450, cu o memorie de 1 GB DDR2. Ecranul are 10.1 inch, LED, 1024x600 pixeli. Wireless WiFi 802.11n, Bluetooth 2.1 si o stocare de 250 GB. Porturile care sunt mai rar folosite de utilizator sunt ascunse sub niste capace in aceeasi culoare si model ca restul carcasei.

Asta este ceea ce ne aduce colectia Karim Rashid, si face diferenta intre atatea netbook-uri prezente pe piata.

Si cel roz poate fi o ciocolata...o ciocolata cu crema de capsuni sau visine...

Articolul este scris pentru concursul SuperBlog 2010, etapa nr.36.

Ce mi-as dori eu de la un laptop?

Sa-mi gateasca, se poate?

Macar un ceai, in fiecare dimineata si seara ... ma multumesc cu atat!

doar glumeam!!!

Dar acum, la modul serios, imi doresc ca laptop-ul meu sa-mi fie prieten si sa ma insoteasca peste tot. Din varii motive, anul acesta nu am ajuns la Gaudeamus. Iubesc lectura, cartile dar as fi mers doar pentru kurtos si atmosfera de targ de carte. Caci altfel, carti,... deja am ceva carti in asteptare spre a fi citite; plus ca astazi am inceput sa citesc online. Sau descarc o carte si o citesc atunci cand am placerea, fara a avea neaparata nevoie in acel moment de conexiune la internet.

Pentru ce folosesc eu un laptop? Pai, in primul rand pentru internet (google search, mail, blogging..), apoi pentru job. - cum altfel sa fac o nota contabila daca nu in excel? Pentru a citi, pentru a ma juca (from time to time), pentru a viziona filme si pentru fotografii.

Ce laptop as alege pentru mine...as alege un laptop ASUS; pentru ca are un nume, are o traditie.

Vreau un laptop puternic, pentru ca daca imi este prieten trebuie sa fie asemeni mie.

Trebuie sa aiba totodata un design deosebit si sa fie usor; pentru a ma afirma cu el peste tot unde merg.

Trebuie sa aiba o memorie de elefant - am nevoie de spatiu pentru a stoca carti (sute), filme (zeci) si fotografii (mii).

As alege tehnologia Asus Splendid Video Intelligent Technology, un IntelCore2Duo T6400, 2000 MHz, cu o memorie 3072 - 4096 MB DDR2, 250 GB HDD. De ce? Pai sistemul de operare, browserele deschise..consuma resurse, asadar am nevoie de un Core 2 Duo. Si pentru ca integreaza tot ceea ce am eu nevoie. Design, putere, memorie.

Articolul este scris pentru etapa 37 a concursului SuperBlog 2010.

Iulia Hasdeu si castelul din Campina

Castelul a fost construit de catre B.P.Hasdeu in memoria fiicei sale, care a murit la doar 18 ani de TBC. A fost construit intre anii 1893 si 1896 in Muntenia - Campina, dupa planurile trimise de Iulia din lumea de dincolo. Caci, dupa disparitia prematura a fiicei sale, B.P.Hasdeu isi indreapta atentia intr-o singura directie: spiritismul.

Iulia Hasdeu(14.11.1869-29.09.1988) a fost un geniu. Ea a fost primul roman care a absolvit facultatea Sorbona din Franta.

La 4 ani stia sa scrie si sa citeasca, la 8 ani neimpliniti a absolvit scoala primara, la 11 ani a absolvit gimnaziul Sf Sava din Bucuresti si totodata Conservatorul - sectia Pian si Canto.

vedere din spate

bustul lui B.P.Hasdeu
















biroul lui B.P.Hasdeu

mama lui Bogdan Petriceicu Hasdeu

Iulia Hasdeu

B.P.Hasdeu

pe aici patrundea in castel, din camera de spiritism, duhul Iuliei

papusa Iuliei

B.P.Hasdeu

“Trecusera sase luni dupa moartea fiicei mele. Era in martie: iarna plecase, primavara nu sosise inca. Intr-o seara umeda si posomorata sedeam singur in odaie langa masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, era o testea de hartie si mai multe creioane. Cum? nu stiu, nu stiu, nu stiu, dar fara ca s-o stiu, mana mea lua un creion si-i rezema varful de luciul hartiei. Incepui a simti la tampla stanga batai scurte si indesate, intocmai ca si cand ar fi fost bagat intr-insa un aparat telegrafic. Deodata mana mea se puse intr-o miscare fara astampar. Vreo cinci secunde cel mult. Cand bratul se opri si creionul cazu dintre degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi eram sigur ca nu adormisem. Aruncai privirea pe hartie si cetii acolo foarte limpede:

“Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu” - (Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui sa-ti fie indeajuns. Iulia Hasdeu)

Era scris si iscalit cu slova fiicei mele."

Iulia Hasdeu

la Muzeul Taranului Roman

bomba

Am o dilema, dragii mei. Am primit o informatie, dar nu sunt foarte sigura de veridicitatea ei. Publicarea acestei informatii ma va ridica in aceasta lume a jurnalismului online si imi va aduce recunoasterea de care am atata nevoie. Daca insa, informatia se dovedeste a fi falsa, voi face rau unor oameni nevinovati. Nu stiu cum sa procedez, si am nevoie de ajutorul vostru.

Trebuie sa verific informatia.

Stiu ca tu, Michelle, il cunosti pe Serghei, asa ca o sa te rog pe tine mai intai sa-mi povestesti cate ceva despre trecutul sau. Tot ceea ce stii. Sau mai bine, eu o sa iti pun cateva intrebari si tu imi raspunzi, iar apoi dezvoltam raspunsurile.

Tu Jacque esti cel mai bun prieten si confident al Elissei. Am nevoie sa-mi confirmi sau infirmi doar daca aceste amanunte picante din viata ei sunt adevarate.

La Ernest nu pot apela, pentru ca va afla o tara intreaga inainte de a scrie eu stirea. Asadar, de tine, Daniusk, am nevoie sa mergi cu mine pe teren. O sa fiu pentru cateva zile Mata Hari, si voi investiga prin propriile mele forte adevarul gol-golut.

Nu am scris si nu voi scrie niciodata despre ceva in care nu cred, despre ceva ce nu sunt convinsa, ca cel putin partial, este adevarat. Imi place sa citesc, imi place sa scriu, am imaginatie si imi place sa ma joc creativ; insa intotdeauna incerc sa fiu cat mai obiectiva si mai aproape de adevar.

Sunt sigura ca stirea va fi mai mult decat senzationala, daca se dovedeste a fi adevarata. Asadar demaram cercetarile. Ajutata de prietenii mei (niciodata nu imi fac prieteni in domeniul in care lucrez, pentru ca atunci nu ii mai pot numi prieteni, caci intervin multe discutii si rautati) aflu cat de adevarata este informatia pe care o detin si apoi dau lumii de stire.

Prefer sa astept cateva zile sa ma documentez, sa risc sa publice altcineva "bomba" inaintea mea; decat sa public un neadevar si sa fac rau celor presupusi a fi implicati.

Voi, dragi cititori, ce sfat aveti pentru mine? Ce ati face voi?

Articolul este scris pentru etapa nr. 34 a concursului SuperBlog 2010.

da viata amintirilor

CeWe Color este cel mai mare procesator de fotografie din Europa. De origine germana, are o traditie de peste 49 de ani in domeniu, prezent in 24 de tari europene.

Real Hypermarket, in parteneriat cu CeWe Color, a lansat in reteaua magazinelor sale un nou serviciu, prin intermediul caruia orice persoana isi poate printa fotografiile din format digital sau analog.

Cu ajutorul aplicatiei Real Fotolumea mea, clientul isi poate realiza propria fotocarte. Sau poate personaliza cu fotografiile sale diverse obiecte, precum: cani, halbe, fete de perna, tricouri, calendare, etc.

Serviciul foto efectiv este usor comun. Este util, insa pentru mine nu prezinta mare interes. Eu una pastrez toate fotografiile, toate amintirile, in calculator sau/si pe cd-uri.

In schimb, ideea unei fotografii printate pe o panza mi se pare foarte indrazneata. Sa ai in camera un "tablou" cu tine si cu el, sau cu copilul vostru. De ce nu?, ar fi foarte interesant - un tablou cu o imagine veche de familie, cateva generatii pe o panza.

Printarea pozelor cred ca este potrivita atunci cand vrei sa faci un album foto pentru bunici.O fotocarte cadou. Sau cand esti plecat din tara, cu studii sau cu munca, si le trimiti celor dragi poze cu tine si cu locurile minunate prin care te afli. Pentru majoritatea parintilor - de bunici nu mai vorbim - este incomod sa vada niste poze pe calculator. Si atunci, tu dai comanda la serviciile foto real, pe internet - de oriunde ai fi; si ei merg sa le ridice direct de la Real.

Calendarul cred ca este perfect pentru parinti. La birou, sa existe pe perete un calendar personalizat cu copiii. Cand iti notezi in calendar o data importanta a unei sedinte, sau a unei conferinte, o deplasare sau un job in echipa peste program...iti aduci aminte ca acasa te asteapta cei dragi si esti cat se poate de eficient sa termini mai repede sa ajungi la ei sa petreceti timpul impreuna.

Cel mai mult imi place globul de zapada. Este cel mai potrivit ca si cadou personalizat pentru sarbatorile de iarna. Poate fi o poza in doi, poate fi o poza intriganta doar a ta...poate fi o imagine neutra. Dar este frumos, pentru ca este unic, original.

Puzzle-ul mi se pare interesant. Imagineaza-ti, tu ii faci lui cadou de ziua voastra, o imagine cu tine. Facuta bucatele. Iar el se ocupa de "reconstituire". Si ii poti oferi si un premiu, in functie de cat de repede descopera imaginea.

Cred ca ar trebui sa mai aduca niste brelocuri personalizate, si mai multe animalute plusate: nu doar un urs, un iepuras si un cerb. Si...cred ca ar trebui sa mai vina si cu personalizarea obiectelor prin scris. Pentru ca o parte din acestea se regasesc si in magazinul Unirea. Si acolo poti personaliza un tricou, spre exemplu, doar in scris; nu este obligatorie imaginea.

Si ca tot am adus in discutie magazinul Unirea, si mi-am amintit de minunatele lor cravate personalizate...mi-ar placea sa am posibilitatea la Real, sa comand o cravata personalizata cu o caricatura a mea - asa pe lung.

In rest, numai de bine. Articolul este scris pentru etapa nr 35 a concursului SuperBlog 2010.