Luigi Pirandello pune accentul pe jocul dramaturgic, si vine cu ideea ce jocul de teatru trebuie sa para o improvizatie. Teatrul trebuie sa puna accent pe joc, nu pe replici; de aceea Luigi Pirandello vine cu aceasta piesa in replica la Shakespeare.
Sensurile jocului sunt: jocul nebuniei si jocul de teatru ludic, cu intentia de a evada din viata si din moarte. Pentru Hamlet, nu mai exista alta alternativa decat jocul, caci el respinge viata, dar ii este frica de moarte. Don Quijote si Hamlet simuleaza nebunia, dar Don Quijote isi pastreaza cuvantul dat, fapt de pe urma caruia Samson profita, pe cand Hamlet nu-si poate duce la bun sfarsit razbunarea, pentru ca in subconstientul sau zace dorinta de a fi succesorul tatalui sau, regasindu-se in Claudius.
Iesirea din joc pentru cei doi reprezinta moartea. Don Quijote traieste jocul cu o mare implicare, Hamlet se refugiaza in joc pentru ca nu are alta alternativa. La Hamlet jocul dureaza cateva luni. La Henric IV dureaza aproximativ 20 de ani. Henric IV intra in joc accidental, in timp ce calarea, gasind mai tarziu in acesta un refugiu.
Personajul principal al piesei lui Pirandello este un tanar aristocrat, aflat la culmile existentei sale, care are ca preocupare principala jocul. Este logodit cu Matilde Spina si are o fiica Frida. Ii place sa dea petreceri, si la una dintre acestea aristocratul propune ca invitatii sa se imbrace in personaje istorice.
El apare travestit in Henric al IV-lea, imparat german din secolul XI. Tito Belcredi, prietenul sau, ii inteapa calul cu o sulita, aristocratul cade de pe cal, toata lumea crede ca este un simplu accident, insa din acel moment personajul uita propria sa existenta si e convins ca este Henric IV.
Prietenii sai il stimuleazatransformandu-i palatul intr-un adevarat regat din secolul al XI-lea.
Dupa 12 ani brusc personajului ii revine memoria, insa alege in continuare calea jocului, se preface amnezic si il batjocoreste pe Belcredi inca 8 ani.
Frida ajunge la varsta pe care o avea mama sa cand Henric a avut accidentul. Atunci el revine la realitate, si pentru ca nimeni nu il crede, il ucide pe Belcredi, apoi se intoarce la jocul sau su se autopedepseste indirect.
Piesa se deschide cu deznodamentul si urmareste implicatiile jocului. Coborarea personajelor din tablou reprezinta coborarea fantasticului in realitate.
Pentru Henric IV jocul are functie terapeutica, el hraneste spiritul izolat de realitate si nu poate fi trait decat in limitele impuse de conventiile lui.
Henric nu are putere asupra realitatii obiective, iar acest esec duce la destramarea lumii. Atunci cand realitatea ii invadeaza jocul Henric se razvrateste impotriva acestuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu