Tema romanului este timpul subiectiv, personal al lui Marcel; destinul lui Marcel urmarit din copilarie pana la maturitatea deplina.
Evenimentele nu sunt prezentate cronologic; nu actiunea se afla in prim plan, ci modul de receptare a lumii lui Marcel.
In oraselul Combray- loc mitologizat- se intoarce de fiecare data personajul pentru a-si aduna gandurile.
Swann, prietenul mamei sale, este figura dusmanoasa a copilariei. Duminicile copilariei sale erau marcate de mersul la biserica si apoi la o matusa bolnava care ii dadea de fiecare data o madlena inmuiata in ceai. Biserica se numea "biserica Magdalenelor", de aici si obsesia magdalenei.
Mai tarziu, cand il reintalneste pe Swann, Marcel traieste tot ceea ce visase in secret, si anume: intrarea in casele aristocrate.
Marcel se indragosteste de Albertine, dar iubirea lui este posesiva, gelozia distrugatoare. Astfel, Marcel o va tine captiva in apartamentul sau, cat mai departe de lumea care ii starneste gelozia. Iesirea lui Marcel din castelul Guermantes coincide cu moartea Albertinei. In acel moment Marcel recapata toate momentele din timpul lui de iubire cu Albertine.
Adolescent fiind, Marcel priveste cu timiditate la fetele de pe plaja Balbec, de la distanta si fara a indrazni sa le vorbeasca.
Sunt o suma de lucruri pe care omul le uita, insa Marcel reuseste sa recunoasca clipele pierdute: momentul madlenelor, excursia in Venetia, calatoria cu trenul, iesirea din Catedrala San Marco.
Pe langa multe alte preocupari Marcel citeste, doreste sa fie scriitor, comenteaza idei, carti la moda.
Pentru Marcel "durata pura", adica timpul personal, se delimiteaza in momentul in care simte madlena :cucernica" si "senzuala" pe cerul gurii.
Romanul este cladit pe teoria filozofului H. Bergson, anume ca pentru fiecare fiinta timpul trece altfel, caci cel care reuseste sa-si gaseasca timpul personal cunoaste "durata pura". Astfel, pentru Marcel, descoperirea duratei pure ii da sentimentul iesirii din mediocritate.
Fiecare episod sustine drama individuala a unui tanar care se desprinde greu si dramatic de mama sa.
Retrairea celor mai banale sentimente din trecut presupune o reconstituire a istoriei marunte a fiintei. Asadar, ceea ce incearca Marcel Proustsa realizeze de-a lungul intregului roman este ideea ca oamenii, fiind inconsecventi, complecsi,transformandu-se in timp, nu se pot cunoaste cu adevarat decat pe ei insisi. Astfel, ei trebuie sa-si caute timpul subiectiv, personal si sa-l traiasca.
Modul in care recuperezi experiente trecute depinde de capacitatea de reactivare a subconstientului. Proust cladeste timpul narativ pe scurte episoade de recuperare a evenimentelor refulate. Viata lui Marcel se afla intre refulare si defulare.
Recuperarea evenimentelor pierdute recladeste mesajul romanului, roman care cladeste complexul Oedipian. Madlena este asociata feminitatii, cladita pe un paradox "cucernica", cuvioasa, si totodata "senzuala"; iar gustul ei ii declanseaza amintirea altui gust.
Pentru Stefan Gheorghidiu durata bergsoniana reprezinta momentul de groaza in razboi; pentru Fred Vasilescu durata bergsoniana reprezinata dupa-amiaza de august.
Proust pune accent pe retrairea evenimentelor refulate, Camil Petrescu pune accent pe reconstituirea lucida.
(nb: mi-am gasit caietul de literatura cu notitele din liceu si m-am gandit sa le impartasesc cu cititorii mei...mai urmeaza...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu