luni, 21 iunie 2010

Doamne, ce macel!

Piesa Yasminei Reza ne introduce in lumea cuplurilor europene care se pretind onorabile si fericite, dar carora le este teama de libertate si ...chiar de ei insisi.

Pe scena teatrului de comedie, doua cupluri se intalnesc pentru a rezolva disputa dintre copii. Pierre, baiatul lui Michel si al lui Veronique, este lovit cu un baston de Francois, baiatul lui Alain si al Anettei.
La inceput totul se arata atat de simplu. Familiile schimba cateva cuvinte, semneaza o hartie si totul pare a fi in regula. Discutia, aparent banala, ascunde frustrari adanci. Putina tarie (rom s.a.) si cartile, relatiile si oamenii sunt transparenti. Fiecare personaj isi dezvaluie caracterul, temerile, durerile...

Interesant abordarea acestei idei a casnicilor in aparenta fericite, dar care ascund probleme mari. Ideea de a te ascunde in spatele unui zambet, fara a spune celuilalt ce te doare in momentul in care simti asta, nu poate aduce decat rani mai adanci pe viitor. Iar ideea de a bea ceva tare doar pentru a te elibera de temeri, nu este printre cele mai bune solutii pe care le poti gasi.

Teatrul este un mod de constientizare a propriei persoane, pentru tanara generatie si nu numai. Te regasesti in personaje si iti dai seama ce ai de "tratat" la tine insuti si cum sa-i privesti si sa-i intelegi pe cei de langa tine.

Un comentariu:

Bogdan spunea...

doamne... ce mi-a placut :)