marți, 13 iulie 2010

Fantoma din moara

de Doina Rusti

este un roman captivant despre comunism, despre viata de tara si viata de oras, mai putin, in perioada comunista, despre o fantoma care traieste in moara din satul Comosteni, si a carei prezenta o simte fiecare locuitor al satului, fara a stii ca nu este singurul in acea situatie.
"moara era locul cel mai vizitat (din satul Comosteni), dar si cel mai temut, in care orisicine stia ca este vizuina stafiei care bantuie satul si stapaneste sufletele oamenilor"


*

"Trebuie sa ai mare grija ce vorbesti pentru ca totul se afla. Nu stii cine te spune, pentru ca peste tot sunt oamenii lor. Uite, era prin '49, cand o suma de scriitori mari, chiar si Eminescu, erau interzisi, considerati reactionari si tulburatori de minti. Pe vremea aia, cand abia incepuse colectivizarea pamantului, eu am citit in clasa o poezie de Cosbuc. Nici macar nu stiam ca si Cosbuc era scos din programa, ca nici nu se anuntase. Si apoi, cine se gandea ca afla politia ce citesc intr-o clasa de copii! Ei, afla tu ca a doua zi au venit si m-au ridicat (politia secreta, Securitatea) si-am dormit doua nopti la Parchet. "

"Eu am auzit ca si la noi se pune ceva in ceai, mi se pare bromura, care te tampeste. In special la soldati, la studenti si la elevi; de exemplu, la noi, la Pedagogic, sigur se pune."

"s-a inscris la Dacie"

"dosarul pentru Drept are niste formulare pe care trebuie sa le completezi, in care trebuie sa spui, printre altele, ce politica au facut parintii si bunicii. "

*

waw, parca nu imi vine sa cred ca ... parintii, bunicii....au trait acele vremuri ingrozitoare.
romanul m-a dus cu gandul la intamplarile din perioada comunista din antologia "Tovarase de drum" ...
Ce m-a marcat puternic din tot acest roman este intamplarea Lucicai cu avortul. Nu puteai sa faci nici un pas fara sa afle Securitatea. Nimic.
"Nu durase mult pana cand, dintre pulpele albe si in mod neasteptat inmuiate, incepuse sa curga sangele. Lucica se aseza pe galeata de plastic, ca pe un scaun, urmarind mental cum cad din ea cheagurile de sange, ca niste bucati de budinca. ... Din ea se scurgea viata nedorita... Isi facuse un bandaj grosolan din cearsaful vechi care statea impaturit la capul canapelei, il indesase intre picioare, apoi adormise, invelita in patura groasa, ca intr-o coaja de nuca verde.
Si-a dormit pana la apus. Nu stiuse nici de ea...
Pe la asfintit s-a trezit limpezita si puternica. Luase galeata s-o arunce, chiar se gandea s-o ingroape cu totul, ca sa nu-si mai aduca niciodata aminte de ea, dar, cand deschise usa, daduse cu ochii de Costica, plutonierul. ...
-Dna Lucica, cum sa va spun, am venit sa va iau la sectie. V-a reclamat cineva c-ati facut avort. ...
-Lasati galeata aici, c-o aduce soldatul.
Si abia atunci ea intelese ca nu mai are scapare. "

*

"Daca nu stii, te invatam, daca nu poti te ajutam, daca nu vrei, te obligam."
(cred ca asta era motto-ul comunist, asta inseamna dictatura)

*

"nu e vorba de toale, ci despre atitudine."

"in viata cu cat esti mai sters si mai nebagat in seama cu atat o duci mai bine."

"cand auzeam pe cineva ca-mi spune Adeluta, ma si vedeam facuta pachet mic, mototolita si calcata sub o talpa grea." (si eu la fel, cand aud pe cineva ca-mi spune Ralucuta, parca simt o sufocare...o alunecare catre un loc jos...)

2 comentarii:

Bogdan spunea...

:)) Ralucuta... mai bine Simonica :)
scz, macar asta mi s-a parut amuzant. In rest stim cu totii ca peretii au urechi.

raluka spunea...

:))