Dan, capitan de plai

Vasile Alecsandri

"Bardul de la Mircesti", Vasile Alecsandri a fost pasoptist din convingere, iar opera sa, variata tematic, a marcat un timp de rascruce in evolutia scrisului romanesc.

"Dan, capitan de pla" este un poem eroic, " o capodopera egalata, prin suflul de maretie ce respira, doar de partea intai a Scrisorii III de Mihai Eminjescu". (George Munteanu)

Poemul a fost publicat in 1875 in revista "Convorbiri literare" si inclus in ciclul "Legende". Poetul a folosit ca izvor de inspiratie un cantec popular din secolul al XV-lea, pe care il foloseste ca moto.

Titlul este alcatuit din substantivul propriu Dan si apozitia dezvoltata capitan de plai. Dan este un personaj legendar, neatestat istoric, dar mentionat in cantecele populare. Apozitia capitan de plai se refera la ocupatia si pozitia principala a personajului: ostean care sta de straja la hotare. Cuvantul "capitan" are o dubla semnificatie semantica: ofiter sau guvernatorul unei provincii. Cuvantul "plai", specific romanesc, intalnit si in "Miorita" semnifica metaforic pamantul tarii. Deci, Dan este aparatorul plaiului stramosesc pentru ca Stefan l-a desemnat sa-l protejeze de cotropitori, de fortele raului.

- Povestire cu momentele subiectului-

Expozitiunea (cap I)

Dan traieste singur in mujnti meditand la trecerea timpului si regretand tineretea sa eroica.

Intriga (cap II)

Dan afla de la doi vechi stejari de navalirea tatarilor, si, desi este batran, hotaraste sa plece la lupta pentru ca "pe inima si palos rugina nu s-a pus".

Desfasurarea actiunii (cap III,IV, V)

Dan coboara la campie "calcand cu pasi gigantici pe urme mai marunte". Natura il recunoaste si il ajuta caci "raul in cunoaste si scade a sale valuri". Mergand la vechiul sau tovaras de arme, Ursan care "e de peste Milcov, pribeag misterios", Dan il determina sa participe si el la izgonirea tatarilor. Cei doi batrani pornesc la lupta dupa ce Fulga-fiica lui Ursan-ii aduce acestuia un cal. Fulga ar vrea sa-i insoteasca, dar Ursan se opune pentru a nu o expune primejdiei.

Punctul culminant (cap VI, si o parte din VII)

Batranii fac "minuni de vitejie", dar Ursan este ranit. Dan nu-si paraseste prietenul, ramanand "de paza la capul lui Ursan...precum asteapta zimbrul de lupi inconjurat...caci palosul naprasnic e vultur de otel". Fulga isi salveaza tatal, scotandu-l de pe campul de lupta, iar arcasii din Orhei ii pun pe tatari pe fuga. Ranit, Dan este luat prizonier "ca prada si trofeu". Adus in curtul hanului, capitanul refuza sa renunte la credinta crestina pantru a-si salva viata:
"Ceahlaul sub furtuna nu scade musunoi,

Eu, Dan, sub vantul soartei sa scad pagan nu voi

Deci nu-mi convine viata miselnic castigata,

......

Alb am trait un secul pe plaiul stramosesc

Si vreu cu fata alba senin sa ma sfarsesc."

Deznodamantul (cap VII)

Hanul este impresionat de maretia morala a capitanului si ii permite acestuia, ca inainte de moarte, sa ma sarute o data pamantul tarii. Dan trece Nistru:

"Sarmanu-ngenuncheaza pe iarba ce straluce

Isi pleaca fruntea alba, smerit isi face cruce."

El saruta "ca pe-o moaste" pamantul tarii "ce tresare si care-l recunoaste", apoi revine in cortul hanului unde "suspina, sovaieste si palid cade mort". Impresionat, Ghirai aduce un ultim omagiu viteazului ostean:

"O! Dan viteaz, ferice ca tine care pere

Avand o viata verde in timpul tineretii

Si alba ca zapa in iarna tineretii!"

-Caracterizarea lui Dan-

Dan este personajul principal al poemului "Dan, capitan de plai", prezent in toate momentele actiunii. Caracterizarea lui Dan este directa si indirecta.

Batranul Dan este un fost ostean al lui Stefan cel Mare, care traieste "ca soimul singuratic", "in pestera de stanca, pe-un munte paduratic". Comparatia "ca soimul singuratic" releva indrazneala, curajul si traiul aspru in singuratate. In locuinta sa, "pestera de stanca", in care s-a retras, Dan mediteaza asupra vietii si a curgerii timpului si regreta tot mai mult departarea de anii tineretii.

Dan intelege glasul naturii si astfel el afla de navalirea tatarilor in tara de la doi vechi stejari. Desi batran, Dan porneste la lupta, fiind manat de un fierbinte patriotism. El isi pastreaza vigoarea sufleteasca si trupeasca, si-i uraste pana la moarte pe toti dusmanii tarii:

"Pe inima si palos rugina nu s-a pus.

O, Doamne, Doamne sfinte, mai da-mi zile de trai

Pan' ce-oi strivi toti lupii, toti serpii de pe plai!

Fa tu sa-mi para numai atunci palosul greu,

Cand inima-nceta-va sa bata-n peptul meu

S-atunci inima numai de-a bate sa incete

Cand voi culca sub tarna a dusmanilor cete."

Dan este si un prieten devotat: in momentul cand Ursan este ranit, Dan nu-si paraseste prietenul.

Luat prizonier de ctare Ghirai si ai sai, Dan isi pastreaza maretia si demnitatea:

"Desi cuprins de lanturi maret intra romanul!"

Pe Dan greutatile nu-l inspaimanta, vrea sa moara demn. El nu accepta compromisuri, si este un patriot inflacarat:

"Ghirai ma lasa in ora mortii grele

Sa mai sarut o data pamantul tarii mele!"

Batranul Dan este increzator in urmasii sai, iar curajul , demnitatea si experienta sa de viatase dezvaluie prin vorbe intelepte:

"Ea pleaca fruntea-n pace, raspunde capitanul,

Caci are sa renasca mai frageda la anul!"

Uimit de curajul, intelepciunea si patriotismul lui Dan, hanul desface cu propria-i mana "cumplitul lant" sub care "leul zace" zicandu-i:

"Tata, ia calul meu si du-te!"

Dan se reintorce pe pamantul patriei grav ranit. In locul acela, de dincolo de Nistru, Dan ingenuncheaza, isi face cruce si pentru totdeauna saruta pamantul tarii sale care tresare si il recunoaste. Apoi, fiind un om care-si respecta cuvantul dat, se intoarce la Ghirai, in cortul caruia "suspina, sovaieste si palid cade mort".

Pentru felul sau de a fi, pentru eroismul, devotamentul, demnitatea si puritatea lui sufleteasca, Dan reuseste sa smulga admiratia dusmanului.

Dan este un erou popular, un model de patriotism fierbinte.

Dan, intruchiparea simbolica a patriotismulu popular reprezinta vitejia poporului romanin lupta pentru apararea si pastrarea fiintei nationale.