deasupra lor

"Toata viata mea, activitatea mea preferata a fost cititul. Nu e chiar cea mai sociala activitate de timp liber." - Audrey Hepburn

*
Imi place sa citesc. Oriunde. Oricand.

In dormitor, pe covor cu un ceai acrisor alaturi, sau intinsa pe canapea, sau chiar pe scaun la birou.
Imi place sa citesc in parc pe o banca, sau intinsa pe iarba; sa simt mirosul naturii, sa simt linistea.
Si este atat de placut sa citesc atunci cand razele soarelui se joaca in parul meu si in paginile cartii pe care o citesc.

Imi place sa citesc pe o terasa, sus deasupra orasului, deasupra tuturor. Citind simt ca ma ridic deasupra lumii, sunt peste tot si toate. 

Citind ma regasesc in personaje, ma descopar pe mine, gasesc explicatiile pe care le caut.

Imi place sa citesc intr-un pub linistit, cu muzica ce abia se aude pe fundal, si murmurul oamenilor din jur. 

Cartile te fac sa visezi, te transforma intr-un om mai bun, mai puternic, mai intelept. Si indiferent de locul in care citesti, important este ceea ce simti atunci cand citesti, ceea ce inveti din ceea ce citesti.
Povestea Larukai a inceput intr-un pub, cu o carte de la Nemira - "Mecanica inimii" de Mathias Malzieu.
Despre carte am scris aici.
De la primele cuvinte a fost cucerita, a simtit ca este ceea ce avea nevoie atunci, in acel loc plin de oameni, acel loc in care esti tu cu tine si niciodata singur; acel loc in care se aude muzica incet, acel loc in care se simte pacea.
Acolo era locul ei, si al cartii. Un loc cald pentru o inima sensibila. A zambit si a plans, a trait si a simtit. De la primul la ultimul cuvant. A plecat doar dupa ce a terminat de citit povestea acelei inimii, o inima sensibila ca  a ei.

Articolul este scris pentru etapa 22 a concursului SuperBlog 2012.