Maica .. imi tremura mana scriind catre tine acum .. noroc ca nu e tastatura de pe vremea mea, caci sigur imi alunecau degetelele printre butoane .. Nu, nu de batranete sau boala tremur, am doar mari emotii acum.. scriindu-ti tie, cititor drag, si amintindu-mi de superbloggerita care am fost.
Fiica mea cu sotul ei au plecat intr-o croaziera si m-au lasat pe mine sa am grija de copii: o fata si un baiat.
Fata este studenta la limbi straine. Ii place sa calatoreasca, si prin fiecare tara in care ajunge ii place sa vorbeasca, macar cateva cuvinte, in limba respectiva.
Baiatul este un liceean zapacit, pasionat de matematica si tehnologia informatiei. Seamana cu bunica lui, as spune.
In prima seara ma uitam la el cum a venit de la ore, a mancat repede ce i-am pregatit si a fugit in camera la calculator. E-mail, retele de socializare, magazine online, si sfantul google pentru diverse cercetari. Aceleasi lucruri de pe vremea mea. Doar tehnologia este diferita. Cand intru la Ale in camera ma simt ca in Star Trek.
M-am dus dupa el, sa vad si eu care sunt noutatile in materie de tehnologie.
Tare interesant mi s-a parut.
HDD -ul extern este mic, ca un stick, si are o capacitate minima de 500 GB. Ale are mai multe hard disk-uri externe: unul pentru scoala, cu proiecte si cursuri; unul pentru pasiunile lui si cercetarile proprii; unul pentru muzica si jocuri, caci este inca un copil si se mai joaca pe calculator.
Calculatorul este cat un caiet A5, subtire de 48 de file - aceasta fiind unitatea. Porneste printr-o comanda vocala. Are un dispozitiv, care arata ca un pix cu multe butoane; si unul dintre butoane activeaza tastatura; un altul activeaza sunetul. Activand tastatura de la buton apare o lumina rosie, puternica, si cateva secunde mai tarziu tastatura este proiectata in aceasta nuanta de rosu chiar sub nasul tau.
Caut cu privirea monitorul LCD. Nici gand sa mai existe astazi. Imaginea este sub forma de holograma, sau poti opta pentru o pereche de ochelari 3D in care poti vedea imaginile, si textul.
In fiecare seara apoi am stat si m-am jucat cu Ale, am jucat la dublu, am ascultat muzica, mi-a aratat proiectele lui si l-am ajutat la temele pentru scoala pe calculator.
Fiica mea cu sotul ei s-au intors din croaziera dupa 2 saptamani, si tare trista am fost ca am plecat la mine acasa. In special, din cauza ca nu mai aveam calculatorul lui Ale. Al meu, desi inca perfect functional, este depasit. Si dupa timpul petrecut cu Ale..nu mai avea niciun farmec.
Marea surpriza si bucurie a venit nici 2 saptamani mai tarziu, cand am implinit 80 de ani, si nepotul impreuna cu intreaga familie mi-au facut cadou un pc.
Un pc ca al lui Ale, numai al meu acum!!.. Mi-am amintit de HDD-ul meu extern, cu toate articolele salvate si povestile frumoase traite in fotografii, si l-am testat impreuna cu Ale sa vad daca mai pot salva datele de pe el. Si a mers.
De acum ramane sa ma joc in continuare pe calculatorul meu, si sa iti mai scriu, cititor drag.
Articol scris pentru etapa nr. 14 a concursului SuperBlog 2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu