Puterea parteneriatului in blogosfera

Din 2008 sunt o superbloggerita si ma mandresc cu asta. An de an am participat la competitia SuperBlog. De fiecare data am investit timp, energie, inspiratie, emotii placute; am mai invatat ceva si mi-am facut prieteni. Nu vad blogul meu fara acest concurs, indiferent ca este participant in competitie sau partener.
Probabil unii dintre voi stiti cum am ajuns eu aici. Am vazut un film care m-a inspirat (Raise your voice), am avut ceva de zis, am vrut sa ma fac auzita si mi-am facut blog. Apoi am vrut sa schimb ceva in bine, sa fac ceva mai mult, drept pentru care m-am inscris in SuperBlog. Si nu vreau sa mai plec din acest grup frumos al superbloggerilor.

Am participat si in acest an in competitie, evident. Au fost probe interesante, am scris articole creative sau mai putin creative, am invatat ceva foarte util (se stie ce, doar am articol special despre ceea ce am invatat si de la cine am invatat).
Mi-ar placea sa traiesc intr-o buna zi si experienta de blogger partener al SuperBlog. Cred ca in primul rand m-as implica mult in a ajuta bloggerii la partea tehnica. Imi pot scrie pe mail si cu mare drag ii asist daca nu stiu cum sa insereze o imagine sau un link. Si orice nelamurire au (de gramatica a limbii, de imagine etc) ii ajut cu mare drag, atat timp cat stiu si pot. Pentru ca si eu am invatat de la prieteni, de la superbloggeri, de la prietenul google si cunosc ce inseamna sa nu stii pe cine sa intrebi si de unde sa incepi cercetarea.

Ca blogger partener, pentru inceput as anunta pe blogul personal calitatea mea in competitia SuperBlog, as posta bannerul pe blog si as anunta intr-un articol creativ concursul care urmeaza sa inceapa. As utiliza bannerul si ca imagine de profil pe site-urile de socializare, gen facebook, twitter etc.

Pentru ca imi place sa fac multe fotografii si imi place sa ma joc si sa realizez colaje in Picasa (la Photoshop inca nu stau prea bine) as posta un articol dedicat Superblog cu imagini din editiile anterioare. Pe parcursul competitiei, pe masura ce vin notele, as lua poze de la superbloggerii inscrisi in competitie si m-as juca in Picasa, realizand diverse colaje gen: articolul cu cea mai mare nota la proba x il gasiti pe blogul y. Si mai jos este un exemplu de colaj in care promovez articolele faine din competitie si promovez si trimit catre blogul respectiv.

Pentru ca am amintit de fotografii October-Photos este blogger partener fara sa fie marele castigator al editiilor anterioare. A fost de la inceput alaturi de SuperBlog si acest lucru este foarte important. Trebuie sa fii pe teren, sa stii cum se joaca SuperBlogul, ca apoi sa poti vorbi despre acesta, sa il promovezi si sa il ajuti sa se dezvolte. 

SuperBlog, pentru cine nu stie, este o competitie de blog creativ. Competitia SuperBlog se desfasoara pe parcursul a doua luni de zile: 1 octombrie-1 decembrie, are parteneri media (ex. TVR.ro) si totodata parteneri bloggeri - castigatorii editiilor anterioare, dar nu numai. 

Avantajele mele ca blogger partener?
Sunt in continuare in grupul SuperBlog, ma fac auzita doar ca nu mai am un deadline pentru asta, sustin tot ce inseamna SuperBlog, imi fac prieteni si mai invat si eu ceva. Sunt in permanenta legatura cu superblogosfera si acest lucru ma determina sa ma fac auzita mai departe.
Avantajele organizatorilor?
Prin mine se fac auziti, pentru ca ii sustin neconditionat. Si este foarte important ca in afaceri, in familie, in viata, in blogosfera si oriunde in alta parte sa ai un partener de incredere. Sa ai pe cineva care crede in tine si te sustine. Si eu cred cu putere in SuperBlog. Iar SuperBlog nu are niciun motiv sa se teama ca nu se va face auzit prin mine.
This is a win-win situation.
Desi suna a spot publicitar, zic ca numai impreuna suntem puternici.


Articol scris pentru SuperBlog 2013.

pierduta intr-o lume mare

Ma simt pierduta intr-o lume mare. Sunt foarte putine lucruri care mai au farmec, care ma fac sa zambesc, care ma impresioneaza cu adevarat.
Un prieten bun mi-a zis aseara "Ai nevoie de o vacanta pe o insulita sa te regasesti. Acolo chiar nu ai cum sa te pierzi."
Poate ca asa este. Dar mai intai trebuie sa invat sa innot, ca sa pot ajunge pe insulita. Altfel ma voi pierde pe drum spre ea. Sau ma vor manca rechinasii. Marea stiu ca ma iubeste, este sarata si ma va tine la suprafata, dar sunt atatia rechini si rechinasi si trebuie sa invat sa innot printre ei.
La fel cum trebuie sa invat sa alerg printre picaturile de ploaie.

Un cadou pentru un superblogger!

Are greutate.
Este superblogger.
Este minunat.
Este cinefil.
Este un prieten bun, el m-a ajutat sa intru in lumea bloggerilor cinefili si are tot respectul meu pentru asta. Imi place sa ma intalnesc cu el la vizionarile de filme si sa facem poze (gasiti fotografii pe facebook). Ma simt minunat cand ii fac poze pentru articolul pe care il va scrie pe blog, pentru ca imi place sa fac fotografii si el mi-a spus ca sunt un bun fotograf.
Vineri, 29 noiembrie, este ziua lui si totodata ziua blogului sau minunat. Caut ceva cu dedicatie. Gasesc oare ceva pe LuxuryGifts.ro?
Pentru ca este un copil care viseaza frumos si e bine sa visezi, sa lupti pentru visurile tale si sa le implinesti:

Pentru ca vreau sa fiu prima care ii trimite ganduri de bine. 

La multi ani, Emil. Sa fii fericit si sa iti implinesti toate visurile ca apoi sa-ti construiesti altele noi  si altele si tot asa. Sa nu te descurajezi cand dai de greu, sa fii mereu cel care intra pe geam atunci cand usa este incuiata si sa ramai un superblogger minunat. 

As mai face un cadou special tuturor bloggerilor. Pentru simplul motiv ca au curajul de a scrie ceea ce simt, ceea ce vad, ceea ce cred. Pentru simplul fapt ca s-au expus si si-au facut un blog. Pentru simplul fapt ca pot schimba lumea in bine cu un articol, cu niste cuvinte frumoase. 

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013. 

Majordomul

Cecil Gaines (Forest Whitaker) este majordomul de culoare care a servit opt familii prezidentiale la Casa Alba intre anii 1957-1986.
Filmul "The Butler" urmareste viata lui Cecil si totodata istoria Statelor Unite ale Americii.

1926
Cecil este doar un copil care lucreaza impreuna cu parintii sai pe o plantatie de bumbac, in Sud. Tatal sau este ucis de un alb si mama sa o ia razna de durere. Atunci batrana doamna il ia in casa pe baiat si il invata cum sa fie cel mai bun majordom.

Dupa un timp Cecil realizeaza ca locul sau nu este acolo si daca nu va pleca curand albul care i-a ucis tatal il va ucide si pe el.
Astfel, Cecil pleaca in cautarea unei vieti mai bune. Sansa este de partea lui si ajunge majordom la un hotel de elita in Washington DC.
Isi intemeiaza o familie cu Gloria (Oprah Winfrey) si au impreuna doi baieti.

1957
Cecil are din nou sansa de partea sa si ajunge majordom la Casa Alba.
Majordomul munceste mult pentru ca isi doreste ca baietii lui sa nu afle niciodata ce inseamna sa lucrezi pe o plantatie de bumbac. Doar ca fiecare baiat are visul sau. Louis, baiatul cel mare, lupta impotriva tarii sale, impotriva sistemului, este militant in miscarea Panterelor Negre pentru drepturile negrilor.  Charlie, baiatul cel mic, lupta pentru tara lui si se inroleaza in Razboiul din Vietnam.

Presedintii vin si pleaca, dar Cecil ramane la Casa Alba, hotarat si devotat.

Mi-a placut momentul cand Cecil a luat atitudine si a cerut ca drepturile negrilor care lucreaza la Casa Alba sa fie egale cu cele ale albilor.
Mi-au placut Cecil si Gloria la batranete si emotia pe care au transmis-o in finalul filmului, vizavi de Obama(2008).
Miscarea Panterelor Negre m-a dus cu gandul la filmul The Great Debators (2007) cu Denzel Washington.


Filmul "Lee Daniels' The Butler" este o poveste impresionanta ce poate fi vizionata din 29 noiembrie in cinematografe, filmul fiind distribuit de InterComFilm. Mi-a placut mult si sper sa-l vad din nou, intr-o zi.

Cine va fi urmatorul mare patiser?

10 patiseri profesionişti, fiecare visînd să devină un nume de referinţă în acest domeniu, concurează pentru a deveni următorul mare patiser francez, sub indrumarea unui juriu. Ei participă la una dintre cele mai așteptate emisiuni ale momentului, difuzate de TV5 Monde:
Qui sera le prochain grand pâtissier ?/ Cine va fi următorul mare patiser?
În România, programul va începe sâmbăta aceasta, 30 noiembrie, de la ora 22.00, și va fi difuzat timp de patru săptămâni, până pe 21 decembrie, cu subtitrare în limba română.
(comunicat PunkPR)

Abia astept sa "fur" cateva retete si poate sa reusesc sa fac si eu la mine in bucatarie aceste minuni.

foto: Nicolas Gouhier

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mos Craciun,

O sa scriu scurt si la obiect. Stiu ca ai de citit multe scrisorele.
M-am gandit mult la tine in acest weekend. Sunt sigura ca de Black Friday tu ai fost cel care ai golit rafturile magazinelor. Stiu ca pregatesti cele mai frumoase cadouri pentru toti cei care au fost cuminti si mai putin cuminti. Numai tu stii sa le aduci multa bucurie tuturor, sa-i ajuti sa devina mai buni, mai intelegatori, mai darnici, mai iubitori.
Ma gandeam ca ar fi tare dragut ca, pe langa ceea ce ai pregatit deja fiecaruia, sau ceea ce vei pregati, sa mai adaugi o carte. Eu asa as face pentru ca mi-ar placea ca oamenii sa citeasca mai mult, sa invete mai mult, sa se implice mai mult in ceea ce fac, sa daruiasca mai mult. Si cea mai potrivita alegere pentru aceasta sarbatoare este cartea "Craciunul in cele mai frumoase povestiri".

Copiii  se vor bucura mult sa gaseasca povesti sub brad, pe langa dulciuri si jucari, pentru ca lor le plac povestile. Iar fiecare adult sunt convinsa ca isi doreste sa redevina copil, macar o data pe an. 

Indiferent de varsta sau de ocupatie, magia Craciunului o sa ne poarte pe aripile copilariei. Vom citi povesti cu aroma de portocale, ciocolata si scortisoara, ne vom juca in zapada (ne aduci si zapada, asa-i Mosule?), o sa petrecem mai mult timp alaturi de cei dragi si o sa le oferim multe zambete in dar. 

Am sa te astept si pe la mine. Iti voi pregati un pahar de lapte cald si prajiturele facute de mine, pentru ca stiu cat iti plac.
Eu nu stiu ce sa iti cer, Mosule. Poate o carte cu basme frumoase si un zambet. Imi doresc doar ca aceste sarbatori sa ma gaseasca alaturi de cei dragi, sa am timp sa stau la povesti cu ei, sa ma fac auzita si inteleasa, sa am timp pentru mine, sa citesc mai multe basme si sa redevin copil. 

Sa-ti spun un secret, Mosule. Mi-ar placea ca, intr-o zi, sa scriu si eu o poveste, asa cum scrie Charles Dickens. O poveste frumoasa, care sa inspire copiii si adultii totodata, sa le aduca multe bucurii si sperante.

Cand o sa fie gata, o sa o las pentru tine sub brad. Sa fii primul care o citeste si sa aflu mai intai parerea ta. 

Sarbatori fericite, Mosule drag!! 

A ta super-bloggerita, 

Raluca

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013. 

let's go to Paris

to fall in love

Ishkq in Paris (2013)
Ishkq si Akash se cunosc in tren in drumul de la Roma la Paris.

Ishkq este jumatate frantuzoaica si jumatate indianca si locuieste la Paris. Akash este un indian care locuieste la Londra. A pierdut avionul catre casa si este nevoit acum sa mearga cu trenul pana in Paris si sa ia avionul de acolo a doua zi dimineata.
Cei doi petrec o noapte intreaga impreuna: muzica si dans, cina, o plimbare si dimineata servesc o cafea. Isi povestesc experientele de viata si isi impartasesc secretele, crezand ca nu se vor mai vedea niciodata.

Foarte frumoase replicile lor de agatat si de despartire.
"Esti atat de frumoasa incat am uitat toate replicile de agatat."
"Stii care e diferenta dintre vorbe si sex?
Care?
Hai sa mergem acasa si vei afla."

"Astrologul meu mi-a spus ca nu ne este menit sa fim impreuna."
"Nu fac greseli, ci ma intalnesc cu ele."


A fost cea mai frumoasa seara din viata lor. Seara care le va schimba viata pentru totdeauna.


Observ ca incep sa se poarte filmele indiene. Sunt frumoase si merita vazute.
Eu am vazut acest film la o bloggerita. Tot de la ea am auzit si de filmul "London Paris New York" (2012) pe care imi doresc tare mult sa-l vad.
Pana acum am vazut doua filme indiene in cinema: 3 idiots si Atat timp cat voi trai. In decembrie urmeaza sa apara pe marile ecrane "Povestea tigrului", film pe care abia astept sa il vad.

Dream Car Art Contest

Cand eram mica imi placea sa desenez masinute.
Cam asa desenam eu atunci:

Cum ti se pare desenul meu? Stiu, nu-mi zice, nu am talent la desen.
Asa ca te provoc pe tine sa desenezi masina visurilor. Accepti provocarea mea?
Ai talent la desen?
Iti place sa fii creativ si sa desenezi masinute?
Ai pana in 15 ani?
Daca raspunsul tau la toate intrebarile de mai sus este da, cheama-ti imediat parintii la calculator, arata-le acest articol si roaga-i sa te inscrie in concurs. Apoi incepe sa desenezi.

Dream Car Art Contest este o competitie pentru copiii talentati la desen si pentru parintii lor.
Copiii au nevoie de acordul parintilor pentru inscrierea in concurs. Concursul se afla la cea de-a patra editie, este organizat de Toyota si se desfasoara atat la nivel national, cat si la nivel international.
Copilul tau poate avea sansa sa castige o vizita in Japonia alaturi de alti copii din lumea intreaga, dar si multe alte premii frumoase. Incurajeaza-ti copilul sa fie creativ si ajuta-l sa faca ceea ce ii place. Aici gasiti mai multe informatii.

In calitate de ambasador Dream Car Art Contest mi-ar placea sa ma intalnesc cu fiecare copil in parte, sa-i fotografiez desenul si cu acordul sau sa postez imaginea pe blogul meu. Mi-ar placea sa ma implic mai mult, sa organizam niste ore de desen impreuna, sa-i incurajez pe copii sa deseneze in continuare si sa participe si la anul.
M-am adresat copiilor pentru ca suntem in era tehnologiei si copiii parca s-au nascut cu tableta in mana. Ei sunt cei care cauta informatii pe internet si le spun apoi parintilor: vreau sa ma duci la filmul x, vreau sa ma incriu in concursul y si tot asa. Ei sunt cei care au talent, ei sunt cei care vor desena masina visurilor lor si vor deveni vedete.
Va asteptam desenele, dragi copii. Cat mai creative si mai inspirate, cat mai colorate si frumos realizate.

Acesta este desenul din prima editie Dream Car Art Contest, 2011, desen care a castigat mentiunea. Imi place mult. Masina care aduce soarele si luna...Frumos, nu?

Articolul este scris pentru competitia SuperBlog 2013. 

Matei copil miner

Matei Copil Miner este primul lungmetraj de fictiune al Alexandrei Gulea.

Filmul spune povestea unui copil din Valea Jiului. Matei (Alexandru Czuli) are 12 ani si are o mare pasiune: insectele. Parintii lui sunt plecati la munca in Italia; iar el este in grija bunicului in Uricani.
In Romania sunt atatia copii acasa cu bunicii, iar parintii sunt plecati in strainatate pentru un trai mai bun, pentru a le oferi copiilor un viitor.

Matei se simte abandonat, asteapta o zi intreaga telefonul mamei sale si atunci cand aceasta suna copilul abia daca scoate doua cuvinte. Se scuza ca are teme de facut pentru scoala si se intoarce la fluturele sau cu aripile rupte. Asemeni fluturelui cu aripile rupte, Matei nu poate zbura. Mama sa i-a frant aripile, la randul sau Matei a frant aripile fluturelui.

Intr-o seara, impreuna cu 2 prieteni se joaca vopsind masina profesoarei. Cand se afla vinovatii, Matei este exmatriculat. Bunicul are o reactie violenta si copilul fuge de acasa.

Mi-am amintit de scoala. Cand ne supara un profesor ii puneam piuneze pe scaunul de la catedra. Sau sub rotile de la masina. Aduceam insecte si le puneam special pe catedra. Odata stiu ca am rupt scaunul de la catedra si l-am pus apoi doar de forma ca atunci cand se aseaza profesorul sa cada cu el.
Insa niciodata niciunul din noi nu a parat pe cineva si nu a fost nimeni exmatriculat pentru o asemenea grozavie.

Nu stiu de ce este un lungmetraj de fictiune, cand totul este atat de real.
Distribuit la noi de Independenta Film, "Matei Copil Miner" poate fi vazut din 22 noiembrie in cinematografe.

Avon Black Friday

si la Avon avem Black Friday


apa de parfum Christian Lacroix Rouge 50 ml
pret standard: 130 lei
doar acum cu 80 lei pentru tine

Sfidarea

May the odds be ever in your favor. 

De astazi poate fi vazut in cinematografe mult asteptatul The Hunger Games: Catching Fire. Eu l-am vazut inca de miercuri seara, invitata de un minunat blogger: Emil Calinescu. El a scris despre film aici.

Recunosc ca nu am citit cartile, dar am sa fac lucrul acesta cat de curand. Sunt foarte curioasa ce se va intampla cu Katniss, cu familia ei si cu Peeta.

Katniss si Peeta au sfidat regulile impuse de Capitoliu si au castigat Jocurile Foamei.
Acum, la a 75-a editie a Jocurilor, avem o surpriza. Tributurile din fiecare district sunt alese dintre castigatorii fostelor editii. Astfel, Katniss si Peeta ajung din nou in arena.

Nu vreau sa va povestesc prea multe, sunt sigura ca cei care indragesc jocurile vor merge sa vada acest film indiferent de ceea ce scriu eu aici. Mie mi-a placut mult aceasta parte, la fel si prima si abia astept partea a treia.

Intotdeauna bine imbracata!

Lizzie a crescut in casuta bunicilor, undeva in varf de munte. In fiecare seara statea la povesti cu bunicul, cu o cana mare de lapte, proapat muls, cu biscuiti.

Vesela si rosie la fata, i se citeste bucuria si sanatatea pe chip.
In aceasta toamna a venit in capitala sa faca o facultate, sa-si construiasca un viitor. Nu-si poate petrece viata intreaga in creierul muntilor.

Cand a ajuns in capitala si-a desfacut bagajele si a aranjat frumos toate camasile si celelalte haine in noul ei dulap. S-a asezat apoi la noul ei birou si a deschis laptopul. A cautat pe internet produse electrocasnice. Avea nevoie de un fier de calcat pentru camasile ei, pentru a arata in fiecare zi bine, pentru a se simti bine in hainele ei, cu felul ei de a fi.
O tinuta curata si ingrijita vorbeste in numele tau, de cele mai multe ori. Vorbeste despre respectul tau si grija ta fata de tine, despre sanatatea ta. Plus ca este foarte importanta impresia pe care o lasi oamenilor din jurul tau.
Si-ar fi dorit sa iasa in oras, sa se uite prin magazine, sa faca cumparaturile, dar ii era teama singura intr-o lume noua si mare. Asa ca s-a hotarat sa intre pe marketonline.ro si sa caute promotii Bosch.

A vazut un fier de calcat rosu. Micut, dragut. Cred ca e o placere sa calci cu el, gandeste Lizzie. Are cateva functii faine: functie anti-picurare; 3 AntiCalc system, Advanced Steam System. Are un maner comod si varf pentru calcare cu precizie in jurul nasturilor. Camasile mele vor fi tare incantate. 
A inchis pentru moment pagina. Se mai gandeste cateva zile.

Lizzie a venit in capitala cu multe visuri si emotii, dar a descoperit un oras prafuit, gri, trist si aglomerat. Nu vrea sa devina si ea gri, vrea sa ramana rosie in obraji si in suflet.
A descoperit oameni reci si duri, fara bun simt, fara iubire. A iesit de cateva ori cu colegii: la film, la teatru, la o prajitura, la un ceai. Nu s-a simtit in largul ei deloc. Niciun coleg nu i-a intrat in suflet. Nu avea pe nimeni cu care sa poata sa stea la povesti seara.
Toti colegii se imbraca ciudat, extravagant sau foarte colorat. Ea iubeste blugii, de orice fel - mai largi, mai stramti, evazati sau conici. Ii poarta intotdeauna cu o camasuta, un puloveras cand este cazul, o gecuta de blugi sau de piele si uneori cu sacou. Aceasta esti tinuta perfecta pentru ea. Simpla, semi-eleganta, intotdeauna curata si bine imbracata.

Simte ca se sufoca in oras, ii lipseste aerul curat de multe. Si ii este tare dor de bunicul.
Desi el nu era acolo langa ea, Lizzie respecta cu sfintenie sfaturile bunicului: sa fie cuminte, sa nu vorbeasca urat, sa se poarte ingrijita, sa zambeasca mereu.

Cateva zile mai tarziu si-a achizitionat fierul de calcat. Edition Rosso - numai cand il vede parca are mai mult chef de viata, mai multa culoare, mai multa grija de camasile ei. Sigur o va ajuta sa fie tot timpul bine imbracata, admirata de toata lumea si sa se simta bine ea cu ea.
Si evident ca acest lucru s-a intamplat.
Cateva colege de grupa au inceput sa-i ceara sfaturi in privinta vestimentatiei si a ingrijirii lucrurilor pe care le au. Au iesit impreuna la cumparaturi si Lizzie si-a cumparat o camasuta cambrata, pe partea din fata cu dungi verticale, pe partea din spate cu dungi pe diagonala. Moderna si foarte interesanta.
I-a placut, dar totusi intotdeauna va iubi camasile ei simple. Camasile ingrijite, curate si calcate, care vor fi mai presus de orice trend in moda si care o pun in valoare.

La primul interviu a facut impresie buna. A purtat o camasuta corai, proaspat calcata si pantaloni drepti, pantofi cu toc si geanta asortata la pantofi. Dar lipsa de experienta in domeniu si-a spus cuvantul: nu a trecut acel interviu. Vor urma alte interviuri si isi va gasi cu siguranta un job pe placul ei. Asa cum si-a gasit fierul de calcat pe gustul ei.

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013.

Khumba

Cum se cheama o jumatate de zebra? 
Zeb.

Un pui de zebra se naste cu dungi doar pe jumatate din trup. In tribul de zebre incolteste atunci ideea de semn rau si seceta. Si intr-adevar, de cand s-a nascut Khumba nu a mai plouat si zebrele nu au apa de baut.

Inainte de a muri, mama lui Khumba il incurajeaza pe fiul ei spunandu-i o poveste.
Numele lui Khumba inseamna piele. Povestea spune ca odata, demult, zebrele nu aveau dungi. Aveau toate aceeasi piele alba si frumoasa. Pana cand una dintre zebre a intrat in apa magica si a iesit dungata.


Khumba pleaca in cautarea apei magice, apa care spera el sa-l faca complet dungat asemeni celorlalte zebre. Doar ca apa magica se afla in pestera leopardului Phango.
Pe drum Khumba ii intalneste pe Mama V si pe strutul Bradley; mai intalneste o familie simpatica de suricate, un iepure si o turma de gazele haioase.

Unicitatea are pretul ei. 

Mi-a placut mult aventura lui Khumba si mi-ar placea sa o vad intr-o zi si in varianta subtitrata si sa-l aud pe Liam Neeson care ii imprumuta vocea sa leopardului Phango. Animatia m-a dus cu gandul la o alta animatie 3D frumoasa "Zambezia" si totodata la Cartea Junglei.
Animatia 3D Khumba poate fi vazuta incepand din 22 noiembrie. Filmul este distribuit de Ro Image 2000.

PS: Stiati ca semi-zebrele exista cu adevarat? Aceasta specie de zebre pe jumatate dungate se numeste Quagga si este pe cale de disparitie.

O poveste pura

Doi tineri frumosi si indragostiti. Si o micuta cabana in varf de munte.
O dimineata frumoasa in care ninge usor. Cei doi indragostiti se trezesc imbratisati si ies din cabana alergand. Se bucura, ca niste copii, de fulgii de zapada ce cad si se topesc in mainile lor.
Totul in jur este alb. Zapada este moale si pufoasa, neatinsa de picior de om sau de labuta de animal.
Chiuie si se aude ecoul. Sunt doar ei doi si fulgii de zapada. Se iubesc si sunt fericiti.

Ea se tranteste pe zapada si face un ingeras. Incet, fara sa atinga si sa strice aripile ingerului ei, se aseaza si el alaturi, tot ca ingeras. Doi ingerasi frumosi care isi ating aripile.
Stau asa cuminti cateva minute, apoi se ridica si incep sa faca un om de zapada. Vegheati de ingerasii facuti pe zapada se saruta, se imbratiseaza, se harjonesc, arunca cu bulgari in aer, ii mai fac o mana omului lor, ii pun nasul, ii fac si palarie si in sfarsit e gata si omul de zapada.

Afara continua sa ninga si parca incepe sa fie rece. Tinerii indragostiti intra in cabana si se aseaza in fata focului din semineu. Se gandesc ce urmeaza sa faca: sa se uite impreuna la un film sau sa joace scrabble? 

Sa-i lasam pe cei doi frumosi acum si va intreb pe voi: cand spuneti puritate la ce va ganditi? 

Poate la aerul curat din varf de munte, la roua diminetii sau la briza marii, la un bebelus alintat de mamica lui, la o lalea alba? Poate la un zambet dulce sau la o imbratisare din inima? Poate la o bucurie facuta unei persoane care are nevoie sau poate la o gura de apa rece de izvor? Poate la un secret de copil sau poate la un vis frumos?

AQUA Carpatica realizeaza un concurs Instagram in care va provoaca sa descoperiti in fotografii ideea de #puritate. 

Mi-ar placea sa urc pe munte sa-i fotografiez pe cei doi tineri, insa le-as strica fericirea si nu vreau asta. E fericirea lor, e dragostea lor pura acolo in varf de munte la cabana, e o poveste frumoasa pe care o vor spune nepotilor la nesfarsit. 

Astept sa vad ideile voastre in fotografii. 

Printesa Diana. Povestea nespusa

de Monica Ali

Pentru cateva momente am crezut ca este adevarat.
Unele povesti nu sunt menite a fi spuse vreodata. Altele pot fi spuse doar ca basme. 

Scriitoarea Monica Ali isi imagineaza cum printesa Diana si-a inscenat propria moarte si astazi traieste intr-un loc indepartat si linistit, fara ca nimeni sa-i cunoasca adevarata identitate.

Printesa Diana a fost iubita de milioane de oameni, insa viata ei personala a fost plina de durere.
Lipsa iubirii lor sincere si eterne. 
Viata ei fusese o tradare fara margini. Nu mai putea in veci sa mai aiba incredere in cineva, si ar fi trebuit sa invete asta cu atat de mult timp in urma. In luna ei de miere, pe care sotul ei a petrecut-o dand telefoane amantei lui. 

Printesa Diana incepe o viata noua. Este foarte greu sa-si paraseasca copiii, dar nu are alta solutie. Spera ca intr-o zi, cand ei vor creste si vor avea la randul lor copii, sa isi inteleaga mama.
Nu exista limite cand vine vorba de cat poate duce omul. 

Astazi Lydia locuieste intr-un orasel micut si linistit din America, Kensington. Are cateva prietene bune: Amber, Suzie si Trevis si lucreaza la un adapost de caini.
Intr-o zi in oras apare Grabowski, un jurnalist - fotograf. Acesta ii recunoaste privirea si incepe cercetarile. Si dintr-o data trecutul ameninta sa ii distruga noua viata.


Daca reusesti sa nu-ti mai pese, atunci nu mai poti fi ranit. 

A inceput KINOdiseea

Pe 15 noiembrie a inceput KINOdiseea - Festivalul de Film pentru copii.
Organizatorii au o surpriza pentru cei mici: Datorita interesului puternic, KINOdiseea se extinde cu doua zile, desfasurandu-se in Bucuresti in perioada 15-22 noiembrie.

10.000 de persoane si-au rezervat locul la cinema la KINOdiseea, numar record pentru un festival de film din Bucuresti.
Pe langa Cinema Studio si Cinema Eforie, vor mai avea loc proiectii de film la Cinema PRO.

KINOdiseea este al copiilor, ei vizioneaza filme, dezbat si decid ce le place. Noua filme frumoase si educative intra in concurs anul acesta, competitia fiind prezidata de un juriu de copii care s-au evidentiat in domeniul artelor. Vor delibera:
Ariadna Titieni, cunoscuta pentru rolul din filmul Domestic (regia Adrian Sitaru),
Petru Mateescu, micutul avid de cunoastere care dedica istoriei blogul personal,
Ioana Sandu, copil protagonist in filmul Domnisoara Christina (regia Alex Maftei),
Radu Cristian Zarcu, chitaristul formatiei Rock Incorporation, care a cantat in numeroase concerte in Bucuresti si in tara
Maria Negoescu, pasionata de filme, un posibil viitor critic de film.

Pe langa proiectii, KINOdiseea organizeaza saptesprezece ateliere: actorie, efecte speciale, montaj, costume, reciclare creativa, improvizatie si multe altele.

Kinodiseea.ro va asteapta la festival.

o calatorie virtuala

A venit iarna. Incepem sa ne pregatim de sarbatori, sa ne gandim la magia Craciunului, la cadouri, la visurile si dorintele noastre, la Noul An. Imi spuneau niste amici ca anul trecut au fost la schi la Straja si le-a placut mult partia. Eu nu stiu sa schiez, insa imi place sa calatoresc, sa vad locuri noi si oameni frumosi, sa vad fiecare particica a tarii noastre.

Asa ca am dat un search pe sejur Straja si am ajuns pe pagina Vilei Alpin.

Pentru inceput am intrat in rubrica Despre noi. Imi place sa stiu cate ceva despre locul in care imi doresc sa merg. Ma atrage pozitia vilei, la 50 de metri de telescaun, intre cele doua partii cu nocturna, avand o priveliste frumoasa catre Muntii Retezat. Imi place dimineata sa deschid larg fereastra, sa respir aerul curat, sa ma bucur de o priveliste frumoasa si sa ma incarc pozitiv.
Aici, in rubrica despre noi, sunt prezentate facilitatile vilei si activitatile care se pot organiza. Spre exemplu activitati de rafting, tiroliana, paint ball. Cred ca este frumos un team-building la Straja, am sa propun la mine la birou.
Accesul la vila mi se pare putin dificil pentru cei care nu au masina. Sunt persoane care vor sa se relaxeze in vacanta si sa nu conduca, sa mearga cu trenul ca sa poata citi ceva pe drum sau chiar sa poata dormi pe tren. Sau sunt persoane care nu au masina si vor sa ajunga la Straja. Nu am gasit pe site-ul vilei si poate ar fi util pentru turisti sa existe facilitatea transportului. De la cea mai apropiata gara sau autogara, contra cost sau fara costuri suplimentare daca turistul sta mai mult de 3 nopti sau daca ocupa minim 3 camere.
In Roma cand am fost, la plecare hotelul ne-a asigurat transport pana la aeroport. Fara costuri suplimentare. Probabil ne oferea transport si cand am venit, dar cum nu am gasit acest lucru la ei pe site si nici nu am intrebat, am ratat aceasta oportunitate.
Cel mai mult mi-a placut turul virtual. Am putut sa-mi fac o parere reala despre camere, restaurant, sala de conferinte si despre imprejurimi. Este frumos totul. Cred ca ar fi interesant de vazut in timp real ceea ce se intampla in restaurant: cu omuleti, cu servirea, cu mese pline. Asa cum la exterior avem masini, oameni, caini.
Imi place ca pot deschide turul virtual in fereastra separata, astfel pot sa mai admir putin locurile si camerele si sa trec la o alta rubrica in pagina principala pe care o am deschisa.

Asadar, merg mai departe la Partii de ski, chiar daca nu schiez eu, cine stie cand ma apuca nebunia si vreau sa invat. Plus ca oricum sunt interesata de imprejurimi si de tot ceea ce imi ofera acele locuri.
Am gasit o prezentare frumoasa in aceasta rubrica, cu tot cu imagini ca sa pot vizualiza mai bine fiecare partie, Schitul Straja si Crucea Eroilor.

Turul virtual, imaginea cu partiile de ski .... vreau la Straja!!
Asa ca merg in rubrica Cazare. Tarifele sunt maricele, dupa parerea mea, avand in vedere ca nu include mic dejun. Insa avem TV in camera. Hi hi. Nu ma incalzeste cu nimic. Daca merg la Straja, sau oriunde in alta parte, nu merg pentru a sta in camera sa ma uit la TV, asadar il consider un obiect de mobilier in plus si atat. De 150 lei/ noapte camera dubla cred se poate da mic dejun. O omleta simpla si doua felii de paine.. Cat poate sa fie? 2-3 oua = 2 lei/persoana.
Merg la rubrica Restaurant sa vad ce pret are o omleta la ei si nu gasesc. Nu-mi place ca la restaurant nu au afisat un meniu. Insa imi place ca aici gasesc cateva imagini cu omuleti si platouri, exact ceea ce imi doream mai sus.
Rubrica Sala de conferinte, de asemenea, nu-mi spune prea multe. Cateva imagini dintr-un cantonament la Straja si cam atat. Mi-ar placea sa gasesc acolo pretul la inchirierea salii pentru o conferinta de 2 ore sau pentru o zi. Precum si conditii de inchiriere a salii de conferinte, dotarile salii: daca imi ofera ei proiector, tabla, marker etc.

Merg mai departe in Galerie Foto si ma bucur mult sa gasesc aici, pe langa imaginile vilei, imagini cu Schitul Straja si Crucea Eroilor si chiar cu partiile de ski. Petrec mai mult timp aici in aceasta rubrica, pe fiecare fotografie in parte, imaginandu-mi ca sunt acolo.
Ce frumos trebuie sa fie. Cred ca am sa fac o rezervare. Ma uit sa vad ce promotii au si ma bucur sa observ ca sunt organizati si s-au pregatit cum se cuvine de sarbatori. Au oferta de Craciun, de Revelion si chiar de Paste 2014.
Intru pe Contact sa vad ce presupune o rezervare online. Surpriza, langa aceasta rubrica vad rubrica Blog. Nici nu am remarcat-o pana acum. Sunt bloggerita si sunt trista pentru ca nu-mi spune nimic blogul lor. As muta aceasta rubrica alaturi de galeria foto, pentru o mai buna vizibilitate si mi-ar placea sa regasesc aici toate articolele scrise de superbloggeri, cat si alte opinii ale turistii care au trec pe la vila. Stiti cum sunt acele caiete in muzee, palate, care asteapta vizitatorii sa-si scrie parerea? Asa si aici pe blog putem gasi pareri si opinii ale vizitatorilor, putem chiar sa avem un chestionar de feedback in urma unei rezervari confirmate si cum spuneam, putem citi articolele superbloggerilor.

Cam atat despre calatoria mea virtuala la Vila Alpin Straja. A fost o calatorie frumoasa, chiar daca momentan doar virtuala. Ne vedem la Straja, SuperBloggerilor!!
Articolul este scris pentru concursul SuperBlog 2013 si promit sa revin cu o calatorie reala, cu poze si detalii despre Straja dupa gala SuperBlog din acest an.

Avocatul

The Counselor
regia: Ridley Scott
distributie: Brad Pitt, Penelope Cruz, Cameron Diaz, Javier Bardem, Michael Fassbender.

Cand am vazut distributia m-am gandit ca o sa fie un film bun. Dar nu m-a impresionat.
Este povestea unui avocat care se implica intr-o afacere ilegala. Afacerea scapa de sub control si avocatul trece prin momente grele si lupta pentru a-si salva viata.
Nu lipsesc scenele de violenta, prea multa violenta. Avem si cateva dialoguri filosofice din care putem invata:

Daca pentru tine definitia prietenului este acea persoana care ar muri pentru tine, atunci nu ai niciun prieten.

Nu conteaza ca te duci in jos, conteaza ce iei cu tine. 

Mi-a placut scena de la inceput cu Penelope Cruz in asternuturi.
Mi-a placut cum a cerut-o avocatul in casatorie pe Cruz. Simplu, la un restaurant i-a oferit un diamant scump, el avea emotii mari si ea a plans de bucurie; au ciocnit un pahar de sampanie..frumos.
Mi-a placut tunsoarea lui Cameron Diaz.
Mi-a placut Diaz la confesiune in biserica.

Viata merge inainte, cu toate alegerile pe care le iei, bune sau mai putin bune sunt alegerile tale si trebuie sa supravietuiesti cu ele.
Filmul este de astazi pe marile ecrane, fiind distribuit de Odeon Cineplex.

Ce mare branza e sa fii fan branza!?

Totul a inceput cu o supa de rosii cu fidea.

Eram o mare mofturoasa cand eram mai mica. Faceam mofturi la aproape orice, dar in special la mancare. Intr-o zi a facut bunica supa de rosii cu fidea. Cand am venit de la scoala mi-a pus o portie de supa in farfurie. Bineinteles ca am inceput mofturile: ca eu nu vreau, ca este prea fierbinte, ca este prea multa, ca nu-mi place. Calma, bunica a taiat cubulete o felie de branza si mi le-a pus in farfuria cu supa.
De atunci eu am devenit fan branza. Nu mananc supa de rosii cu paine sau crutoane. O mananc cu branza, iar daca este o telemea sarata-sarata este cu atat mai buna supa.
Ai incercat vreodata sau este prima oara cand auzi de supa de rosii cu fidea si cu branza??

Iubesc branza de toate felurile.
Vara, rosiile cu branza sunt o adevarata nebunie.

(sursa imagine: google) 

In dimineatile friguroase de iarna painea prajita cu unt si branza te unge pe suflet.
Ardei capia umplut cu amestec de branza dulce cu branza telemea si cu verdeata este un deliciu.
Clatite cu branza.
Mamaliga cu branza si smantana.
Cartofi fierti cu branza.
Cartofi la cuptor cu branza si smantana.
Placinta cu branza.
Pizza cu branza. Quatro Formaggi

Am fost intr-o vara la Curtea de Arges impreuna cu cateva colege de la master. Ne-a invitat doamna profesor de leadership. A fost foarte frumos, am vizitat impreuna Cetatea Poienari, Barajul Vidraru, Manastirea Curtea de Arges. Seara ne-am facut doua platouri mari cu branzeturi si struguri si ne-am asezat la povesti in foisor. Pana in noapte tarziu. Am descoperit atunci ca si fetele sunt fan branza.

(imagine: google)

Pe langa fan branza, sunt fan multe multe alte lucruri. Ca de exemplu: ador calatoriile.
Am fost odata la Balea, iar de acolo ne-am oprit la pastravaria Albota sa mancam. Ne era asa o foame, ca pana sa vina mancarea am luat aperitiv un platou de branzeturi. Si nu imi venea sa cred ca o pastravarie stie sa asorteze asa tipurile de branzeturi.
Cand merg la greci merg ca sa mananc multa branza buna: salata greceasca, branza multa, masline multe, branza ca aperitiv, branza prajita, etc. Cel mai mult mi-a placut branja prajita, in fiecare seara am luat ca aperitiv. Intr-una din seri baiatul a venit si a prajit-o in fata noastra. A fost un moment deosebit.
Mai este buna branza prajita cu miere si nuci pe deasupra. Este tare buna combinatia sarat cu dulce.
Pe unde am umblat in calatoriile mele am incercat sa testez branzeturile din locurile respective. Si mi-au placut toate-toate.

(fotografii facuta in vara in Zakynthos)

Mananca. Traieste. Zambeste. Spune "branza".
Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013.

Concursul meu LuxuryGifts

Au trecut Sfintii Dumitrie si Dimitrie cel Nou, Sfintii Mihail si Gavril, insa urmeaza Sfantul Andrei, Sfantul Nicolae, Sfantul Ion etc. Curand, curand, foarte curand.
Ce cadouri veti lua oamenilor dragi din viata voastra care poarta numele acestor sfinti? Poate niste butoni asortati la camasa preferata, sau poate bijuterii cu cristale pentru o doamna distinsa?

Am un concurs pentru voi.
Vreau sa stiu ce cadou ati facut voi ultima oara persoanei deosebite din viata voastra. Si mai vreau sa stiu care a fost reactia acesteia la primirea cadoului.

Astept raspunsurile voastre in comentarii. Premiul este un voucher de reducere de 50% pentru produsele din gama butoni si bijuterii de fantezie de pe site-ul LuxuryGifts. Castigatorul va fi ales cu ajutorul random.org.

Sfantul Andrei este pe 30 noiembrie. Asadar, castigatorul va fi anuntat pe 29.11.2013, orele 07.30.

nota pentru LuxuryGifts:
- despre reclama - Andu de regula vine de la Alexandru, nu de la Andrei; la fel Andra, Andrada sau Andru.
- despre concurs - de regula caut concursuri pentru premii efectiv, nu premii cu reducere; atunci cand urmaresc reduceri merg pe deal-uri. Nu cred ca atrag reducerile intr-un concurs. Macar daca era reducere pentru absolut orice produs de pe site. Daca nu era SuperBlog nu as fi organizat un asemenea concurs.

nota pentru cititorii mei:
Dragii mei, desi cu acest articol particip eu la un concurs, premiul pe care vi-l ofer este pe bune. Astept sa participati in numar cat mai mare, cu idei de cadouri cat mai frumoase.


Articol scris pentru competitia SuperBlog 2013.

la Teatrul Nottara

Metoda

de Jordi Galceran Ferrer

O sala de sedinte la etajul 11 al unei multinationale. Aici urmeaza sa se tina un interviu pentru postul de director comercial. Este interviul final, cel de-al patrulea.

Pe scena in fata noastra avem 4 candidati. In aparenta. Interviul se sustine oare cu fiecare candidat in parte sau cu toti patru odata?

(imagine: nottara.ro)

Deodata se deschide un sertar. In acest sertar este un plic ce contine detaliile primei probe si un cronometru. Scrisoarea din plic le spune ca doar 3 dintre ei sunt candidati adevarati, iar unul este angajatul firmei pe resurse umane. Ei trebuie sa descopere cine este angajatul firmei.
Urmeaza o noua proba si inca una si nervii candidatilor sunt intinsi la maxim. Probele au impact emotional, le scot la iveala frustrarile si ambitiile; iar angajatorul pare a se juca cu mintea si sufletul lor.

Angajatorul cauta un ticalos care sa fie bun in aparenta. Exista oare angajatul sau angajatorul perfect?

Zeul macelului

de Yasmina Reza

Doua cupluri se intalnesc pentru a rezolva conflictul dintre copiii lor. Discutia aparent banala, ascunde frustrarile, nemultumirile si neimplinirile fiecaruia.
Despre aceasta piesa am mai scris aici. Am vazut-o atunci in 2010 la Teatrul de Comedie, evident in alta distributie.

My American Dream

Dragul meu,

Luni dimineata am sa plec.
Am doua bilete .. si un vis. 08:15. O sa-ti pastrez un loc, daca vrei sa mergi cu mine.
Plec in State, orasul nostru este prea mic pentru mine si nu-mi ofera tot ceea ce am nevoie. Nu ma regasesc aici. Vreau sa fac ceea ce-mi place: sa muncesc si sa calatoresc in acelasi timp, sa vizitez locuri minunate si sa ma dezvolt personal si profesional. Cu work and travel am gasit oportunitatea perfecta.
Nu vreau sa te las singur, nu vreau sa te parasesc; dar trebuie sa plec de aici. Daca tu vrei sa ramai, eu nu am ce face si voi pleca oricum. Acum e timpul meu sa realizez ceva.
Visez de ani buni sa ajung in State. Camerista in Manhattan sau medic in Seattle, nu stiu ce o sa fac acolo intr-o zi, important este ca o sa fiu acolo in State one way or another.

Visul meu acum s-a implinit: am un bilet dus catre New York, orasul care nu doarme niciodata. O sa fiu pe cont propriu pentru o scurta perioada. O sa-mi testez si o sa-mi demonstrez abilitatile in acest mare oras.
Vorba cantecului:
If I can make it there, I'll can make it anywhere.
It's up to you,
New York, New York.

(imagine: wikipedia)

Sper ca luminile mari ale New York-ului sa ma inspire si sa scriu mai mult pe blog.
Am sa gasesc un Coyote Ugly Pub sa beau o bere intr-o seara.
Voi vedea privelistea de pe Empire State Building. Stiu ca nu voi putea ajunge la ultimul nivel (etajul 102), dar pentru ca imi doresc tare sa ajung cat mai sus, sa vad marele oras de la mari inaltimi, am sa ma multumesc sa-l vad de pe "Main Deck", etajul 86.
Imi doresc sa ma plimb pe Fifth Avenue. Sa ma plimb prin Central Park. Sa intru in faimoasa librarie Barnes & Noble si sa pierd vremea printre carti. Sa-mi cumpar cateva carti sa mai citesc in timpul liber. Sa cumpar albume cu imagini si harti.
Vreau sa vad Statuia Libertatii. Sa privesc de la balconul vizitatorilor activitatea frenetica a brokerilor si investitorilor din marea sala a Bursei din New York. Sa traversez cu taxiul the Brooklyn Bridge.
Si sa fac multe - multe poze.

Imi doresc sa vad mult mai mult de atat. Si Boston si Washington si Los Angeles si San Francisco si New Orleans si Florida. Dar cred ca nu mi-ar ajunge o viata intreaga.
Acum voi merge in Chicago, direct de la New York. Prin Vacante Speciale am aceasta sansa.
Asa cum mi-am dorit dintotdeauna, voi lucra pe Jackson Blvd, langa Sears Tower. Sears Tower este una dintre cele mai populare atractii ale orasului Chicago. Are 412 metri inaltime si un balcon de sticla (Skydeck) de unde poti admira privelistea. Am citit undeva ca raul Chicago se vede extraordinar de frumos de acolo.
Si am mai citit ca unul din inginerii constructori ai Chicago Sears Tower este roman.

O sa gasesc un pub in care se canta jazz, sa-mi petrec serile.
Poate chiar sa petrec 4 Iulie intr-un pub alaturi de americani si de turistii care stiu sa se distreze frumos. Sau poate am sa-mi iau un al doilea joc part-time, cateva ore seara, intr-un astfel de pub. Ar fi un exercitiu bun de socializare si de adaptare pentru mine. Si o relaxare dupa work. Am sa imi fac multi prieteni si am sa pastrez legatura cu ei peste ani. Am sa fiu micuta zapacita pe care toata lumea o apreciaza.
Am sa ma pierd printre oameni pe strazile orasului, am sa zambesc soarelui american, am sa stau la semafor intre zeci de oameni si am sa astept culoarea verde sa trecem toti in acelasi pas. Am sa bat strazile orasului Chicago cu aparatul foto dupa mine si am sa fac multe fotografii: peisaje, cladiri, oameni. Si am sa imi fac un blog de fotografii: New Chicago Girl. O sa imi urmaresti blogul, asa-i dragul meu?

Te sarut acum,
O sa imi fie dor de tine.

Dar sa nu uiti, dragule .. Monday morning .. I'll save you a seat.

Sunt convinsa ca in fiecare din voi sta ascuns un vis american. Este imposibil sa nu iti doresti sa vezi Washington DC dupa ce ai citit "Simbolul pierdut" al lui Dan Brown, sau sa nu iti doresti sa urci pe Empire State Building si sa-ti intalnesti iubirea vietii tale acolo dupa ce vezi filmul "An affair to remember".
Care este visul tau american? Ai curaj sa-l traiesti?
Articol scris pentru competitia SuperBlog 2013.

Killer Queen si jumatatea ei

Killer Queen este o regina rebela si nonconformista. Spune intotdeauna ce are de spus, este ambitioasa, tine capul sus mereu si crede in visurile ei. Regina viseaza sa isi intalneasca jumatatea, iar eu in calitate de sfatuitor regal (si fosta doica) o voi ajuta sa-si gaseasca jumatatea. Regina crede in chimia dintre doi tineri si in dragostea eterna si spera sa-l gaseasca cat mai curand pe el, cel care ii va cuceri inima.

Petitori de peste mari si tari s-au infatisat la curtea imparateasca. I-au adus cadouri scumpe si frumoase, pretioase, insa pe regina nu o intereseaza toate acestea, isi doreste doar ca el sa o aprecieze, sa o respecte si sa o iubeasca. Sa fie un voinic frumos care sclipeste de inteligenta.
Isi doreste sa existe comunicare si intelegere intre ei, sa poate conduce impreuna regatul, sa-i poata spune "Du-te acolo - nu stiu unde. Adu-mi aia - nu stiu ce." si el sa mearga exact acolo unde ea isi doreste - desi nici ea nu stie unde - si sa-i aduca exact ceea ce are ea nevoie - desi nici ea nu stie ce.

- Spune-mi tu doica, ca tu le stii pe toate, ce ma fac acum cu toti acesti petitori?

- Draga mea, culca-te si dormi, noaptea e un sfetnic bun! Maine dimineata vom gasi impreuna solutia.

Regina a dormit linistita, pentru ca are incredere in mine, sfatuitoarea ei. Intotdeauna am fost acolo si am ajutat-o, cu siguranta nu o voi dezamagi.
L-a visat pe el. Nu se afla printre petitorii veniti la curte, s-au intalnit intamplator in padurea de langa castel, langa lac. L-a cucerit cu arma ei secreta: parfumul; dar nu, nu asa cum va ganditi voi. Regina statea relaxata pe marginea lacului si citea, cand a aparut calare el. Se ratacise si i-a cerut ajutorul, doar ca regina s-a speriat, a scos parfumul, i-a pufait in ochi si a fugit. In fuga ei, i-a cazut cartea si calaretul nostru a urmarit-o la palat pentru a-i inapoia cartea.

Dimineata, regina s-a trezit zambind. A venit tot intr-o fuga la mine si mi-a povestit ce a visat. Am ascultat-o cu atentie si ideea a venit imediat: i-am propus sa supunem petitorii  la trei probe. Trei probe usoare, dar grele; haioase, dar foarte serioase; trei probe in urma carora urmeaza sa-l gasim pe el.
Killer Queen a fost de acord si competitia a inceput imediat.

Prima proba
Tinerii sunt trimisi in cautarea florii perfecte pentru regina. Acestia trebuie sa-i aduca reginei floarea care sa o reprezinte cel mai bine pe regina si sa poata argumenta alegerea facuta.
Patru dintre petitori i-au adus Celosia.
- Am ales aceasta floare pentru ca este rezistenta la insecte si boli si regina este o persoana puternica si rezistenta.
- Eu am ales Celosia pentru ca floarea aceasta prefera soarele puternic si are nevoie de un sol roditor pentru a face flori mari si colorate. La fel regina iubeste soarele si daca are tot ceea ce are nevoie infloreste si coloreaza lumea din jurul ei.
- Celosia se cultiva din seminte foarte fine. Iar regina este o persoana fina si rafinata.
- Celosia este cunoscuta si sub numele de "creasta cocosului", iar regina are personalitate. Ea este cocosul care canta in regat.
Frumoase argumente. Celosia este chiar floarea pe care regina visa sa o primeasca. Aceasta a fost proba Celosia, si cei patru tineri merg mai departe.

Proba a doua: proba fructelor de padure
Acum ca o cunosc mai bine pe regina, tinerii sunt trimisi la cules de fructe. In padure. Fructe de padure. Fiecare trebuie sa se intoarca cu un singur fruct, fruct care considera ei ca este pe gustul reginei.
Doi dintre ei se intorc cu fragute, unul cu mure si unul cu zmeura.
Reginei ii plac toate fructele de padure, dar parca cel mai mult ii plac fragutele. Sunt dulci-acrisoare, sunt micute micute si fragile, aproape ca iti este mila sa le mananci, sunt deosebite si jucause.
Totusi, in urma sfatului meu, regina alege ca toti cei patru petitori sa mearga mai departe. Mai este o singura proba si este bine sa fie mai mult de doi concurenti.

Proba a treia: esenta de praline
Pentru ca regina iubeste parfumurile ii supune pe tineri unei probe de creatie. Acestia trebuie sa creeze parfumul reginei, care sa contina ca nota de baza esenta de praline pentru ca regina adora pralinele.
Tinerii s-au chinuit un pic cu esentele: esenta de praline, esenta de fructe de padure, unul dintre ei chiar a folosit petalele Celosiei. In sfarsit, parfumurile au fost gata.
Killer Queen a venit sa testeze parfumurile. I-au placut toate parfumurile si acum regina chiar nu stia cum sa aleaga. S-a gandit atunci la visul ei, astfel ca ia fiecare parfum in parte si pufaie in ochii concurentului. Apoi fuge.
Tinerii sunt iritati, suparati, bombane si nu inteleg ce a apucat-o pe regina. Unul singur pune mana pe sticluta cu parfum si alearga dupa regina. Cand o ajunge din urma o stropeste cu parfum pe par si ii spune:
- Acum mirosim amandoi la fel. La asta visai, nu-i asa?

Mofturoasa si rebela Killer Queen a ramas fara replica. Stie ca l-a gasit pe el, pe barbatul care sa o aprecieze si alaturi de care sa poata conduce un regat. El este Killer King.

Ma bucur ca s-au gasit, ma bucur ca am fost acolo si am ajutat cu un sfat.
Si vor trai impreuna fericiti, intr-un regat mare si fericit si parfumat.

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013.

nota dupa introducerea articolului in platforma: Imagine explica formularea mea .. pentru ca mai citesc basme si carti cu povesti .. si din ele am invatat ca intotdeauna noaptea e un sfetnic bun. Culca-te si dormi.

KINOdiseea 2013

Festivalul International de Film pentru Copii a ajuns la cea de-a cincea editie.
Kinodiseea este primul si singurul festival de film pentru copii organizat in Romania dupa 1989. Intre 15 si 20 noiembrie copiii sunt asteptati la Cinema Studio si Cinema Eforie, Bucuresti.
Copiii, si nu numai, pot urmari filme educative si distractive, filme laureate la mari festivaluri de film precum Berlin si Toronto; filmele copilariei: Pinocchio, Mica sirena; dar si filme ecranizate dupa carti: 20 000 leghe sub mari, Micul print.
Aici gasiti programul festivalului, iar sfatul meu este sa va simti din nou copii si sa mergeti la Festivalul International de Film pentru Copii.

gustul copilariei

Tu in ce regasesti gustul copilariei?

Marcel Proust in romanul sau "In cautarea timpului pierdut" isi aminteste de copilarie de fiecare data cand simte gustul madlenei "cucernica si senzuala" pe cerul gurii.

Gustul copilariei mele este prajitura cu visine facuta de bunica. De la ea am invatat si eu sa fac prajitura. Si traditia va merge mai departe.
Inca mai face bunica o prajitura cu visine atat de buna, la fel cum o facea in copilarie. Si checul de asemenea imi aminteste de copilarie. In vacante stateam la bunica si incercam impreuna tot felul de retete: chec cu fructe - caise, piersici - si chiar pandispan cu cirese sau struguri. Niciuna nu a fost la fel de buna ca pandispanul cu visine.

Mmmm, asa mi s-a facut o pofta de prajitura cu visine....Am fugit in bucatarie sa fac o prajitura.
Dam drumul la muzica si .. sa dansam si sa prajiturim....

6 galbenusuri frecate cu 6 linguri de zahar.
Mamma mia, here I go again .. 

Albusurile se bat spuma, pana se obtine o bezea tare si lucioasa.
Se adauga bezeaua peste galbenusurile frecate cu zahar.

I can cook, 
I can dance, I can jive.. 
I am a cooking - dancing queen, 

Se pun in ploaie 6 linguri de faina.
Praful de copt.

Si acum 6 linguri de ulei.


Parca aud in spatele meu pe cineva fredonand usor Take a chance on me...
Ma intorc si ....A da, sigur ca tu vei coace gustul copilariei mele. Este al meu cuptor incorporabil cel care a inceput sa cante cu mine.

Tapetam tava cu faina, punem compozitia, visinele frumos aranjate deasupra si bagam la cuptor. Potrivim ceasul si asteptam. In cuptorul de la aragazul vechi aveam un stil de a baga tava, incepeam dansul si uitam de prajitura. Si nici alarma telefonului nu ma ajuta.
Asa ca intr-o zi m-am uitat pe niste oferte si la sectiunea incorporabile l-am gasit pe el. Vibram pe aceeasi muzica amandoi si i-am facut chemare la mine acasa, direct in bucatarie.

Tehnologia a evoluat, acum are suflet si canta odata cu mine. Cuptorul nu este ca cel al bunicii si gustul tehnologiei nu mai este acelasi .. insa gustul copilariei a ramas la fel. Poate este chiar mai bun, prajitura este mai crescuta si mai pufoasa.
Si prajitura e gata. Miroase bine, la fel cum mirosea odata in bucataria bunicii. Doar anii au trecut peste noi, in rest mirosul si gustul prajiturii este acelasi.

The winner takes it all..
Nu-i asa ca vrei si tu o prajitura?

Articolul este scris pentru concursul SuperBlog 2013.

cosurile..si prietenul meu impotriva lor,

batonul ..

Nu am fost o adolescenta cu acnee urata. Am un ten sensibil, insa nu am avut niciodata chipul complet acoperit de cosuri si nu am ramas cu gropite in urma lor.
Cu toate astea am avut si eu cosuri destule. Si inca mai am.
Si am avut o mare ura pe ele: imediat ce imi aparea un cos trebuia sa-mi bag eu gherutele si sa-l storc. Si asa reuseam sa-mi fac cosurile 'observabile' si sa ma simt ratusca cea urata.
Am ratat multe iesiri cu colegii de liceu datorita cosurilor mele. Nu voiam sa fiu vazuta cu cosuri pe fata, sa fiu subiectul colegilor de barfa, sa rada de mine .. si atunci mai bine nu mai ieseam.
Foloseam gel de curatare cu acid salicilic, masca de fata facuta in casa de mama, masca de fata cu argila, tarate, gel abraziv de curatare a fetei, cutaden si o pudra speciala si totusi cand imi era mai mare dragul sa ies, iesea si cosul la suprafata.

Intr-o zi o prietena mi-a spus:
Draga mea, cosurile trec! Farmecul tau conteaza mai mult. Iar baiatul care se va indragosti de tine, nu o sa fuga pentru ca iti apare un cos. Totusi, uite un mic cadou de la mine ca sa te simti mai bine. Acum hai in oras, sa bem ceva si sa dansam pana dimineata.

A doua zi dimineata am vazut cadoul de la Simona: un baton corector purificator Gerovital Plant Stop Acnee. 
Pe moment batonul mascheaza cosurile, mult mai bine decat o face un simplu fond de ten aplicat pe fata. Si pe deasupra efectul purificator pe care il are batonul trateaza cosurile.
Inca il folosesc, dupa atatia ani. Batonul are o culoare verzuie si il folosesc peste noapte de obicei. Il folosesc uneori si ziua cand am cate un cos mai urat si apoi acopar cu fond de ten, pudra, blush etc. ca sa nu ramana urma aceea de la baton pe fata.


Atunci cand mi-am descoperit noul prieten, batonul corector, i-am povestit unei colege despre el. S-a bucurat mult ca m-am gandit la ea  si mi-a multumit. L-a folosit si Otti multa vreme si ii placea si o ajuta. Se dadea cu el si ziua si venea la ore fara sa il mai acopere cu pudra sau fond de ten. Si se vedea si era tare haioasa asa, dar ei nu-i pasa.
La scurt timp dupa ce toata clasa a aflat de prietenul nostru batonul, colega Miss Boboc ne-a invitat la ea la o petrecere in pijamale. Noi acasa la Miss Boboc? Ne-a surprins invitatia ei, insa ne-am cumparat pijama noua si am mers la petrecere.
Acasa la Miss Boboc .. am ras, am spus bancuri, am barfit, ne-am uitat la un film..iar spre dimineata am ajuns la secretele fiecareia. Stiam ca Miss Boboc a facut niste cursuri de fotomodele, dar nu stiam ca s-a inscris la acele cursuri pentru a capata incredere in ea, pentru a-si invinge timiditatea, pentru a invata secretul frumusetii si al machiajului. Si nu stiam ca si ea foloseste batonul. Si multe alte produse de curatare si purificare a fetei.
Nu ne venea sa credem: Miss Boboc are cosuri. Miss Boboc e timida. Si acum, Miss Boboc e prietena noastra. :)

Asta a fost prima mea petrecere in pijamale si a fost tare frumos. Va dati seama ce se intampla daca ratam aceasta seara?

Articolul este scris pentru concursul SuperBlog 2013.

o maimuta hazlie

Acest articol este scris pentru concursul SuperBlog 2013, proba 14 - blogging cu umor - proba sponsorizata de Reeija. Proba ne pune creativitatea la incercare: trebuie sa inventam o povestioara hazlie. Dar ce-ar fi sa va povestesc o intamplare hazlie traita, sa radeti putin de mine?

In timpul facultatii am facut un curs de actorie, curs ce cuprindea tot felul de joculete pentru dezvoltare personala, dictie, atitudine etc. Unul din joculete era asa: 4 scaune reprezentau tipuri de filme - comedie, groaza, drama, romance. Fiecare cursant se aseza pe rand pe fiecare din cele 4 scaune isi imagina ca se uita la acel film (nu aveam indicat un film anume, fiecare se gandea la ce comedie stia el, spre exemplu) si timp de 2 minute trebuia sa transmita celorlalti trairea sa vizavi de film.
Nu, nu aceasta este intamplarea hazlie. Va spun lucrul acesta ca o introducere pentru ca atunci la curs in urma joculetului mi s-a spus ca sunt foarte buna pe drama, insa la comedie nu le-am transmis starea aceea de..ras nebun. Iar cand am citit proba m-am ingrozit un pic: Nu sunt buna pe comedie, ce ma fac?? Cum inventez eu o povestioara hazlie sau cum povestesc eu o intamplare hazlie traita?? Cum ii fac eu pe cititorii mei sa rada?? 
Il stiti pe Kevin in "Home Alone I" cu mainile pe fata si acel tipat ingrozit, nu? Asa si eu ... aaaaaaaaaaaaaaa!!
Sper totusi sa va fac sa radeti .. macar asa putin..

Intr-o duminica frumoasa de toamna eu si cea mai buna prietena a mea am mers la Gradina Zoologica. Am vazut caii si poneii si ne-am intristat putin ca nu mai suntem micute sa ne plimbam si noi cu poneii. Dar ne-au inveselit imediat rasetele copiilor care se plimbau pe ponei si faceau poze.

Am vazut apoi animalutele rozatoare si pasarile. Si ne-am dat seama ca si noi suntem precum papagalii: foarte colorate. 

Mergand mai departe am ajuns la reptile. Aici ne-a placut cel mai mult. Ne uitam atente la fiecare sarpe in parte si ne imaginam ce genti faine ar iesi din pielea lor. O geanta micuta galbena din pielea sarpelui boa asortata la pantalonii mei mov si hanoracul verde .. as fi cu adevarat o micuta papagalita. 

Iesind de la reptile am ajuns la un cimpanzeu fain. Tare fain. 

In fata custii cimpanzeului o fetita manca un croissant. Maimuta statea undeva sus si se uita cu un aer de superioritate la noi cei de jos. Fetita cu ochii pe sus nu a mai fost atenta la mancare si i-a cazut din mana croissantul. L-a luat de jos si a vrut sa il arunce in cusca maimutei, poate il va manca. 

Surpriza! 

Cand o vede maimuta coboara repede agatandu-se de cusca si intinde mana sa ia bucata de croissant direct din mana fetitei. Apoi se catara la locul ei. 

A fost tare simpatica maimuta si ne doream sa o vedem din nou coborand pe cusca. Asa ca eu m-am gandit sa o pacalesc. Am scos din geanta o batistuta de hartie si i-am intins-o asa cum a facut mai devreme fetita cu bucatica de croissant. 

Din nou surpriza! 

Maimuta coboara, ma priveste fix, intinde mana si ia batistuta de hartie. Se sterge la gura, la nas, subrat, apoi la fund si mi-l arunca inapoi. Toata lumea care era de fata a inceput sa rada. 

Am ras si noi multa vreme dupa faza asta. Cat de desteapta e maimuta. 

Imi doresc sa-mi iau intr-o zi o maimutica, ca animal de companie. Cred ca ne-am intelege tare bine. 

lumea mea intr-un hibrid

S-a intamplat intr-o toamna tarzie, o toamna frumoasa, calda si colorata. Ne-am intalnit prima oara intr-un parc din capitala. A fost o intalnire spontana si nu am stat prea mult. Era seara si aveam fluturasi in stomac. Din cate banci erau in parc noi ne-am asezat pe marginea unei fantani. Si am vorbit. De fapt, el a vorbit mai mult pentru ca eu aveam emotii atat de mari incat nu mai stiam sa leg doua cuvinte. Nu mai stiu despre ce am vorbit, asta pentru ca imi batea inima atat de tare incat acum peste timp nu mai stiu cuvintele rostite, imi amintesc doar acele batai puternice ale inimii.

Ne-am intalnit apoi la un film, la un concert, la o piesa de teatru, la un ceai etc. Ce frumoase au fost primele intalniri .. de am putea sa le traim on and on.
Cand esti indragostit, simti ca plutesti. Pluteam amandoi si simteam ca toata lumea este a noastra.
Si pentru ca toamna a tinut cu noi si a stat multa vreme calda si frumos colorata am plecat sa ne plimbam. Ne-am decis spontan, asa cum stiam noi mai bine, sa facem o excursie lunga prin tara. Ne-am urcat in masina si am pornit la drum.
Am mers intai in Sighisoara. Am ajuns seara si am vazut Cetatea frumos luminata si colorata.
A doua zi am plecat catre Sibiu, Cisnadioara. Aici stia el o pensiune frumusica cu o vedere extraordinar de frumoasa de pe terasa: vedere catre Cetatea Cisnadioara. Nu am reusit sa vizitam Cetatea, insa am vazut multe alte locuri frumoase impreuna. Transfagarasan, Albota, Sambata de Sus.

Si bineinteles am vazut impreuna Sibiul. Am umblat pe stradutele orasului si am facut zeci de poze, am urcat in Turnul Bisericii Evaghelice, in Turnul Sfatului, am stat la o terasa la un ceai. Orasul Sibiu o sa ramana mereu dragostea noastra.

Dupa cateva zile de neuitat in Sibiu si imprejurimi am plecat spre Alba Iulia. Soare, noi doi, o inghetata, Cetatea, o mireasa si alaiul de nunta in curtea Catedralei....Frumos nu?
Cum sa nu simti ca toata lumea e a ta?? Cum sa nu plutesti??
Si mai ales cu masina lui hibrid, caci are el o vorba: "Plutesti, nu conduci!"
Asa ca am avut noroc si pe drum am plutit incet, am vazut impreuna peisaje frumoase si chiar am facut fotografii din masina.
Mi-a placut mult calatoria alaturi de el. Parca era prima calatorie prin lume a fiecaruia, atat eram de fericiti. Eram doar noi doi, fericirea si-o Toyota.


Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013.