Marcel Proust in romanul sau "In cautarea timpului pierdut" isi aminteste de copilarie de fiecare data cand simte gustul madlenei "cucernica si senzuala" pe cerul gurii.
Gustul copilariei mele este prajitura cu visine facuta de bunica. De la ea am invatat si eu sa fac prajitura. Si traditia va merge mai departe.
Inca mai face bunica o prajitura cu visine atat de buna, la fel cum o facea in copilarie. Si checul de asemenea imi aminteste de copilarie. In vacante stateam la bunica si incercam impreuna tot felul de retete: chec cu fructe - caise, piersici - si chiar pandispan cu cirese sau struguri. Niciuna nu a fost la fel de buna ca pandispanul cu visine.
Mmmm, asa mi s-a facut o pofta de prajitura cu visine....Am fugit in bucatarie sa fac o prajitura.
Dam drumul la muzica si .. sa dansam si sa prajiturim....
6 galbenusuri frecate cu 6 linguri de zahar.
Mamma mia, here I go again ..
Albusurile se bat spuma, pana se obtine o bezea tare si lucioasa.
Se adauga bezeaua peste galbenusurile frecate cu zahar.
I can cook,
I can dance, I can jive..
I am a cooking - dancing queen,
Se pun in ploaie 6 linguri de faina.
Praful de copt.
Si acum 6 linguri de ulei.
Parca aud in spatele meu pe cineva fredonand usor Take a chance on me...
Ma intorc si ....A da, sigur ca tu vei coace gustul copilariei mele. Este al meu cuptor incorporabil cel care a inceput sa cante cu mine.
Tapetam tava cu faina, punem compozitia, visinele frumos aranjate deasupra si bagam la cuptor. Potrivim ceasul si asteptam. In cuptorul de la aragazul vechi aveam un stil de a baga tava, incepeam dansul si uitam de prajitura. Si nici alarma telefonului nu ma ajuta.
Asa ca intr-o zi m-am uitat pe niste oferte si la sectiunea incorporabile l-am gasit pe el. Vibram pe aceeasi muzica amandoi si i-am facut chemare la mine acasa, direct in bucatarie.
Tehnologia a evoluat, acum are suflet si canta odata cu mine. Cuptorul nu este ca cel al bunicii si gustul tehnologiei nu mai este acelasi .. insa gustul copilariei a ramas la fel. Poate este chiar mai bun, prajitura este mai crescuta si mai pufoasa.
Si prajitura e gata. Miroase bine, la fel cum mirosea odata in bucataria bunicii. Doar anii au trecut peste noi, in rest mirosul si gustul prajiturii este acelasi.
The winner takes it all..
Nu-i asa ca vrei si tu o prajitura?
Articolul este scris pentru concursul SuperBlog 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu