vineri, 30 iulie 2010

teama de sinceritate...

nu am crezut vreodata ca un adevar poate provoca atata durere, si totodata te poate elibera, te poate face fericit;
ganduri confirmate, care chiar si acum, dupa atata timp, dor nespus
ganduri care nu vroiai sa se adevereasca; si nu stii cum sa ascunzi mai bine ceea ce simti si lacrimile pe care le ai in suflet si in ochi - acum cand nimic nu mai conteaza;
durere si lacrimi care te elibereaza de atatea visuri; si atatea sperante; si ... simti vantul, simti linistea, simti libertatea;
adevar-durere-lacrimi-putere-fericire-dragoste

*
"Apus peste apus
Ce iute trece timpul
...
Ce-am asteptat, ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat"

4 comentarii:

banubadabalaura spunea...

Draga mea, e o postare mult prea personala, si nu stiu daca e cazul "sa ma bag in seama"...
Dar, vezi tu, nu poci a ma abtine, ca mosii din balconul de la Muppets.
O sa dai si-o "sa le primesti" si iar o sa dai si iar "o sa le primesti"...pana o sa dai ortu' popii.
C'asa-i in tenis.

banubadabalaura spunea...

Să revin cu precizări?
Comentariul era al unei sportive care incă joacă tenis, incă dă (din tot sufletul), dar... mai ales încă "le primeşte" la greu! Şi asta pentru că, nici ea nu a dat deocamdată ortu' popii :)).

UUUUf, cam mulţi de "incă", pentru Liiceanu, de exemplu, care nu foloseste acelaşi cuvânt într-o frază, de două ori.Norocul meu e că nu mă citeşte, să strâmbe din nas.

raluka spunea...

Laura draga, stiu ca in viata o sa tot dau si o sa tot primesc; dar...unii dau prea mult, altii primesc prea mult; unii nu dau nimic si primesc tot, unii dau tot si nu primesc nimic...nu e corect jocul asta de tenis uneori; nu-i asa?

banubadabalaura spunea...

Ba cam asa-i :).