Eu am avut o copilarie de poveste. Imi placea sa-l ascult pe bunicul cand imi citea povesti. Uneori, seara il puneam sa citeasca cate doua povesti, caci tare mult imi placea sa ascult vocea lui calda si blanda. Iar atunci cand in poveste aparea si cate un animalut, in special un urs, bunicul era tare simpatic mormaind intocmai ca ursul din poveste.
Pe vremea aceea bunicul avea doua-trei carti cu povesti. Cand ne plictiseam de citit aceleasi povesti, bunicul inventa pe loc o intamplare haioasa. Uneori il mai ajutam: ma lasa sa continui eu frazele incepute de el sau ma punea sa imi imaginez si sa descriu personajele, ori locul actiunii. Daca ar fi stat cineva sa ne asculte si sa noteze toate acele povesti, ar fi iesit o carte de aventuri tare frumoasa.
Si astazi imi place sa ascult atent cand cineva citeste povesti. Inchid ochii si imi imaginez personajele, aventura, culorile, zambetele.
De asemenea, imi place sa citesc eu pentru mine povesti, dar si sa citesc pentru o gradinita de copii. Da, mi-ar placea sa am o gradinita mare, plina de copii veseli si jucausi. Sa le citesc zilnic povesti si sa le arat cum iti pot face ele lumea mai frumoasa.
Mai ales astazi cand sunt atatea carti pentru copii in librarii, in magazinele online. Parintii, bunicii, profesorii nu mai au motive sa spuna ca nu au ce sa le mai citeasca copiilor, ca acestia stiu povestile by heart si ei nu sunt suficient de creativi incat sa inventeze povesti.
Mi-ar placea sa vad prin scoli si gradinite mai multe proiecte cu si pentru lectura.
Un proiect interesant si educativ ar putea face Editura ALL, un proiect care sa introduca copiii in lumea fascinanta a lui Pixi. Bilunar, copiii sa participe la o ora in care invata despre Dinozauri, Cai si Ponei, Pui de animale etc. Cea mai draguta carte din acest pachet cred ca este Pixi Stie-Tot. Pamantul.
Copiii il vor indragi pe Pixi Stie-Tot si poate il vor lua ca model. Vor studia, vor invata, vor citi si intr-o zi vor fi capabili sa invete la randul lor alti copii. Vor fi chiar ei un Pixi Stie-Tot.
Un proiect pe care mi-ar placea sa-l aplic la mine in gradinita mult visata ar fi ora de improvizat povesti.
Saptamanal, pe rand cate un copil ales aleator de educatoare sa compuna povesti scurte. Despre ce vor ei. Toate povestile vor fi ascultate de catre ceilalti copii, iar cele mai bune povesti (cel putin cate o povestioara de fiecare copil) sa fie publicate intr-o antologie. O carticica cu povesti, o carticica a gradinitei pentru generatia urmatoare. Eu am sa fiu cititorul!! :)
O editura care publica literatura pentru copii si adolescenti s-ar putea implica activ in acest proiect frumos. Poate Editura ALL!? Mi-ar placea sa se implice intr-un astfel de proiect, pentru ca stiu ce campanii frumoase desfasoara editura: vALLuntar, Ambasador de Brand, Cartea Calatoare.
Ce zici tu, Editura ALL, te implici intr-un astfel de proiect cand imi voi deschide o gradinita?
Articol scris pentru concursul Spring SuperBlog 2014.
2 comentarii:
Pt partea cu compusul povestilor, poti face un foc de tabara si sa spuneti povesti de groaza, ca-n filmele americane. Chiar sunt curios care va fi efectul, avand in vedere ca sunt copii de gradinita :D
:) foc de tabara si povesti de groaza nu am incercat, dar imi amintesc cum intr-o vacanta stateam la bunici .. cu cartea si lanterna sub cearsaf,noaptea, eu cu varul meu,, si citeam .. ceva de groaza nu mai stiu exact ce:))
Trimiteți un comentariu