Rapsodie-n roz

Pentru ca astazi este Ziua Mondiala a Teatrului vreau sa va invit la teatru. Va invit sa priviti lumea ca si cum ati vedea-o pentru intaia oara. Pentru ca asta ne invata teatrul: sa privim lumea in fiecare zi ca si cum am privi-o pentru intaia oara. Ne invata sa visam, sa traim, sa devenim mai buni. 

Rapsodie-n Roz

dupa "Oscar si Tanti Roz" de Eric-Emmanuel Schmitt

la Teatrul Nottara

Regia si scenografia: Alexandru Repan

Distributia: Alexandru Repan (Oscar), Andreea Macelaru Sofron (Tanti Roz) 

Pian: Alexandru Petrovici

Violoncel: Ella Bokor/Ioana Stanciuc

Videoproiectie: Ciprian Duica

Oscar este un baietel de 10 ani, bolnav de leucemie. Toti cei din jurul sau, in special parintii, ii transmit involuntar teama de moarte. 

Tanti Roz este ingerul sau pazitor. Asistenta cu suflet bun si sensibil, pe care Oscar o indrageste mult si o asculta de fiecare data. Ea este singura care il ajuta sa depaseasca momentele grele, sa inteleaga viata si sa creada in Dumnezeu. 

Mi-a placut mult ideea de videoproiectie. Si mi-a placut mult sunetul muzical care anunta aparitia ingerului Tanti Roz. Parca cineva are o bagheta magica si ori de cate ori este nevoie de ingerul roz .. bagheta il aduce. Sunetul se aude si Tanti Roz apare. Cand pleaca Tanti Roz sunetul muzical se aude din nou.
Oscar este mereu acolo. Pentru ca el locuieste acum in spital. Parintii il viziteaza doar in ziua de duminica, iar Tanti Roz nu are voie sa vina zilnic la el.

Oscar mai are doar cateva zile de trait, Dr. Dusseldorf a facut tot ce a putut. Ingerul sau roz il ajuta pe Oscar sa traiasca intr-un mod inedit aceste cateva zile. In doar 12 zile, Oscar traieste ce nu reusesc altii sa traiasca intr-o viata intreaga: se indragosteste de Peggy Blu, o fetita care sufera de o boala rara a sangelui. Descopera primul sarut, se casatoreste, afla greutatiile vietii de adult, imbatraneste si incepe sa fie din ce in ce mai greu. Toate aceste trairi Oscar le povesteste in scrisorile sale catre Dumnezeu. Impresionant.

Trebuie sa recunosc ca mi-au dat lacrimile, "Rapsodie-n roz" este un spectacol cu adevarat emotionant. Un spectacol despre viata, despre moarte si despre Dumnezeu.
Cred ca si Alexandru Repan a avut lacrimi in ochi pe tot parcursul spectacolului. Traieste intens povestea lui Oscar, implica publicul si transmite acestuia emotii puternice.
Andreea Macelaru Sofron este delicata, modesta, blanda si intelegatoare. Exact asa cum trebuie sa fie un inger. Este acolo pentru micutul Oscar, aducand culoare in viata sa.


"Vrei sa spui ca pentru problema Viata nu exista solutie?"
"Singura solutie la Viata este sa traiesti!"


Viata e un dar buclucas. La inceput ai tendinta sa-l supraestimezi crezand ca viata pe care ai primit-o este vesnica. Apoi, dimpotriva, il subestimezi, gasind ca-i o porcarie, scurta de nu-ntelegi nimic din ea si pe care uneori ti-ar veni s-o arunci de sa nu se vada. Abia catre sfarsit pricepi ca nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu imprumut. Pe care trebuie sa incerci sa-l meriti. 
Cu cat imbatranesti mai mult, cu atat se cade sa ai bunul gust de a aprecia viata.


La multi ani frumosi teatrului romanesc!!