2012 + 50

Candva..imi era teama de timp. Si astazi imi mai este, din cand in cand. Stiu cat de greu este sa mergi in acelasi ritm cu timpul, si sa-l valorifici, nu sa-l pierzi pur si simplu.
Imi place sa invat continuu, sa fiu activa in permanenta..si ne dorim sa facem atatea si parca timpul nu este suficient intotdeauna.

Visam odata sa schimb lumea. Inca mi-ar placea sa fac lucrul asta.
Am absolvit facultatea de Management - Administratie Publica, din cadrul Academiei de Studii Economice. Visam sa ajung la Bruuxelles, sa fac ceva european pentru Romania. Dar a fost (si este inca) greu de intrat in sistem si am renuntat.

Imi doresc sa pot face ceva pentru tara mea, dar de aici .. nu neaparat de la un birou inalt.
In primul rand mi-ar placea sa vad unitate, solidaritate la mine in tara. Solidaritate intre generatii.

2012 este anul european al imbatranirii active si al solidaritatii intre generatii. 
O vorba din popor spune ca cine are batrani sa-i pretuiasca, cine nu are batrani sa-i cumpere.


Incepand cu anul 2009, pe 29 aprilie este ziua europeana a solidaritatii intre generatii. Tu stiai de aceasta zi? Foarte putine persoane stiu. Incepand cu 2009, exista proiecte in scoli, proiecte in care sunt implicati reprezentantii generatiilor mai in varsta, sunt chemati la intalniri, dialoguri cu cei mici, cu adolescentii, pentru a reflecta impreuna la o educatie mai buna.
Am vazut in filmele americane un proiect scolar in care elevul trebuie sa aduca un invitat, membru al familiei de regula; iar invitatul sa vina cu o poveste de viata, o intamplare de la locul de munca, o lectie practica despre ceva. Elevii sunt interesati, isi doresc sa invete ceva, sa afle mai multe..si asa se naste implicarea activa in societate si solidaritatea dintre generatii.

In societatea noastra de astazi valorile sunt rasturnate.
Sunt persoane in varsta cu o vasta experienta profesionala si care nu vor sa ii invete pe juniori. Rautate, teama?? Poate pentru ca si ei au trecut prin greutati si au invatat singuri, poate pentru ca le este teama sa nu-si piarda locul de munca. Poate ca nu vor sa se implice, sau poate nu vad implicarea de partea cealalta.
Dar exista si situatia inversa cand angajatorii evita sa angajeze persoane trecute de o anumita varsta. Desi persoana in varsta de peste 40 de ani, sa spunem, are un CV bogat nu este bagata in seama.

Pe mama am auzit-o de multe ori spunand ca ea nu va sta acasa cand va iesi la pensie, pentru ca este o persoana activa si nu va putea sa nu faca ceva important. Si o inteleg. Cred ca la fel as face si eu. Iesirea la pensia nu inseamna lipsa de activitate. Dar din pacate aceasta este mentalitatea societatii noastre, cel putin in momentul actual.
Vad batrani pe strada si ii aud in autobuze conversand, si avem ce invata de la multi dintre acestia. Fiecare are o poveste de viata si ne putem regasi in anumite situatii. Si primim raspunsul la multe intrebari, si ajutorul la multe probleme daca stim sa avem rabdare si sa ascultam. Si totusi noi ii ignoram cu desavarsire.

Persoanele in varsta ar trebui sa fie implicate activ in viata sociala in primul rand de catre familie. Fiecare bunic trebuie sa aiba un rol activ in viata nepotului; cat si in viata copilului si chiar si a sa. Apoi trebuie sa isi gaseasca un rol activ in societate, intre prieteni.. poate la o fundatie pentru a ajuta cu niste sfaturi, voluntar, si totusi sa fie rasplatit intr-un fel.. poate sa nu i se mai retina toate fiscalitatile din pensie.

Un batran ar putea fi motivat sa calatoreasca. Cum vedem in Europa ca generatie mai in varsta pleaca in diferite croaziere, ar trebui ca si "batranii nostrii" sa fie indemnati sa plece. Prin variate oferte de turism pentru seniori, suplimentate cu asistenta medicala si alte beneficii. Apoi ar putea sa existe un proiect - o intrunire lunara gen, la care sa participe si tinerii - in care seniorii intorsi din croaziera sa vina cu povestile lor din vacanta si poze.

Pentru schimbare in bine, pentru solidaritate intre generatii trebuie sa incepem sa privim la noi: sa ne dorim sa fim activi, sa ne dorim sa traim intr-o lume mai buna, sa fim deschisi si sa intelegem ca suntem intr-o continua miscare si daca noi nu ne ajutam intr-o zi o sa cadem din roata.
Tu cand o sa iesi la pensie, cand o sa fii bunic(a), cum ai vrea sa fie viata ta atunci??



Pentru concursul Blogger European.

Champions of the world

Concert BZN la Bucuresti. Mi-au placut tare mult.
Pana acum aproximativ 2 ani nici nu am auzit de ei. Ascultasem cateva melodii, dar nu stiam ca este vorba de ei.


Dance, dance



colaj

echilibru

Sunt o fire echilibrata, si am incercat intotdeauna sa le impac pe toate si pe toti cat de bine am putut. Dar odata cu trecerea anilor, lucrurile se schimba - ne dorim mai mult, si facem mai mult si parca uneori nu mai putem lupta, resimtim oboseala....Ne oprim si ne uitam in jurul nostru, la locul in care am ajuns, la pozitia sociala pe care o avem, si parca nu suntem multumiti de noi. Nu ne recunoastem pe noi acolo.

In facultate dimineata mergeam la cursuri, iar dupa-amiaza fugeam la job. Imi placea ceea ce faceam, si nu mi se parea deloc greu sa fug de la cursuri la job sau invers, si apoi seara acasa, cu ai mei - sa povestesc, sa fac temele cu sora mea..sa fiu intr-o permanenta activitate. 

Tin minte, atunci cand eram mica parintii mei aveau timp sa mearga la serviciu, sa se joace cu mine, sa invete cu mine, sa gateasca si sa existe mereu curatenie in casa. Si aveau timp de concedii vara. 

Astazi, noi - generatia moderna - parca nu mai avem timp de nimic. Abia la sfarsit de saptamana daca reusim sa facem putina curatenie in viata noastra. Si asta daca nu ajungem sa lenevim de la prea multa oboseala acumulata in timpul saptamanii sau de la petrecerea de celebrare a sfintei zile de vineri.
Iar de concediu nu mai zic. Mai plecam in cate o excursie de week-end....

In timpul saptamanii lucram ore intregi peste program pentru a invata mai mult, pentru a fi mai buni la locul de munca si a primi laude, sau pur si simplu pentru ca avem atat de multe task-uri incat nu reusim sa le rezolvam in cele 8 ore de lucru/zi. 

Mai intreb cateodata "tu cum aveai timp, mama?"; "tu cum ai reusit?". Si nu gasesc un raspuns in care sa cred pe deplin. O sa vina vremea cand ai sa poti, o sa vina vremea cand ai sa stii ce este mai important si ai sa faci ceea ce trebuie. Oare? 

Dupa ce am terminat facultatea si m-am angajat full time ca economist, au inceput sa se dezvolte visurile mele, pe langa cunostintele profesionale. Vreau sa fiu buna in domeniul in care lucrez, sa valorific proiectele la care lucrez si sa se vada eforturile si munca depusa, cat si efectele si rezultatele acestora. Vreau sa fac o cariera, nu doar sa am un serviciu.

Dar totodata vreau sa am intr-o zi o familie, si vreau sa ma ocup chiar eu de educatia copiilor mei, asa cum cred eu de cuviinta, in niciun caz sa-i las sa creasca cu o bona..sau sa ii spuna bunicii mama. Bineinteles ca voi primi sfaturile bunicilor copilului, si voi accepta sa fie rasfatati si ingrijiti si de bunici. 

Vreau sa fiu buna in ceea ce fac, profesional vorbind, vreau sa dau tot ceea ce pot mai bun si mai mult; dar vreau sa fiu buna si in ceea ce fac acasa, o mama buna, o sotie minunata, o gospodina desavarsita, o fiica model. Vreau sa am succes in cariera, insa nu vreau sa ajung sa imi iau de lucru acasa, in loc sa fac temele cu copilul meu, nu vreau sa merg la intruniri de afaceri in loc sa merg la lectia de sport (dans, tenis, etc) a copilului meu. 

Oare cum as putea sa le fac pe toate?? 

Cariera este cea care iti ofera satisfactii de moment, familia este cea care te sustine si te motiveaza. Si asta se intampla atunci cand cei dragi te inteleg, si ai timp sa comunici cu ei, ai curaj sa iti recunosti esecurile, (pentru ca da, pe orice drum mergem si orice cariera ne construim, exista si esecuri). Trebuie sa ai puterea de a merge mai departe si sprijinul familiei pentru echilibru in viata. 

Trebuie sa ai un program bine stabilit, sa fii bine organizat, sa stii sa-ti gestionezi timpul, si sa iti gandesti si analizezi foarte bine prioritatile. Trebuie sa fii capabil sa delegi sarcinile, cui trebuie si cand trebuie, in asa fel incat sa poti verifica executarea lor si sa ramana timp pentru imbunatatiri si modificari acolo unde este cazul.
Sa inveti continuu, sa iti imbunatatesti continuu performantele. Sa participi la trainning-uri, la seminarii.
Dar sa pastrezi timp si pentru tine, si pentru cei dragi.
Si oricat de obosit esti seara, dupa ziua de lucru, aminteste-ti sa faci ceva placut pentru tine: sa asculti o melodie preferata, sa citesti 4 pagini dintr-o carte, .. te relaxeaza si stimuleaza, si practic te incarca cu energie pentru un somn linistit si o noua zis de munca.
Timpul este al tau, tu decizi ce faci cu el, un lucru e insa sigur: nu il poti intoarce.


Articol scris pentru etapa 12 a concursului SuperBlog 2012. 

Te iubesc!

de Catherine Siguret

"Te iubesc" este un roman dedicat iubirii virtuale, un roman de dragoste care te transpune intr-o lume magica.
Alice este o scriitoare anonima, locuieste in Paris si are in jur de 30 de ani. La o conferinta se indragosteste de acel barbat care are toate femeile Parisului la picioarele sale, scriitorul Philippe Musil. Desi il vede doar de la distanta, pentru Alice este suficient sa faca o pasiune pentru el.
Pentru cei doi urmeaza un fascinant si seducator schimb de e-mail-uri, iar cand se intalnesc petrec o seara superba impreuna. Apoi se distanteaza. Niciunul din ei nu are curajul sa-si marturiseasca sentimentele.
Ea crede in iubirea ei, isi va sacrifica viata pentru a implini iubirea si ii scrie un roman. Este convinsa ca "acela care te iubeste intelege ceea ce scrii" si intr-o zi vei ajunge la inima lui si vei ramane acolo.
Astfel, Alice ii va trimite un mail "Te iubesc, roman" si un document atasat.


Pentru a-l cuceri pe el, eu nu voi scrie un roman. Ii scriu versuri, pe prima pagina a cartii "Te iubesc", carte pe care o daruiesc din tot sufletul, parca soptindu-i dulce si suav cele doua cuvinte din titlu.

Nu stiu cine esti,
Nu stiu de unde esti,
Dar nu asta conteaza
Atunci cand iubesti.

As vrea sa stiu ce gandesti,
As vrea sa stiu ce doresti,
As vrea sa fiu si eu in viata ta
Un trandafir pe care sa-l iubesti.

Este fermecator sa transmiti ceea ce simti intr-un mod inedit, intr-o poezie sau o carte, intr-o floare sau o ciocolata. Iar cel ce te iubeste la randul lui va intelege semnificatia cadoului primit si se va lasa cucerit iremediabil de tine.
Te-au cucerit versurile mele?? Raluka-fa-teauzit.blogspot.ro e de acum un trandafir in viata ta??


Articolul este scris pentru etapa 15 a concursului SuperBlog 2012.

heart white and pink

Lucrurile de calitate vin intotdeauna in doze mici.

Asa s-a intamplat si in cazul lui Cathy.
Si-a cunoscut partenerul acum mai bine de 25 de ani, doi ani mai tarziu s-au casatorit, dupa 2 ani au avut o fetita.. cu parul blond si carliontat, cu ochii mari si negri, cativa ani mai tarziu si un baietel a intrat in familia lor..un brunetel cu ochii verzi.
Astazi implinesc 25 de ani de casatorie si se pregatesc pentru nunta de argint.
Pentru Cathy emotiile au inceput in urma cu 2 saptamani. Se tot gandea la aceasta zi.
Acum 25 de ani era mai usor, erau tineri, nu le pasa de nimeni, nu aveau copiii care sa le soarba fiecare miscare si fiecare gest....
Astazi, s-a trezit devreme, si-a facut o cafea mare si a inceput sa viseze. Se trezeste din visul ei dulce cu ochii deschisi cand fiica ei intra in bucatarie. Isi pune si ea o ceasca de cafea si incep sa povesteasca.
Baiatul, pregatit sa plece la sala, trece sa o pupe pe mama lui si ii intinde o cutiuta micuta, cu o fundita rozalie. Vrea sa o vada fericita diseara, la ceremonie, si vrea sa poarte cadoul de la el.
Cathy deschide cutia, si vede un colier simplu, elegant, cu 2 inimi ce se imbina - una roz si una alba cu pietricele Swarovski.
Atunci, fiica ei se ridica de la masa si cateva secunde mai tarziu vine si ea cu o cutiuta la fel, cu o fundita roz, doar mai micuta decat a fratelui ei. Mama deschide cutia si vede o pereche de cercei, in aceeasi nota simpla si eleganta ca si colierul, cercei in forma de inima, roz cu alb brodati cu cristale Swarovski.
Emotionata, Cathy are lacrimi in ochi. Copiii o saruta pe obraz si fiecare pleaca la treaba lui, spunandu-i mamei ca abia asteapta petrecerea de seara, petrecere la care cele doua inimi vor fi una, cum sunt de altfel in orice moment al vietii lor.

Seara a venit cum nu se poate mai repede, iar cand Cathy se pregatea de ceremonie este surprinsa de Alain, cu un buchetel de flori parca atunci culese, si o cutiuta micuta-micuta, cu o fundita roz. Cathy deja vede in fata ochilor cutiutele primite dimineata de la copii si zambeste. Alain deschide cutia, scoate inelul si cei doi retraiesc emotiile momentului de acum 25 de ani, de cand Alain a cerut-o in casatorie pe Cathy.
Inelul este simplu, cu o inimioara roz cu alb, si cu cristale Swarovski. Cathy a realizat atunci ca cei trei au fost complici, si ca a primit un minunat set de bijuterii in doze mici, cu emotii mari.

Seara a fost cu adevarat una speciala. Cathy a purtat o rochita de un roz pal, de dantela, asortata perfect cu setul de bijuterii primit cadou, Alain a avut emotii mai mari decat ea; iar copiii au fost nespusi de bucurosi sa participe la fericirea parintilor sai. Viseaza ca intr-o zi sa traiasca si ei o iubire asa mare si adevarata ca cea a parintilor lor.


Articolul este scris pentru etapa 11 a concursului SuperBlog 2012.

toti copiii Domnului

co-productie Romania-Republica Moldova

"Mai bine nu erau banii astia", spune copilul in inocenta lui. Emotionant.

Pavalas, este un baietel de 9 ani, pe care mama il abandoneaza si pleaca in Italia impreuna cu prietena ei Tatiana. Din pacate, ajunsa acolo este batuta, violata, si obligata sa se prostitueze.

Pavalas este un nazdravan, si fuge aproape zilnic in parcul din apropierea orfelinatului. Are o poza cu mama sa si intreaba trecatorii daca au vazut-o. Asa o cunoaste pe Alina, o romanca maritata cu un canadian.
Alina si Peter au avut un baietel, si cand era de varsta lui Pavalas acesta a murit intr-un accident de masina. De aceea Alina il indrageste imediat pe Pavalas si vine la camin si il ia la plimbare si ajunge sa isi doreasca sa-l infieze.

Intre timp, Irina, mama lui Pavalas, se intoarce acasa. Planul ei este sa-si dea copilul spre adoptie, in schimbul banilor, sa poata sa-i dea datoria lui Bruno, proxenetul; si cu ceea ce ii ramane sa isi deschida o afacere profitabila; astfel ca in cativa ani sa-si ia inapoi copilul.
Viata insa nu urmeaza linia planului facut de noi.
Irina are o boala incurabila, si isi dorea de fapt sa-si revada copilul si sa poata sa-i ofere o viata mai buna, sa stie ca ii asigura viitorul copilului si nu il lasa pe drumuri.

Un film dureros.
Cred ca filmul vine ca un semnal pentru noi toti copiii Domnului si pentru lumea in care traim ..
"Estimarile privind numarul de femei si copii traficati in fiecare an pe piata sexuala si pe piata muncii fortate variaza intre 700.000 si 4 miliane", declara Unicef.

marea filmare

Se spune ca viata in camin este frumoasa; da un farmec aparte anilor de studentie, lasand deoparte micile inconveniente. Eu nu am stat in camin, insa stiu multe povesti cu si despre studenti si camine.
Am o prietena si colega de grupa, Danutza. Ea sta in caminul de la Leu si mai merg cand si cand pe la ea. In camera de vizavi de ea stau niste studenti straini, jucausi si foarte glumeti. Uneori seara mai stam cu ei la povesti.
Asa s-a intamplat si sambata, cand unul dintre baieti avea o intalnire. Spera ca dupa intalnire sa vina cu respectiva fata in camera, si i-a rugat pe baieti sa iasa si ei si sa ramana camera doar a lui.
Baietii erau tare suparati ca Ilhan nu vrea sa le spuna nimic de fata cu pricina. Nici macar culoarea parului sau a ochilor. I-au promis insa ca va avea camera doar a lui, si i-au urat o seara frumoasa si incendiara.

Cand au considerat baietii ca cina celor doi este pe sfarsite si trebuie sa apara din clipa in clipa, au pus in functiune micuta camera de monitorizare pe care o avea unul din ei, au conectat camera la cloud-ul Edimax  pentru a putea sa suprevegheze camera de camin, si implicit pe cei doi, de pe smartphone-ul lor, si au venit la Danutza.
Am inceput sa povestim, si eram chiar sa nu-i auzim pe cei doi cand au sosit de la cat de tare radeam. Am facut imediat liniste, caci Ilhan stia ca Danutza este plecata acasa, si baietii sunt in oras.
Tehnologia inovativa Plug-n-View permite conectarea camerei la un smartphone, tableta, laptop. Prin aplicatia Android EdiView baietii si-au conectat smartphone-ul la camera si am inceput sa-i privim pe cei doi.
I-am intrebat atunci pe baieti ce se intampla daca Ilhan nu va sta in dreptul camerei, si mi-au explicat ca seria de camera IP Edimax IC 7110 permite vizualizarea unor cadre mai mari, deoarece poate fi rotita la un unghi de +- 355 grade orizontal si +-120 grade vertical. Ba mai mult camera poate fi controlata printr-un browser.
Baietii stiau ca lumina nu va sta aprinsa prea mult in camera la Ilhan, asadar au setat camera pe night vision.
Si intr-adevar, dupa ce ea s-a asezat comod pe marginea patului, Ilhan a stins lumina.

Cand saruturile au devenit pasionale, cei doi au fost intrerupti de mine. Da, de mine. Eu si Danutza ne-am hotarat sa intram in jocul baietilor si sa radem putin de Ilhan. Asadar, cand am vazut pe camera ca momentul sarutului se intensifica, m-am dus la Ilhan si am batut la usa. Initial nu a vrut sa bage in seama faptul ca bate cineva la usa, (evident, erau prea ocupati), dar eu am insistat.
Cand mi-a deschis Ilhan, mi-am cerut scuze pentru deranj, (cica) si i-am dat o carte, cu rugamintea de a o da luni dimineata prietenei mele. Chipurile, eu plecam din Bucuresti o saptamana si Danutza mea avea nevoie de carte. A luat cartea, a mormait ceva si a trantit usa in urma mea.

Buuuun, m-am facut ca plec, dar evident ca m-am intors la Danutza in camera. Am continuat sa ne uitam la filmare .. era un moment jenant acum, Ilhan nu stia cum sa isi ceara scuze pentru deranj si sa continue sarutarile. .... A pus niste muzica, a spus un compliment dragut si sarutarile au inceput. ..
Acum era randul Danutzei sa faca ceva. Si il suna pe Ilhan. Nu rapunde, iar Danutza suna din nou. A treia oara raspunde si el. Danutza il roaga sa o scuze daca e ocupat, dar vrea sa il anunte ca o sa trec eu pe acolo sa-i las o carte. Ilhan, iritat, ii spune ca deja am lasat cartea si ca i-o va da luni dimineata. Apoi a inchis.
Baietii nu puteau face nimic, doar i-au promis prietenului lor ca ii vor lasa camera doar a lui toata noaptea, asadar .. cum cei doi continuau cu sarutari pasionale, am inchis smartphone-ul, au pus un film si apoi am adormit toti patru .

Dimineata, Ilhan probabil a plecat sa o conduca pe fata, si cand l-am auzit ca s-a intors l-am chemat la Danutza in camera si i-am aratat inregistrarea. A ras si el cu noi, mai ales ca seara nu s-a terminat asa cum si-a dorit el. Am baut ceaiul impreuna si am promis ca data viitoare vom filma lucruri mai interesante.


Articolul este scris pentru etapa 10 a concursului SuperBlog 2012.

sa inceapa aventura

Lala este o mare strangarita. O fire calma, vesela, optimista, activa. Nu a avut o viata prea usoara si a luptat mereu pentru ceea ce si-a dorit. Desi este o visatoare, stie sa cada mereu cu picioarele pe pamant. La fel s-a intamplat si de aceasta data.
Iubeste tehnologia si lucreaza la o firma de IT. La sfarsitul verii, firma a organizat un campionat de tenis. Bineinteles ca Lala s-a inscris. Visa..
Am mai jucat tenis cand eram mica, cu tata....plus de asta imi place si stiu sa joc tenis pe consola....Conditie fizica am, caci ma plimb cu bicicleta, mai merg la sala....Nu o sa fie prea greu. 
Nu avea o racheta a ei, asa ca i-a imprumutat un coleg o racheta.
Nici echipament nu avea, la primul joc a fost in blugi.
A dat multe baloane, a pierdut multe mingi bune....nu a fost deloc asa usor cum a crezut ea. A iesit ultima in campionat. Era de asteptat.
Cu toate inconvenientele, Lala a spus ca participa si anul urmator la campionat, pentru ca ii place sa joace tenis de camp. Poate sa iasa tot pe ultimul loc, pentru ea conteaza sa participe.
Pentru ca au remarcat ca isi doreste sa invete sa joace tenis, si o stiu ambitioasa din fire, colegii s-au gandit sa-i faca un cadou. Cum vine ziua ei, la inceput de toamna, s-au gandit sa-i cumpere o racheta si un rucsac de pe aventuria.ro. Aventuria este un magazin online care inchiriaza si comercializeaza echipament sportiv si si solutii pentru transport bagaje.
Rucsacul ales pentru Lala il puteti vedea si chiar achizitiona si voi aici.

Tare s-a mai bucurat Lala. A promis ca se va antrena temeinic pentru urmatorul campionat, si avand propria racheta si rucsacul perfect atat pentru aceasta cat si pentru echipamentul ei sportiv, a inceput o noua aventura din viata ei.

Articolul este scris pentru etapa 9 din concursul SuperBlog 2012.

Tumultul valurilor

de Yukio Mishima

Hatsue si Shinji - doi copii si o dragoste puternica

Shinji iubea atat de mult marea si cand avea ceva pe suflet privea tumultul valurilor si cerea sfatul marii.
"Cata vreme observase necunoscutul de la distanta, in sufletul lui fusese liniste. Insa, odata ce se imbarcase spre necunoscut si ridicase panzele, nelinistea si disperarea, confuzia si durerea se abatusera toate asupra lui, coplesindu-l."

Marea este cea care ii aduce impreuna pe Hatsue si Shinji, si tot marea ii desparte.
Dar valurile marii sunt mai puternice decat toate, sunt la fel de puternice precum dragostea lor. Si atunci cand dragostea este puternica, nimic nu-ti poate sta impotriva.

Coty

Let's play!! Let's go straight to no.1.
De ce nu pot fi eu vedeta si sa ma las sedusa?? In visurile mele asa se intampla! In visul meu eu sunt micuta vedeta..admirata si dorita, si greu de cucerit, si intr-un final ma las sedusa.

Fie, voi seduce eu de data asta. Il voi seduce pe el....
El este un barbat cu personalitate, rafinat, puternic si sensibil, sociabil, onest.
Imi doresc ca alaturi de el sa ajung in cele mai exotice locuri, sa cunosc cei mai faimosi oameni, sa traiesc cele mai minunate experiente; si evident sa fotografiez tot. Apoi sa scriu aici pe blog, pentru voi. Si sa postez toate fotografiile.

Ne-am intalnit intamplator intr-un restaurant.
In dimineata respectiva m-am trezit cu un fior..simteam ca se va intampla ceva. Cand am iesit in oras 'm-am imbracat' cu un parfum nou: un parfum rafinat si jucaus. Simteam ca el va aduce schimbarea in viata mea.
Eram cu niste prieteni la o cafea si il vad intrand. L-am urmarit cu privirea, si cand s-a asezat la masa .... fasneata cum sunt .... am luat un meniu si m-am dus la el la masa. M-am prezentat ca zapacita care isi doreste sa-l cunoasca (si cucereasca - dar acest aspect il pastrez pentru mine, momentan). Am fost spontana si am profitat de sansa care mi s-a dat; si chiar daca sansa mea nu va continua cu o cafea in trei culori alaturi de el, si nu numai; eu sunt incantata ca l-am intalnit.
A impresionat discursul meu scurt si vocea sigura, desi aveam emotii si eram rosie la fata, .... mi-a zambit si m-a invitat sa iau un loc la masa lui.
Am povestit putin despre viata, nebunii si idealuri, si, pentru ca l-am provocat, m-a invitat sa merg chiar atunci cu el la o petrecere, sa cunosc mai bine lumea lui si el sa ma cunoasca pe mine. Perfect.
Ma scuz, si dispar cateva minute pentru a-mi reimprospata machiajul..si lucrul esential..picatura de seductie, parfumul meu VIP. Acum este sansa mea de a-l cuceri iremediabil.
Prietenii mei au inteles deja, stiu ca in seara aceasta nu ma voi intoarce cu ei.
Afara ploua, si in pas vioi pana la limuzina ma fac mica langa el si ne acoperim cu haina lui..
Imi simte parfumul si pentru o clipa se opreste si ma strange mai tare langa el.
Imi deschide portiera, intru.. apoi si el si se aseaza langa mine, lipit de mine. Soferul porneste si el simte cum tremur si ma cuprinde in brate. Ploaia? Parfumul? Meniul de la restaurant? Tocurile mele? Simt ca l-am cucerit.
Atunci imi spoteste usor: imi place parfumul tau! Parca este creat special pentru tine!! Inspirat, puternic, senzual, misterios, elegant, feminin, jucaus - playboy!!
Atunci am stiut: premonitia mea s-a implinit.
Petrecerea a fost reusita, si eu am intrat in acea lume in care imi doream: vinuri spumante, caviar, rochii stralucitoare, perle, priviri luminoase, fotografii de revista.
Dimineata citesc intr-un ziar: "Jucausa misterioasa care l-a cucerit pe B." . Am zambit, si i-am citit articolul din ziar. Am ras amandoi, minute intregi .. si deodata el ma intreaba
" Jucausa misterioasa care m-a cucerit,  ma insotesti saptamana viitoare la petrecerea din New York City?"
....
" Doar daca imi promiti ca vom cuceri impreuna orasul de vis!!'
" Il vom cuceri!!"
" Sa mergem ....".


Articolul este scris pentru etapa 8 a concursului SuperBlog 2012.

un laptop pentru mine

Trebuie sa-mi iau un laptop. Am flirtat cu un laptop rosu, frumusel foc, dar sa fim realisti: trebuie sa ma gandesc mai bine, sa vedem ce laptop mi se potriveste.
In primul rand vreau un laptop al meu pentru ca vreau sa postez articole pe blog, si fotografii, de oriunde m-as afla. Si pentru asta am nevoie de un laptop care sa-mi ofere siguranta in functionare, fiabilitate. Indiferent pe unde ma aflu, ca sunt acasa, pe drum (tren/masina) spre marea vacanta de vara/sarbatori, la birou sau intr-un pub, daca vreau sa postez ceva pe blog, am nevoie sa stiu ca pot face acest lucru in conditii optime.

Producatorul este foarte important in alegerea mea, asadar citesc review-uri pe site-uri si blog-uri specifice, intru chiar si pe un forum si mai intreb una-alta; si aleg producatorul intr-un final.
Tot de pe blog-uri, site-uri, forum-uri aflu si care sunt cele mai bune si corecte magazine online de IT&C, si incep sa caut oferte laptop. Este important pretul, pentru ca trebuie sa ma incadrez in buget. Intotdeauna vrem atat de multe, dar e bine sa ne limitam la cat ne permitem. Bineinteles, laptop-ul nu este ca o masina, sa zici ca nu mai ramai cu bani de benzina apoi.

Performanta unui laptop este cel mai important criteriu in alegerea produsului potrivit.
Chiar daca vreau un laptop pentru articole, blog-uri si fotografii; este bine sa fie un laptop performant.
Vreau un procesor Intel Core (i7 eventual)
2300 Mhz,
baterie Li-Ion,
hard disk 750 GB, cu o viteza de rotatie de 5400 rpm si interfata SATA;
sa aiba o rezolutie buna a display-ului,
placa video nVidia, cu o capacitate de memorie 2048 Mb;
DVD RW, microfon incorporat, camera web, difuzoare stereo, card reader;
porturi: VGA, HDMI, USB 2.0 si 3.0;
Este important sa vina la pachet cu sistemul de operare: Windows si cu adaptorul.

De asemenea, design-ul conteaza pentru mine. Trebuie sa fie simplu, dar deosebit. Sa fie classic, dar sa atraga priviri. Sa fie modern, ciocolatiu - cred ca nuanta aceasta mi se potriveste cel mai bine - .

Acum ca stiu ce vreau, si am gasit laptop-ul potrivit, sa trecem la treaba si sa dam comanda.


Articolul este scris pentru etapa 6 din concursul SuperBlog 2012.

cine alearga dupa 2 iepuri,

se bifurca ..
spunea o colega in facultate. Si mare adevar graia. Atunci radeam, iar acum imi imaginez asa..

o campie intinsa, soare, culori vii.. si eu .. sunt un iepuras dupa care alearga lupul .. in paralel cu mine alearga un alt iepuras, un iepuras care a iesit intamplator in drumul meu - 

il vad si observ cum lupul alearga dupa amandoi, 
si atunci .. eu - iepurasul - aleg un alt drum; o poteca poate neumblata prin padurea ce se intinde in dreapta campiei..

se bifurca acum lupul?? 

continua sa alerge dupa mine pe drumul nebatut de picior de iepuras sau continua sa alerge pe campie dupa celalalt iepuras? 

Voi ce credeti - am putea face un episod de desene animate cu lupul care se bifurca ?

Un episod "nu zaietz, nu pagadi". 

mecanica inimii

de Mathias Malzieu


La nastere, micutul Jack are inima inghetata. Moasa Madeleine - cea care aduce pe lume copiii nedoriti ai femeilor parasite, prea tinere sau desfranate - ii pune in inima un mecanism de ceas. In fiecare dimineata trebuia sa-l intoarca cu o cheie, altfel baiatul putea sa adoarma si sa nu se mai trezeasca.
Dintre toate, dragostea este prea periculoasa pentru el.
"niciodata, nici in vecii vecilor, nu te indragosti. Caci atunci, pentru totdeauna, acul care arata orele la ceasornicul inimii tale iti va strapunge pielea, oasele ti se vor sfarama, iar mecanica inimii se va strica iarasi." ii spunea Madeleine.

Intr-o dimineata, mergand in oras, inevitabilul se produce .. micutul Jack se indragosteste de micuta cantareata si dansatoare din piata.
Merge la scoala de dragul ei, in speranta ca acolo o poate intalni. Cum acest lucru nu se intampla, intr-o buna zi Jack pleaca in lume, catre Andaluzia, pentru a o gasi si cuceri.
S-au iubit mai bine de un an..o iubire incendiara..
dar e atat de greu sa pastrezi langa tine fiinta pe care o iubesti din toata inima..

Oare ii poti regla mecanismul inimii in asa fel incat sa-l pastrezi pe cel drag langa tine?

Sa fie totul doar o iluzie? Sau exista un mecanism pe care-l invartim in ce directie dorim si il oprim sau schimbam atunci cand vrem?


*

"In viata totul trece. Ne vindecam intotdeauna, chiar daca ne ia ceva timp."

"Naravul din fire, n-are lecuire."

"Ma tem de tine, mai precis, de mine fara tine.."

"Pune-mi o inima noua....nu mai vreau sa ma indragostesc niciodata."

"Daca te temi ca o sa-ti fie rau, nu faci decat sa maresti sansele de a-ti face rau....Accepta riscul si savureaza placerea de a infrunta pericolul....Nu cunosc nimic mai amuzant pe lumea asta ca imprudenta."

"O sa platesti cu multa suferinta bucuria care te cuprinde cand iubesti. Si cu cat vei iubi mai mult, cu atat durerea pe care o vei simti va fi si mai ascutita."

"- Pot sa dau timpul inapoi schimband sensul acelor de ceasornic?
 - Nici sa nu-ti treaca prin minte, o sa fortezi rotitele si o sa te doara rau. Nu poti sa faci nimic. Niciodata nu putem reveni asupra faptelor savarsite in trecut, chiar daca avem un ceasornic in inima."

"Ne iubim ca doua bete de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sarutam, ci provocam incendii."

*

O carte plina de emotii....
"o carte ca o inima de turta dulce pentru copii mari", spune insusi Mathias Malzieu.

Sunt Fan Branza

Viktor este un licean vesel si istet, care iubeste matematica, calatoriile si branza. Ii place foarte mult scoala, inca din clasa intai i-a placut.
Clasa I a fost pentru el perioada plina de noutati. Totul era nou: scoala, profesorii, colegii, prietenii, lectiile pentru acasa. Pana si dintii. In primele zile de scoala radeau toti colegii de el pentru ca era stirb. Pentru noi, adultii, nu e mare branza, dar pe el il deranja mult si nu vroia sa vorbeasca cu acei copii care radeau de el.
Cand a inceput sa-i creasca dintisorul bunica l-a sfatuit sa manance multa branza ca sa aiba calciu si dintele sa creasca frumos si puternic. De atunci lui Viktor ii place sa manance multa branza.
"Nu vreau sa mai am dinti de lapte, vreau noii mei dinti de branza", zicea el. Si nu vreau sa mai rada copiii de mine la scoala.
Dar nu doar datorita dintisorului radeau copiii de el. Lui Viktor ii placea sa invete, sa-si faca frumos si ordonat temele. Colegii ii spuneau tocilarul. In clasa a II-a, Viktor s-a hotarat sa fie si el un pusti dur, un baietas de baietas, si a inceput sa nu-si mai faca temele, sa nu mai raspunda la lectie. Invatatoarei nu-i placea deloc noua atitudine a lui Viktor, si il tot dojenea spunandu-i ca e pacat de el, ca e o branza buna in burduf de caine.
Si parintii acasa il certau pentru ca nu isi facea temele si nu invata, si ii spuneau: "Nu o sa faci nicio branza in viata. Nici in piata nu o sa poti vinde zarzavaturi, ca nu stii tabla inmultirii.". Nu stiau ce sa-i mai faca, baiatul statea numai pe calculator si se juca. Macar daca iesea afara sa alerge cu copiii.
A venit vacanta, si Viktor a avut cea mai mica medie din clasa. Si drept pedeapsa parintii nu l-au lasat in tabara de vara.
L-au trimis la bunica. Sperau ca bunica sa-l aduca pe drumul cel bun.
Si intr-adevar, bunica a stiut sa-i dea o lectie nepotului. Il trimitea la cumparaturi, singur, tocmai pentru a-i demonstra ca nu se descurca la calcule si il pacaleste toata lumea la piata. Cand se intorcea ii cerea restul, si daca nu avea intreg restul trebuia sa dea din banutii lui din pusculita.
Pacalit o data, pacalit a doua oara, lui Viktor nu i-a convenit, si a rugat-o pe bunica sa-i arate si lui cum face ea de nu o pacaleste nimeni. Cum este atat de agera si energica la varsta ei. Asta astepta bunica. Au inceput sa mearga impreuna la cumparaturi, unde ii arata baiatului cum face ea repede calculul. Veneau acasa, gateau impreuna, au gatit de nenumarate ori placinta cu branza - preferata lui Viktor. Faceau curat impreuna, apoi seara luau un caiet de matematica si faceau socoteli. Dupa ce a invatat Viktor bine adunarea si scaderea, au trecut la tabla inmultirii. Si toata vacanta Viktor a scris de atatea ori tabla inmultirii pe caietul de matematica, incat o stie perfect acum si nu il poate incurca nimeni. De atunci iubeste Viktor asa mult matematica.
Bunica i-a spus ca este tare mandra de el, si de ceea ce a invatat cu ea, si asteapta cu drag ca vacanta urmatoare sa invete mai departe impreuna. Cand au venit parintii sa-l ia acasa, bunica l-a laudat si le-a spus ca Viktor a invatat sa aleaga branza de zer.

In noul an scolar, Viktor s-a remarcat printre colegi cu note mari, si laude din partea profesorilor.
In anii ce au urmat Viktor a fost premiant, a mers la olimpiade, ba chiar a castigat o excursie la fabrica de branza Delaco. A vazut cum se face branza manual, intr-un laborator extrem de curat, din lapte proaspat; a invatat ce inseamna microclimatul specific - conditiile de umiditate si temperatura constante - . A avut o sansa extraordinara, caci fabrica nu este deschisa oricui. A fost un proiect cultural, pentru elevii cei mai buni, care sunt totodata si fani branza.
S-au intors apoi la scoala si le-au povestit colegilor cum a fost la fabrica, ce au vazut si invatat acolo; cat de sanatoasa e branza pentru organismul uman.

Acum in liceu, pentru ca ii place sa invete si continua sa-si faca temele, a ajuns chiar sa isi castige banutii lui. Intr-o zi, colegul lui de banca l-a rugat sa-i faca si lui tema la fizica. Viktor l-a ajutat, si a fost recompensat. Asa si cu colegul din spate, o saptamana mai tarziu.
Toate ca toate dar branza-i pe bani. A ajuns chiar sa fie rugat de colegi mai mari sa-i ajute cu diverse probleme scolare.
Si nu a fost vreun moment un zgarie-branza. Cu fiecare banut castigat mergea la bunica si ii ducea o floare sau o prajitura. Sau cumpara ingredientele necesare si branza din cea mai buna, si mergea la bunica sa faca impreuna placinta lui preferata cu branza. Lui ii place mult, iar bunicii ii face bine pentru organism, calciu. Bunica l-a adus pe drumul cel bun si l-a sfatuit sa fie bun si bland, sa invete si sa faca ceea ce ii place in viata; si pentru asta merita tot ce este mai bun, precum si aprecierea lui.


Articolul a fost scris pentru etapa 7 a concursului SuperBlog 2012.

Amorul mascat

sau "Nesocotinta si fericire"
romanul inedit al lui Honore de Balzac


Leon s-a indragostit de o masca; la un bal mascat.
Ea, masca, era o fiinta blanda, ranita de viata si afirma "o legatura nepotrivita, in care n-am gasit decat nenorocire, umilinta, nedreptate si violenta mi-a lasat o aversiune neinvinsa pentru orice relatie amoroasa .... am facut juramant ca voi ramane libera totdeauna  .... regretul de a nu fi mama ma preocupa fara incetare .. ". "E vreun barbat macar care sa merite regrete?"
Vazand ca Leon este un mare caracter si este indragostit de ea, ii vine ideea de a-l face tatal copilului ei. Si apoi il alunga din viata ei. Ii scrie ca atunci cand se va naste copilul el va primi o jumatate de inel, si cealalta jumatate va reveni copilului. Iar daca copilul va ramane vreodata fara protectia mamei, isi va cauta tatal.
Durerea lui Leon este mare. E sot, si tata..dar nu-si cunoaste sotia si copilul.

Peste ani insa, drumul vietii ii aduce impreuna.

Taken 2

Taken (2008) a fost un film genial, dupa parerea mea. Taken 2 a fost un film bun. A inceput bine, dar a avut prea multa actiune concentrata pe o bucatica.
Astept cu nerabdare Taken 3....

Conexiunea tata-fiica este prezenta inca de la inceput: tatal isi invata fiica sa conduca, o ajuta pentru examenul de permis auto.
In urma cu un an, in Paris, Bryan Mills - fost agent CIA, si-a salvat fiica (Kim) din mana teroristilor. Acum teroristii il cauta sa se razbune.

Bryan Mills se afla in Istanbul, impreuna cu fiica si fost lui sotie, Leny. Teroristii sunt pe urmele lui..si il rapesc pe el si pe Leny. Kim primeste, telefonic de la tatal ei, instructiunile necesare pentru a-i ajuta si pentru a se apara. Lucrurile nu sunt atat de simple, insa comunicarea dintre cei doi, increderea lor unul in celalalt ii salveaza.

*

miss you....dad

Taxi

Trilogia celor 2 cuvinte 

Te iu....

Sunt greu de spus cele 2 cuvinte. Fie ca esti femeie, fie ca esti barbat. 

De multe ori e mai placut sa arati cuiva ceea ce simti, decat sa graiesti; doar ca uneori simti nevoia sa si spui, si sa ti se spuna.. sa auzi niste cuvinte frumoase.. 

Te iu....

A fost un concert frumos, cu invitati precum Horia Brenciu si Mihai Margineanu, efecte, dansatori, atmosfera calda. Multumim Taxi pentru melodiile frumoase care ajung in sufletele noastre!

a different Christmas story

Anul trecut de Craciun am riscat totul.
Am intrat pe un site de bijuterii cu cristale si mi-am comandat inelul de logodna. Am programat livrarea special in asa fel incat sa fie doar el acasa.
In dimineata de Ajun, inainte de a pleca catre serviciu, l-am trezit frumos..
- Dragul meu, astazi o sa ajunga pentru mine un colet. Ai bani sa-l achiti tu??
- Sigur, iubito. Da' ce este?
- Inelul meu de logodna.
- .... ??!!
- De la Luxurygifts.ro.
- .... ??!!
- Trebuie sa plec. Ai cafeaua in bucatarie, si croissantul cu miere in farfurie. Te sarut, dragul meu. Sa ai o zi frumoasa.
- Si tu, iubito. Muah.


Toata ziua am avut o tensiune la serviciu..ma tot gandeam ce face el, ..poate o sa intoarca curierul, poate o sa refuze sa plateasca coletul. Dupa-amiaza am trecut si pe la mama si am ajutat-o la treaba. Bineinteles, i-am povestit de traznaia mea. Fiind o femeie clasica, considera ca am fost foarte indrazneata. Ma stie o rebela totusi, si imi este alaturi mereu, indiferent de traznaile pe care le fac.
La final, drept multumire pentru ajutorul dat in bucatarie, mama mi-a pus cateva sarmale pentru acasa, si un cozonac facut de ea.

Ajunsa acasa am fost placut surprinsa. J. cumparase un brad, era impodobit, doar ma astepta pe mine sa punem amandoi steaua in varf; si mai mult, aveam si o gramada de cutii de cadouri sub brad.. Clayderman usor in boxe, si el pe canapea cu o cutiuta rosie si micuta in mana.
Tare m-am bucurat atunci cand am vazut ca nu l-a deranjat faptul ca mi-am comandat singura cadoul de Craciun; ba chiar s-a bucurat enorm. Mi-a marturisit atunci ca de ceva vreme se uita la vitrinele magazinelor de bijuterii, dar nu stia ce sa aleaga. Nu voia sa greseasca cu alegerea facuta.

Am riscat mult, dar a fost o decizie care mi-a schimbat viata in bine.
A fost destinul sau mi-am definit singura alegerea? Cred ca mi-am creat singura propriul destin. Am avut o doza de nebunie, putin prea mult curaj..si am ales bijuteria care mi-a schimbat viata.


Articolul este scris pentru etapa 5 a concursului SuperBlog 2012.

carti Nemira in superblog

Imi place sa citesc, si lucrul acesta cred ca il stie orice cititor al blogului meu. Si pentru ca imi place sa impartasesc cu voi o parte din lucrurile frumoase pe care le citesc, am numeroase articole etichetate "carti".
Inca din liceu, fiind la clasa de filologie-istorie am avut o programa destul de stufoasa si variata de lectura; si am citit tot. Imi amintesc si acum, la Bacalaureat la proba de literatura universala unul dintre subiecte a fost "Livada cu visini" de Cehov. Nici nu stiam ca opera este in programa de Bac, dar cum citisem piesa de teatru, am stiut sa dezvolt subiectul.
A trecut mult de atunci, am crescut, am un job si .. nu mai am atat de mult timp sa citesc cum mi-ar placea. Fac parte din categoria persoanelor care citesc in metrou; vara cand este placut afara imi place sa stau la umbra intr-un parc pe iarba si sa citesc ..

Nu-mi amintesc de prima carte citita de la editura Nemira.
Imi amintesc insa de ultima. "Indignati-va", de Stephane Hessel. Despre aceasta am scris deja aici. Am primit-o cadou la ultima achizitie de carte de la editura, si nu m-a indignat deloc cadoul, ba din contra m-a incantat mult!!

Am avut perioada mea de Stephen King, Serge Brussolo, Thomas Hardy, s.a.

Thomas Hardy m-a cucerit cu povestioarele sale despre micile ironii ale vietii. Placeri, dureri, suferinte, dezamagiri, bucurii..lucruri marunte din viata de zi cu zi, din comitatul Wessex; si cateva amintiri ale calatorilor din diligenta. Desi timpul povestioarelor este demult trecut, sentimentele, trairile sunt inca prezente in lumea noastra. Tocmai aceasta este o ironie a vietii: lucrurile care se intamplau atunci, se intampla si astazi. Este aproape imposibil sa nu ne regasim povestea de viata printre randurile lui Thomas Hardy.
Mi-au placut aceste mici ironii ale vietii povestite de Hardy, mai ales ca le puteam citi cu usurinta in drum spre job, spre sala, sau spre orele de curs la master. Uneori ma pierdeam in poveste si nu-mi doream sa ajung la statia in care trebuia sa cobor decat atunci cand terminam povestea celor trei necunoscuti spre exemplu; sau atunci cand terminam capitolul inceput din Jurnalul Aliciei.
Imi doream ca timpul sa se opreasca in loc si sa stiu ce s-a intamplat cu x sau cu y personaj.
Am citit cartea putin dupa ce a aparut la editura Nemira, in 2007....eram in perioada departe de lumea dezlantuita cu Tess D'Urberville si Th. Hardy.

Dintotdeauna mi-a placut sa invat cate ceva din fiecare carte pe care o citesc, indiferent ca era un roman de dragoste, un sf sau o carte educationala. In unele regaseam povesti din viata mea, in altele vedeam povestile celor din jurul meu, din unele furam un citat....

Placerea lecturii credeti ca poate fi considerata una din micile ironii ale vietii? Ar putea fi, zic.
Spre exemplu, merg la mare, pe plaja, cu o carte dupa mine sa ma ascund sub umbrela si sa citesc in voie. Si ajung sa ma harjonesc cu cel de langa mine si sa nu ma lase sa citesc, glumind ca imi va lua cartea si o va arunca in mare....Sunt atatea persoane care citesc pe sezlong la piscina sau pe nisip pe plaja. Nu e ironic ca eu nu am citit in vara asta pe plaja?


Articolul este scris pentru etapa 4 a concursului SuperBlog 2012.

Promisiuni respectate. Din 1999.

O promisiunea e sfanta. Cand promiti ceva trebuie sa crezi cu tarie in ceea ce spui, si trebuie sa stii ca poti sa faci si iti doresti sa indeplinesti lucrul respectiv. Iar daca societatea evolueaza si lucrurile se schimba continuu in jurul nostru, atunci si noi ne imbunatatim promisiunile, si in niciun caz nu renuntam la ele.
Cand o persoana iti promite un lucru, si nu il respecta, nu mai crezi in acea persoana. Dar cand iti promite ceva si se tine de cuvant, a doua oara la fel, si tot asa, apreciezi acea persoana din ce in ce mai mult.
Tu crezi in promisiuni? Ai facut promisiuni? Le-ai respectat pe toate?

Oktal.ro este un magazin online de IT & C si electrocasnice. Si-a inceput activitatea in anul 1999 si inca de atunci si-a respectat fiecare promisiune in parte, promisiune facuta clientilor sai, fie clienti fideli fie potentiali clienti.
Clientii sunt foarte importanti pentru oktal.ro; nevoile lor, dorintele lor sunt importante pentru ca magazinul sa-si poata imbunatati permanent activitatea si produsele; si implicit promisiunile.

Sloganul magazinului este "Promisiuni respectate. Din 1999.". Inca de cand a intrat pe piata comertului online magazinul oktal si-a stabilit niste obiective pe care le-a dus la indeplinire. Si traditia continua. Din 1999 pana in prezent fiecare promisiune pe care o face oktal este respectata. La fel ca vinul, cu cat e mai vechi si mai de traditie, cu atat este mai bun si se respecta mai mult.

Oktal.ro este membru fondator al Asociatiei Romane a Magazinelor Online din Romania(ARMO), asociatie care promoveaza si respecta regulile prezentate in Codul de Bune Practici pentru Comertul Online din Romania.
Eu nu stiam ca exista o astfel de asociatie, si tot respectul pentru oktal ca este membru fondator, si astfel cunoaste mai bine bunele practici ale comertului online si le aplica mai usor.


Promisiunile sunt foarte importante pentru cei care le primesc. Primesti o promisiune, crezi in ea, speri, incepi sa visezi sa iti doresti mai mult..nu?
Ce promisiuni mi-as dori neaparat sa respecte un magazin online longeviv fata de mine si fata de orice client?
In primul rand calitatea produselor pe care le comercializeaza. Furnizorii sai sa fie de incredere. Sa respecte intotdeauna termenul comenzilor, sa fie prompti, si eventual sa-si ajute cu rabdare clientii indecisi sau nu tocmai informati.

Din 1999. 2009. Si in 2019 vom avea promisiuni respectate, vreau sa cred asta.


Articolul este scris pentru etapa 3 a concursului SuperBlog 2012.

noua garderoba

A venit toamna si au inceput scolile. Si sora mea a inceput facultatea. In weekend am fost impreuna la shopping. Cred ca noul an scolar este, pentru multi, ca si pentru noi, doar un pretext pentru inoirea garderobei, si e atat de placut sa petreci timpul la cumparaturi. Un lucru oricat de marunt, cumparat cu multa placere, te face sa te simti minunat.
Asadar, 2 surori mumoase au pornit de brat catre Afi. Lume multa, noutati, branduri.... si ajungem in Real. Aici gasim noua colectie de toamna britanica, nuante pastelate, ruginii. Chiar frumos.
Incepem sa ne probam, sa ne gandim si razgandim, mai vedem ceva ce se potriveste cu un alt obiect vestimentar pe care il avem deja in sifonier....In sfarsit, eu decid: o palarie de toamna, care poate fi purtata atat la taior, cat si la blugi si sacou.
Cautand produse noi, si modele care sa ni se potriveasca cat mai bine, aflam ca produsele Real pe care le probam si ne plac sunt din marca proprie Designers. Interesant. Continuam proba si intr-un final, decidem:
Eu raman la palarie, si o noua pereche de blugi.
Sora mea isi ia o camasa albastra, 100% bumbac; o pereche de balerini negri din material sintetic;
isi mai ia un poncho maro, acril - foarte dragut, si am spus chiar ca o sa il fur de la ea de cateva ori.
Si-a luat niste cizme la 99,99 lei, foarte dragute. Le puteti gasi in catalog la pagina 6, pe culoarea roz.
Eu mi-am mai lujat o fusta neagra, foarte sic, si sora mea o jacheta caramizie.
Mi-a recomandat cineva odata lenjeria intima de la real, ca ar fi buna si de calitate, si recunosc am achizitionat ceva si de la raionul de lenjerie intima. Erau la oferta set 2 sutiene si set 2 chiloti. Frumusei. Si nu spun asta doar eu.


Articolul este scris pentru etapa 2 a concursului SuperBlog 2012.

vorba mea

Este o emisiune pe o antena.. "vorba lu' ". O stiu de cativa ani buni, si tare imi place. Asadar, in aceasta seara, pentru a iesi din context, pentru a spune ceea ce simt
vorba mea....

Cum sunt? 
Pai.. simpla, linistita, corecta, visatoare, rebela.... mai spuneti si voi, cum sunt?

Emotii .. 
La teze la scoala, la examene, la prima intalnire, .. dar am emotii si cand vad suferinta.
Chiar ii spuneam unei prietene, astazi am vazut pe strada un om fara un picior, si care mergea pe bicicleta. Efectiv pedala cu un singur picior. Totul este posibil daca vrei, cu tot cu emotiile aferente.

Enervarea suprema .. 
Minciuna ma enerveaza ingrozitor.

Romanii si calitatile lor .. 
Nu stiu daca putem spune de calitatile romanilor in intregul lor ca si natie; fiecare roman are o calitate a lui.

Romania mea - 
frumoasa, dar nu are nimeni grija de ea.

Filozofia de viata - 
Fii tu, spune si fa ceea ce simti.

Vise ..
oho, pai doar spuneam mai sus ca sunt o visatoare.
Visez la o lume mai buna in primul rand, la o lume in care te poti exprima liber, fara temeri..

Regrete .. 
Nu stiu..ca mi-a fost teama uneori si nu mi-am urmat visurile..

Ce ti-a marcat viata ? 
....

Te simti bine cand ?.. 
ascult muzica, citesc, scriu pe blog..

stop cadru - 
Luati aminte : 
Fii bun!!

Lex ie

Astazi vreau sa o cunoasteti pe Lexie. Nu este vorba de Lexie Grey, din Grey's Anatomy, nicidecum.
Este o prietena a mea, diplomata, inteligenta, misterioasa, eleganta. Imi place sa ies cu ea, sa pierdem timpul ore intregi, mai ales ca are atatea de povestit. Experiente traite dar si auzite, intamplari frumoase, haioase, sau pline de invataminte.
Si ei ii face placere sa iesim, sa radem impreuna, sa barfim, sa dansam.
Intr-o zi m-a sunat si m-a rugat sa merg cu ea in showroom sa vada niste masini, sa faca un test drive si sa vin cu o idee in achizitionarea unei masini. Imi place ca are incredere in mine si asculta ceea ce ii spun, asa ca m-am bucurat mult sa merg cu ea sa o ajut cu un sfat.
Ne-am intalnit in locul stabilit si am plecat catre Toyota. Ne-am gandit ca sunt masini sigure si fiabile, si Lexie are nevoie de o masina de calitate.
Ajunse in showroom am remarcat imediat Toyota Avensis, cu un design nou, modern. Interesant....
Si reprezentantii Toyota ne-au remarcat pe noi, si tare mult ne-am bucurat.

Ne-am uitat la alte modele, dar mie nu imi iesea din cap noul Avensis. Este o masina care te cucereste de la prima privire, asa cum te cucereste si Lexie.
I-am propus atunci lui Lexie sa ne uitam mai atent la noul model Toyota Avensis. Interiorul elegant, simplu, frumos organizat, ordonat, finisat i-a atras si ei atentia. Fiind o femeie meticuloasa, Lexie cauta ceva practic si confortabil. Si ii placea ceea ce vede la Avensis.
Eu sustin ca este masina care o pune in valoare, masina care o caracterizeaza; si ei ii place si se gandeste serios la decizia pe care o are de luat. Asadar, cerem cateva detalii.
Ii ofera siguranta - are jante aliaj de 16'', 17'' si 18''. 6 viteze, turbocompresor, sisteme de asistenta avansate, manevrabilitate superioara.
Baietii din showroom au fost foarte amabili sa ne explice cateva lucruri despre noile performante ale masinii Toyota Avensis. Si ne-au convins.

Sistemul performant Touch and Go ofera functii superioare de comectivitate: google maps; navigatie, optiuni trafic, camere spate, alerta camere, parcari, email. Tocmai bine pentru ea: dimineata in drum spre job verifica repede mail-urile; hartile si sitemul de navigatie o ajuta in calatoriile ei. Perfect.
Ii place sa calatoreasca, si chiar daca nu cu multe bagaje dupa ea, faptul ca portbagajul este incapator o incanta. (500-1600 litri, iar bancheta din spate este rabatabila). Niciodata nu se stie ce cumparaturi vei face prin locurile faine pe unde ajungi.

Toyota Avensis este remarcabila, ca si ea. Este pentru ea.
Este deciza sa o achizitioneze. Dar pana una alta facem un test drive cu ea, asa ca am plecat catre munte..

Articolul este scris pentru etapa 1 a concursului SuperBlog 2012. 

Micuta englezoaica, de Catherine Sanderson

Catherine este o englezoaica implinita: are o slujba frumoasa la Paris - orasul visurilor ei - are o relatie frumoasa si o fetita dulce foc. Si totusi, Catherine simte ca ii lipseste ceva.
Un jurnal online, "micuta englezoaica", in care imparteseste necunoscutilor detalii despre viata personala intr-un invelis delicat, o ajuta sa se regaseasca, sa fie fericita.

"reusisem cu adevarat sa ies din context, asa cum visasem sa se intample"
"Imi gasisem un hobby pe care il iubeam. Creasem ceva de care incepusem sa ma simt mandra (la modul copilaresc)."

Scrie ceea ce simte, scrie ceea ce traieste, ceea ce o deranjeaza, ceea ce o face fericita.
Scrie despre Dl Broscoi - iubitul ei, scrie despre Mormoloc - fetita ei, scrie despre ceea ce vede.
Curand, blogul il aduce in lumea ei pe James, un cititor fidel. De atunci intreaga ei viata se schimba. Toate capata alte dimensiuni: relatia, viata de familie, jobul .. dar oare .. oare James este indragostit de micuta englezoaica sau de Catherine?
Ce se intampla cu relatia micutei englezoaice cu Dl Broscoi? Ce se intampla cu Mormoloc - micuta ei?

Catherine ne povesteste delicat cate i se intampla, atat cat vrea ea sa ne povesteasca; dar ne si lasa sa ne imaginam cum va evolua povestea ei:
"In fata mea vad pagini goale, care ma invita sa le acopar cu randuri indraznete, pline de viata."



M-am regasit in bloggerita Catherine: si eu sunt mandra, la modul copilaresc, de blogul meu. Imi place sa scriu ceea ce simt si traiesc, atat cat consider eu ca poate fi scris.
"Da, scriu lucruri personale, dar tin multe si in mine. Eu fac alegerea finala si decid ce scot la iveala si ce nu."
Eu nu sunt o micuta englezoaica, sunt doar o micuta .. care adora sa se faca auzita.