carti Nemira in superblog

Imi place sa citesc, si lucrul acesta cred ca il stie orice cititor al blogului meu. Si pentru ca imi place sa impartasesc cu voi o parte din lucrurile frumoase pe care le citesc, am numeroase articole etichetate "carti".
Inca din liceu, fiind la clasa de filologie-istorie am avut o programa destul de stufoasa si variata de lectura; si am citit tot. Imi amintesc si acum, la Bacalaureat la proba de literatura universala unul dintre subiecte a fost "Livada cu visini" de Cehov. Nici nu stiam ca opera este in programa de Bac, dar cum citisem piesa de teatru, am stiut sa dezvolt subiectul.
A trecut mult de atunci, am crescut, am un job si .. nu mai am atat de mult timp sa citesc cum mi-ar placea. Fac parte din categoria persoanelor care citesc in metrou; vara cand este placut afara imi place sa stau la umbra intr-un parc pe iarba si sa citesc ..

Nu-mi amintesc de prima carte citita de la editura Nemira.
Imi amintesc insa de ultima. "Indignati-va", de Stephane Hessel. Despre aceasta am scris deja aici. Am primit-o cadou la ultima achizitie de carte de la editura, si nu m-a indignat deloc cadoul, ba din contra m-a incantat mult!!

Am avut perioada mea de Stephen King, Serge Brussolo, Thomas Hardy, s.a.

Thomas Hardy m-a cucerit cu povestioarele sale despre micile ironii ale vietii. Placeri, dureri, suferinte, dezamagiri, bucurii..lucruri marunte din viata de zi cu zi, din comitatul Wessex; si cateva amintiri ale calatorilor din diligenta. Desi timpul povestioarelor este demult trecut, sentimentele, trairile sunt inca prezente in lumea noastra. Tocmai aceasta este o ironie a vietii: lucrurile care se intamplau atunci, se intampla si astazi. Este aproape imposibil sa nu ne regasim povestea de viata printre randurile lui Thomas Hardy.
Mi-au placut aceste mici ironii ale vietii povestite de Hardy, mai ales ca le puteam citi cu usurinta in drum spre job, spre sala, sau spre orele de curs la master. Uneori ma pierdeam in poveste si nu-mi doream sa ajung la statia in care trebuia sa cobor decat atunci cand terminam povestea celor trei necunoscuti spre exemplu; sau atunci cand terminam capitolul inceput din Jurnalul Aliciei.
Imi doream ca timpul sa se opreasca in loc si sa stiu ce s-a intamplat cu x sau cu y personaj.
Am citit cartea putin dupa ce a aparut la editura Nemira, in 2007....eram in perioada departe de lumea dezlantuita cu Tess D'Urberville si Th. Hardy.

Dintotdeauna mi-a placut sa invat cate ceva din fiecare carte pe care o citesc, indiferent ca era un roman de dragoste, un sf sau o carte educationala. In unele regaseam povesti din viata mea, in altele vedeam povestile celor din jurul meu, din unele furam un citat....

Placerea lecturii credeti ca poate fi considerata una din micile ironii ale vietii? Ar putea fi, zic.
Spre exemplu, merg la mare, pe plaja, cu o carte dupa mine sa ma ascund sub umbrela si sa citesc in voie. Si ajung sa ma harjonesc cu cel de langa mine si sa nu ma lase sa citesc, glumind ca imi va lua cartea si o va arunca in mare....Sunt atatea persoane care citesc pe sezlong la piscina sau pe nisip pe plaja. Nu e ironic ca eu nu am citit in vara asta pe plaja?


Articolul este scris pentru etapa 4 a concursului SuperBlog 2012.