Viktor este un licean vesel si istet, care iubeste matematica, calatoriile si branza. Ii place foarte mult scoala, inca din clasa intai i-a placut.
Clasa I a fost pentru el perioada plina de noutati. Totul era nou: scoala, profesorii, colegii, prietenii, lectiile pentru acasa. Pana si dintii. In primele zile de scoala radeau toti colegii de el pentru ca era stirb. Pentru noi, adultii, nu e mare branza, dar pe el il deranja mult si nu vroia sa vorbeasca cu acei copii care radeau de el.
Cand a inceput sa-i creasca dintisorul bunica l-a sfatuit sa manance multa branza ca sa aiba calciu si dintele sa creasca frumos si puternic. De atunci lui Viktor ii place sa manance multa branza.
"Nu vreau sa mai am dinti de lapte, vreau noii mei dinti de branza", zicea el. Si nu vreau sa mai rada copiii de mine la scoala.
Dar nu doar datorita dintisorului radeau copiii de el. Lui Viktor ii placea sa invete, sa-si faca frumos si ordonat temele. Colegii ii spuneau tocilarul. In clasa a II-a, Viktor s-a hotarat sa fie si el un pusti dur, un baietas de baietas, si a inceput sa nu-si mai faca temele, sa nu mai raspunda la lectie. Invatatoarei nu-i placea deloc noua atitudine a lui Viktor, si il tot dojenea spunandu-i ca e pacat de el, ca e o branza buna in burduf de caine.
Si parintii acasa il certau pentru ca nu isi facea temele si nu invata, si ii spuneau: "Nu o sa faci nicio branza in viata. Nici in piata nu o sa poti vinde zarzavaturi, ca nu stii tabla inmultirii.". Nu stiau ce sa-i mai faca, baiatul statea numai pe calculator si se juca. Macar daca iesea afara sa alerge cu copiii.
A venit vacanta, si Viktor a avut cea mai mica medie din clasa. Si drept pedeapsa parintii nu l-au lasat in tabara de vara.
L-au trimis la bunica. Sperau ca bunica sa-l aduca pe drumul cel bun.
Si intr-adevar, bunica a stiut sa-i dea o lectie nepotului. Il trimitea la cumparaturi, singur, tocmai pentru a-i demonstra ca nu se descurca la calcule si il pacaleste toata lumea la piata. Cand se intorcea ii cerea restul, si daca nu avea intreg restul trebuia sa dea din banutii lui din pusculita.
Pacalit o data, pacalit a doua oara, lui Viktor nu i-a convenit, si a rugat-o pe bunica sa-i arate si lui cum face ea de nu o pacaleste nimeni. Cum este atat de agera si energica la varsta ei. Asta astepta bunica. Au inceput sa mearga impreuna la cumparaturi, unde ii arata baiatului cum face ea repede calculul. Veneau acasa, gateau impreuna, au gatit de nenumarate ori placinta cu branza - preferata lui Viktor. Faceau curat impreuna, apoi seara luau un caiet de matematica si faceau socoteli. Dupa ce a invatat Viktor bine adunarea si scaderea, au trecut la tabla inmultirii. Si toata vacanta Viktor a scris de atatea ori tabla inmultirii pe caietul de matematica, incat o stie perfect acum si nu il poate incurca nimeni. De atunci iubeste Viktor asa mult matematica.
Bunica i-a spus ca este tare mandra de el, si de ceea ce a invatat cu ea, si asteapta cu drag ca vacanta urmatoare sa invete mai departe impreuna. Cand au venit parintii sa-l ia acasa, bunica l-a laudat si le-a spus ca Viktor a invatat sa aleaga branza de zer.
In noul an scolar, Viktor s-a remarcat printre colegi cu note mari, si laude din partea profesorilor.
In anii ce au urmat Viktor a fost premiant, a mers la olimpiade, ba chiar a castigat o excursie la fabrica de branza Delaco. A vazut cum se face branza manual, intr-un laborator extrem de curat, din lapte proaspat; a invatat ce inseamna microclimatul specific - conditiile de umiditate si temperatura constante - . A avut o sansa extraordinara, caci fabrica nu este deschisa oricui. A fost un proiect cultural, pentru elevii cei mai buni, care sunt totodata si fani branza.
S-au intors apoi la scoala si le-au povestit colegilor cum a fost la fabrica, ce au vazut si invatat acolo; cat de sanatoasa e branza pentru organismul uman.
Acum in liceu, pentru ca ii place sa invete si continua sa-si faca temele, a ajuns chiar sa isi castige banutii lui. Intr-o zi, colegul lui de banca l-a rugat sa-i faca si lui tema la fizica. Viktor l-a ajutat, si a fost recompensat. Asa si cu colegul din spate, o saptamana mai tarziu.
Toate ca toate dar branza-i pe bani. A ajuns chiar sa fie rugat de colegi mai mari sa-i ajute cu diverse probleme scolare.
Si nu a fost vreun moment un zgarie-branza. Cu fiecare banut castigat mergea la bunica si ii ducea o floare sau o prajitura. Sau cumpara ingredientele necesare si branza din cea mai buna, si mergea la bunica sa faca impreuna placinta lui preferata cu branza. Lui ii place mult, iar bunicii ii face bine pentru organism, calciu. Bunica l-a adus pe drumul cel bun si l-a sfatuit sa fie bun si bland, sa invete si sa faca ceea ce ii place in viata; si pentru asta merita tot ce este mai bun, precum si aprecierea lui.
Articolul a fost scris pentru etapa 7 a concursului SuperBlog 2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu