Soseaua Catelu 42

Alina Nedelea a studiat actoria in Bucuresti si a debutat in 1993, cu rolul principal din Chira Chiralina.
In prezent traieste in Italia si are o cariera frumoasa in actorie, interpretand roluri in lungmetraje si in serialele de televiziune. In lumea literara, Alina Nedelea debuteaza cu un roman autobiografic: "Soseaua Catelu 42"

O adevarata poveste de viata. Si ce poveste!!
Alina Nedelea este o persoana care traieste intens fiecare moment din viata ei, pune suflet in tot ceea ce face si totodata are taria si curajul de a renunta la acele lucruri (fie locuri, fie oameni) care nu ii fac bine.

Alina este o fetita care viseaza sa scape de pe Soseaua Catelu - acolo locuieste - si spune tuturor ca ea este fiica Rominei Power si al lui Al Bano si intr-o zi parintii se vor intoarce dupa ea.
In viata reala insa Alina face parte dintr-o familie de vrajitoare, clarvazatoare, "in stare sa dea oricui fiori pe sira spinarii": strabunica Basarabia, bunica Raisa. Ea nu crede in vrajitorie si se fereste cat poate de lucruri precum ghicitul in cafea, dat in carti etc.

Povestea ei incepe inainte de '90, cand oamenii stateau la cozii de cu seara pentru a prinde a doua zi lapte, oua sau carne. Imi amintesc si eu aceste cozi, aveam o alimentara chiar la parterul blocului. Mie imi placea atunci, era o forma de socializare cu alti copii care veneau de peste tot impreuna cu parintii lor.

Dupa ce "mama Raisa" a murit, Alina afla ca mama ei adevarata este Aura, iar Aura este fiica Raisei. Destinul Alinei oglindeste destinul mamei si al bunicii .. copilele sunt lasate in grija bunicilor, crezand ca acestia sunt adevaratii parintii. Doua oglinzi fata in fata, mama si fiica, care reflecta imagini multiple.
Alina creste, intra la facultate, prinde gustul banilor castigati in cazinouri si ajunge sa imprumute bani de la camatari si chiar sa se prostitueze ca sa joace mai departe la ruleta. Indragostita de un regizor roman, cu cetatenie germana si care locuieste in Italia, renunta la studii si pleaca in Italia. Se casatoreste cu el si se angajeaza chelnerita in mai multe localuri din Roma.
Insa ".. in viata uneori batem la o usa gresita. Sau la cateva usi gresite. "

Viata Alinei Nedelea este cumplit de trista si dureroasa, insa modul in care ea o asterne pe hartie cu o usoara ironie si un pic de dulceata o face sa fie o adevarata poveste de viata, o poveste ce merita citita (eu am citit-o pe nerasuflate) si traita odata cu personajele.

Cloud atlas

- un film despre suflete.
Actiunile noastre trecute si prezente au impact major in viitorul nostru.

Cei slabi sunt carne, iar cei puternici o mananca. 

Vietile noastre nu ne apartin. De la nastere pana la moarte suntem legati de altii. Trecut si prezent. Si cu fiecare fapta rea sau buna ne definim viitorul. 

Moartea este doar o usa. Cand o usa se inchide, o alta se deschide. 

Ieri, credeam ca nu voi face ceea ce am facut azi. 

Exista forte care refac spatiul si timpul, care ne modifica in fuctie de cine dorim sa fim.... Vietile noastre, alegerile noastre, precum traiectorii cuantice sunt intelese moment de moment. Si fiecare punct de intersectie, fiecare intalnire, sugereaza o noua potentiala directie. 

stele ratacitoare

Fiecare om are o stea a lui.

Intr-un orasel basarabean vine intr-o zi teatrul evreiesc pentru cateva reprezentatii.
Doi copii, Reizl si Leibl, tineri indragostiti, sunt fascinati de teatru, de actori, de povestile lor, de magia adusa cu ei pe scena. Vor si ei sa fie printre stele. Parintii se impotrivesc si cei doi pleaca in lume cu trupa de teatru ambulant.
Trupa se desparte si fiecare copil o ia pe un alt drum. Iar drumul ii duce tot mai departe: Bucuresti - Viena - Londra - America.

Stelele nu cad, ele ratacesc.
Si stelele ratacitoare nu se intalnesc niciodata. Acesta este pretul pe care il cere succesul.
Reizl si Leibl isi implinesc aspiratiile si destinul artistic, insa renunta la sine, la trecut si la dragostea lor.


O piesa in limba idis, la Teatrul Evreiesc, Bucuresti. Cu Alexandra Fasola (Reizl) si Veaceslav Grosu (Leibl).
"Ceea ce nu se poate inghiti, se mesteca."

bring me back

Imi amintesc cand am pierdut cheile. Nu aveam mai mult de 10 ani. Tata era plecat in delegatie, a doua zi urma sa vina acasa, si eu eram cu mama la coafor. Mama era pe scaunul vedeta, iar eu ma jucam cu cheile. Cand am plecat din coafor, am plecat fara jucarie. .. Degeaba ne-am intors sa cautam cheile, sa intrebam de ele: nimic. Am ramas pe afara.
Am mers la o prietena a mamei, si am dormit acolo.
A doua zi trebuia sa se intoarca tata din delegatie, dupa cum spuneam mai sus. Eram salvate, credeti voi!
Ei bine, de regula tata pleca in delegatie fara chei, tocmai pentru a evita pierderea lor pe drum. Plus de asta, stia ca intotdeauna il asteptam cu drag acasa, deci nu avea nevoie de ele.
Hi hi, acum e acum.
A venit tata, si s-a gandit sa intre din balcon in casa, si sa descuie usa din interior. Dar noi stam la etajul 8.
Balconul nostru este lipit de balconul vecinilor; separat doar printr-un geam de sticla mat. Cu permisiunea vecinilor, a sarit tata din balconul lor in balconul nostru si a descuit usa.
Finally home. A fost un adevarat moment de suspans, curaj si echilibristica.

Cum ar fi fost daca exista atunci sistemul bring me back. Cineva gasea cheia pierduta de mine, si ne-o returna. Nu mai dormeam pe la prieteni, nu mai faceam echilibristica la inaltime.
Serviciul bringmeback este disponibil la nivel international, si iti da posibilitatea sa-ti recuperezi lucrurile pierdute, sa iti intalnesti si recompensezi gasitorul, sau sa ramai anonim. Fie ca este vorba de cheile tale, de laptopul tau; de bagajele tale; de cainele tau..sistemul te ajuta acum sa le recuperezi.

Sunt sigura ca cel putin o data in viata si tu ai pierdut ceva, intrebarea este: a ramas pierdut sau ai reusit sa-l recuperezi? De acum sigur nu va mai ramane pierdut si atat!!

12

12 luni intr-un an, 356 zile;
muncim 5 zile pe saptamana; 12 ore pe zi..de cele mai multe ori.
Avem nevoie de vitamine, de un sistem imunitar puternic, avem nevoie de sanatate.
Avem nevoie de 12. Nu 12 ore in plus intr-o singura zi, ci 12 plante. Salcie, migdal, mesteacan pufos, tei argintiu, coacaz negru, magnolie, ghimbir, soc, urzica, orz verde, stejar si ginkgo biloba. Toate intr-o capsula  care vine in ajutorul sistemului tau imunitar.

Salcia are proprietati antiinflamatorii.
Migdalul ajuta la vindecarea afectiunilor digestive, tusei, si afectiunilor aparatului urinar si genital.
Mesteacanul pufos este tonic, stimulent al functiilor de detoxifiere hepatica si stimulent in starile de astenie.
Teiul argintiu este stimulent in tulburarile cardiace.
Coacazul negru are proprietati calmante.
Magnolia regleaza motilitatea gastro-intestinala.
Ghimbirul reface flora microbiana intestinala
Socul ajuta la eliminarea toxinelor din organism si amelioreaza infectiile cailor respiratorii.
Urzica este diuretic, si elimina toxinele din organism si surplusul de apa.
Orzul verde incetineste procesul de imbatranire, si regleaza metabolismul.
Stejarul amelioreaza starile de astenie si este indicat in alergii.
Gingko Biloba este indicat pentru cresterea performantelor intelectuale, si in stari de suprasolicitare, efort, oboseala, depresii.

Produsul nu trateaza si nu vindeca. Este doar un supliment alimentar, si de aceea pe langa o capsula administrata zilnic, trebuie sa existe si un stil de viata sanatos si un regim alimentar echilibrat.
Acum mai bine de 2 ani am ajuns in urgenta cu o mica colica renala. A fost atat de rau..si m-au ajutat plantele. Cozi de cirese, macese, ghimbir, cimbru.. si pelin, chiar!! Ceaiuri, multe ceaiuri. Si de atunci beau ceai si cred in plante.
Nu vreau sa mai ajung in urgenta, asa ca .. mai bine sunt mai atenta si am mai bine grija de mine, nu?
12 plante actioneaza in refacerea organismului, a imunitatii, sistemului circulator, sistemului digestiv; cu un aport semnificativ de vitamine, proteine si enzime.
Te-am convins sa-l incerci si tu?

Sa aveti Sarbatori fericite si un An Nou plin de realizari!
Urmeaza 12 luni cu 12 plante!!

eu cu cine am votat?

.. cu arta!

O scrisoare pierduta - opera in 2 acte si un prolog; la Opera Nationala Bucuresti.

Nu o sa va povestesc prea mult, sunt sigura ca toata lumea cunoaste piesa lui I.L.Caragiale - O scrisoare pierduta.
Duminica am vazut in premiera spectacolul "O scrisoare pierduta" pe muzica de opera. Un spectacol altfel. Frumos. Ideea, interpretarea, decorul ..
Un spectacol pentru care artistii s-au pregatit inca din vara, prin spectacolele din Centru Vechi.

Arta in dar, pentru tine!

Simpla actiune de a darui este o arta in sine.

Sambata, 15 decembrie 2012, incepand cu orele 19.00 are loc evenimentul
"Arta oferita-n DAR",
la Teatrul Evreiesc de Stat, Bucuresti. 

Proiectul este realizat de Fundatia Adept, Transilvania si Fundatia Agapis, Salaj; in colaborare cu directorul TES, actrita Maia Morgenstern, o actrita cu un talent deosebit, pe care am vazut-o pe scena de cateva ori si imi place mult. Si tare as vrea sa o vad sambata.

In cadrul evenimentului o putem vedea pe Maia Morgenstern alaturi de Mircea Rusu si Andrei Finti in piesa de teatru "Jocul regilor" de Pavel Kohout, in regia lui Felix Alexa. Piesa este povestea unei femei si a celor doi barbati din viata ei: sotul si amantul. 

Dupa piesa de teatru vom avea parte de o prezentare a proiectului "the Art of DAR", proiect care promoveaza regiunile Tarnava Mare si Valea Barcaului, din Transilvania, doua regiuni frumoase, cu tot ce au acestea mai bun si mai frumos: mestesuguri, produse (mierea din Valea Barcaului, gemul din Viscri), proiecte de dezvoltare rurala.

Imi doresc mult sa ajung la acest eveniment.
Imi place frumoasa idee de implicare a unui teatru intr-un asemenea proiect; si sper ca in viitor sa fie cat mai multe astfel de proiecte.
Iubesc mierea, asadar vreau sa degust si chiar sa cumpar miere din Valea Barcaului.
Iubesc teatrul si imi doresc sa vad piesa "Jocul Regilor" in cadrul acestui eveniment. Mai ales ca am fost finalist SuperBlog 2012, si sambata trecuta aveam invitatie la TES alaturi de colegii mei din competitie, la o piesa superba "Miss Daisy si soferul ei", tot cu Maia Morgenstern. Din pacate, nu am putut ajunge. Am vazut insa in ultimii 2-3 ani (de cand am aflat de acest teatru) cateva piese exceptionale marca Teatrul Evreiesc, despre care am scris aici.

Cu sprijinul BlogalInitiative si norocul fa-teauzit sper sa ajung la eveniment.

leapsa de sarbatori

Nu am mai jucat demult o leapsa, nici in fata blocului, nici pe blog. Si cum am primit leapsa de la Aliceee la initiativa celor de la Giftland, m-am apucat de scris.

1. Care Sarbatoare va place cel mai mult? Sfantul Andrei si Andreea, 1 Decembrie si Ziua Nationala a Romaniei, Mos Nicolae, Craciunul sau Revelionul?

Sfantul Andrei mi-a placut anul acesta pentru ca a adus o zi libera de la serviciu. Altfel, in fiecare an mi-au placut povestile cu strigoi, spirite malefice..
1 Decembrie - Ziua Nationala a Romaniei - nu cred ca mai avem spiritul acela de datorie si dragoste fata de patrie, fata de tara, fata de ceilalti.
Mos Nicolae aduce dulciuri intotdeauna, deci nu am cum sa nu-l iubesc.
Revelionul este sarbatoarea bucuriei alaturi de prieteni, inceputul unei noi etape, dorinte si sperante noi.
Cu toate acestea Craciunul este sarbatoarea mea preferata. Este o perioada de bucurie, cu multe colinde, cozonaci si vin fiert; liniste, daruire.


2. Enumerati trei activitati preferate de sarbatori.

Sa ies in parc la zapada, sa ma plimb, sa fac poze pana imi ingheata mainile; sa patinez..


3. Ce cadouri va place sa daruiti celor dragi? Ce cadouri ati alege de pe site-ul Giftland si cui le-ati oferi?

Ceva micut si simpatic de Craciun, sau dulciuri; si ceva ce stiu ca ii place sau stiu ca are nevoie.
De pe giftland bineinteles ca as alege acele lucruri deosebite care raman in sufletul celui care le primeste - un glob personalizat, o cana termosensibila personalizata.


4. Unde va place sa petreceti Craciunul? Dar Revelionul?

Craciunul il petrec de regula cu cei dragi, acasa in familie.
Iar Revelionul este frumos intr-o piata de Craciun, cu prieteni alaturi, muzica, veselie.


5. Care este wishlist-ul vostru in aceasta iarna?

- Sa plec intr-un loc frumos, sa vizitez ceva deosebit.
- Sa ma plimb, sa fac fotografii, sa patinez, sa ies cu prietenii, sa cumpar cadouri....


Sarbatori fericite sa aveti, alaturi de cei dragi!!

the words

A iubit cuvintele mai mult decat orice, chiar mai mult decat viata lui, mai mult decat si-a iubit sotia. A fost alegerea lui. ''Fiecare facem alegeri. Partea cea mai grea e sa traim cu ele.''

Rory isi doreste sa devina scriitor. Noapte de noapte scrie, dar nimic nu este suficient de bun pentru o editura. Intr-o zi, sotia lui ii cumpara o geanta de acte dintr-un anticariat din Paris. Putin cam prafuita, dar foarte sic, potrivita unui viitor scriitor asa ca el.
Acasa, cand deschide geanta, Rory gaseste niste cuvinte..cuvinte scrise..un adevarat roman de o emotie puternica, care ii cuprinde intreaga faptura si il copiaza, cuvant cu cuvant, traind povestea, traind cuvintele.
Fura cuvintele, fara sa stie ale cui sunt .. si romanul ajunge unul de succes.
Acum Rory este un scriitor admirat de o lume intreaga.

Dar un batran misterios apare si ii spune o poveste. Povestea romanului sau. Confruntat cu realitatea, Rory este tulburat si nu stie cum se repare ceea ce a facut. Vrea sa spuna lumii ca batranelul este adevaratul scriitor, insa acesta nu accepta. Batranelul a vrut doar sa-i spuna povestea romanului, in caz ca il intreaba cineva.

Este o poveste frumoasa, o poveste intr-o poveste. Geniul literar Clay Hammond este cel care ne relateaza povestea in cadrul unei conferinte. Exista vreo legatura intre aceasta poveste de viata a lui Clay Hammond si povestea lui Rory si a batranului?

"nu poti sterge trecutul, oricat de mult ai vrea"

Red lights

Exista ceva dincolo de intuneric??

Dr. Matheson, cercetator, este sceptica in ceea ce priveste mentalistii, spiritistii si clarvazatorii; considera ca sunt doar niste escrori, care manipuleaza si se joaca cu mintea si sufletul oamenilor. Astfel ca impreuna cu asistentul ei, Dr Tom Buckley demonteaza mituri si fenomene paranormale.
Cand celebrul medium Silver reapare in atentia publica, dupa o absenta de 30 de ani, Buckley considera ca in sfarsit este sansa lor de a demasca marea frauda. Dr Matheson refuza acest lucru, din motive personale.
Atunci Buckley incepe investigatia pe cont propriu. Si se dovedeste mai greu decat ar fi crezut.
Sunt mentalisti escroci care fac o meserie din asta si manipuleaza masele; si totusi exista ceva dincolo de intuneric, exista paranormal, si clarvazatori, si spiritisti, care pot ajuta, dar ei raman in umbra.

La Traviata

La 1 Decembrie Andra Silivestru a lansat o revista online dedicata artei lirice. Un proiect frumos pentru pasionatii de opera, si nu numai; si totodata pentru artistii lirici. Felicitari, si succes mult!!

Duminica seara am fost la opera si am vazut La Traviata. Opera de Giuseppe Verdi, dupa "Dama cu camelii" de Alexandre Dumas fiul.
Romanul "Dama cu camelii" este inspirat dintr-un episod din viata autorului, un episod cu si despre dragoste, dragostea lui Alexandre Dumas fiul pentru Marie Duplessis, o curtezana.

La bal Violetta il cunoaste pe Alfredo, un tanar indragostit de ea. Pasiunea s-a dezlantuit repede, si cei doi se muta la tara, sa-si traiasca iubirea in liniste. Dar viata la tara este costisitoare si Violetta ajunge sa isi vanda intreaga avere.

Germont, tatal lui Alfredo, ii face o vizita Violettei si o convinge sa-l indeparteze pentru totdeauna pe acesta, pentru a salva onoarea familiei sale. Violetta intelege si pentru ca iubirea ei pentru Alfredo este enorma, se desparte de acesta.
Cei doi se reinatalnesc la un bal, unde Alfredo o jigneste pe Violetta in fata tuturor, ca mai apoi tatal sau sa-i spuna adevarul si Alfredo isi da seama de greseala facuta.
Pentru Violetta insa nu mai este mult timp, ea sufera de tuberculoza si se stinge usor, sperand ca cel pe care l-a iubit si a iubit-o a iertat-o.


Irina Iordachescu a fost o La Traviata frumoasa; cu o voce puternica, dar blanda, a adus emotii in sufletele spectatorilor.

(Pacat insa ca nu toata lumea are decenta si bunul simt sa traiasca momentul in liniste. Daca nu pentru ei insisi, macar pentru cei din jur. Am avut in dreapta niste pusti care au vorbit pe toata durata spectacolului. )

Arbitrage (2012)

"Evenimentele mondiale se invart in jurul a cinci lucruri: m-o-n-e-y ".
Este ceea ce a invatat Robert Miller in scoala de la profesorul sau de economie.

Astazi, Robert Miller implineste 60 de ani. Se grabeste sa finalizeze vanzarea companiei sale, inainte ca fraudele sale sa iasa la iveala. Fiica sa, Brooke, care lucreaza pentru companie, afla de aceste fraude si este distrusa. Nu stie ce sa faca - sa-si acopere tatal riscandu-si autorizatia profesionala sau sa spuna ce stie.

Miller face o greseala: pleaca cu amanta pentru un weekend de vis. Pe drum adorme la volan si produce un accident de masina, in urma caruia femeia moare. Fuge de la locul accidentului si incearca sa isi acopere urmele, temandu-se pentru afacerea sa.
Detectivul care investigheaza cazul este pe urmele lui Miller. Ajunge la Dna Miller, care ii da elegant cu flit.
Femeia pare sa nu stie nimic, finalul insa ne rezerva o mare surpriza.
Nu a fost nevoie sa-i spuna ceva fiica ei, sau detectivul. O femeie stie mult mai multe decat arata, sau decat crede barbatul ca stie; o femeie tolereaza multe si la momentul potrivit arbitreaza.

"- Lumea este rece.
 - Atunci ai nevoie de o haina calduroasa."

Un film cu Richard Gere.

sentimente

Uneori lucrurile iti scapa pur si simplu de sub control.
Nu le poti schimba. Nu le poti supune vointei tale.
Nu conteaza ce simti, daca nu arati, daca nu te exteriorizezi, nimeni nu poate sa stie.

Si iti doresti atat de mult sa intorci timpul, dar timpul este mai incapatanat decat tine.
Ce a fost a fost, nu poti sa schimbi lucrurile. Dar le poti privi in alt fel, intr-un fel pozitiv. Si poti schimba ceea ce urmeaza sa fie.
Poti sa te impiedici de ce a fost in calea ta, sa cazi si sa ramai nemiscat; sau poti sa alegi sa te ridici si sa arati ca vrei sa mergi mai departe si sa faci sa fie bine. Poti sa ramai intepenit, sau poti sa te incalzesti si sa faci caldura langa tine.
Simti caldura ??

Lucky 7

Amy este o fetita de doar 7 ani careia mama ei bolnava, inainte de a pleca in rai, ii deseneaza o linie a vietii .. un plan despre cum va merge in tabara, va fi sefa clasei, va absolvi facultatea de drept, va avea primul prieten la 16 ani.. (acesta va fi nr.1 ), apoi un alt prieten si inca unul.. pana la nr. 7 cu care se va casatori.
Fetita simte cum mama ei o tine de mana de acolo din rai, si urmeaza planul intocmai. Merge in tabara, este sefa clasei, are lucrurile foarte bine organizate, ajunge avocat la o mare firma de avocatura, si tocmai se desparte de nr. 5.
Peter este managerului braseriei de unde Amy isi ia cafeaua si micul dejun in fiecare dimineata. Peter o place mult si intr-o zi isi face curaj si o invita la o nunta pe insula.
Intre timp, Amy il intalneste pe Daniel, si crede ca el trebuie sa fie nr. 7, barbatul cu care se va casatori, asadar are nevoie de un nr. 6. Astfel merge cu Peter la nunta pentru a face ca acesta sa fie nr. 6.
Doar ca lucrurile nu sunt asa simple: un weekend petrecut pe insula alaturi de Peter ii schimba lui Amy linia vietii desenata de mama ei.

Un film romantic plin de emotii. Lucky 7 (2003).

unitati de stocare

Cand ma gandesc la unitati de stocare imi amintesc de proiectul meu de licenta. Sa va povestesc.
Mai aveam doar un weekend inaintea termenului limita de predare a lucrarii de licenta. Lucrarea era aproape gata: doar concluziile si imbunatatirile mai ramasesera de redactat cand, in noapte tarziu, poc.
S-a busit PC-ul meu, si am ramas fara lucrare.
Am sunat un prieten student la automatica, dar din pacate nu putea sa vina sa vada despre ce e vorba pana duminica seara .. iar eu luni trebuia sa predau lucrarea.
S-a rezolvat totul cu bine pana la urma. Aveam primele doua capitole salvate pe discheta, capitolul al treilea era listat si aveam inca notitele facute de mine si de profesor asupra capitolului patru, si ultimul. Plus de asta era proaspat in mintea mea. Am reusit sa-mi rescriu lucrarea de licenta in acel weekend. Noroc cu discheta.
Asta se intampla in urma cu 6 ani de zile. Tehnologia a evoluat rapid. Astazi nici nu mai exista unitate floppy pentru modelele noi de PC-uri. Si trebuie sa ne adaptam rapid.

De atunci m-am invatat minte si toate documentele importante le pastrez bine: pe stick cele care sunt in editare sau cu care lucrez des; sau pe hard disk extern pe cele pe care le accesez mai rar, foarte rar.
De atunci urmaresc fiecare magazin online de IT & C si nu numai, sa aflu tot ce este nou in materie de unitati de stocare, de tehnologie, de orice aplicatie sau orice lucru imi poate face viata mai placuta si usoara.
Unitatile de stocare au evoluat rapid, de la discheta mai ieri la hard disk extern.
Acum ceva vreme am vrut sa-mi achizitionez un hard disk extern si am tot cautat in magazine hard disk extern la promotie; pana am gasit oferta potrivita pentru nevoile si resursele mele, si am achizitionat hdd-ul extern. Micut, 500 GB, USB 3.0.

Cred ca in curand, foarte curand, in viitorul apropiat unitatile de stocare vor fi minuscule, cat o cartela de telefon; insa vor avea o memorie de elefant. Cei 500 GB ai mei vor fi .. nimic.
Si chiar mai mult de atat .. in viitor vei avea posibilitatea sa stochezi datele direct pe retea, pe internet, pe un server .. si sa le poti accesa de oriunde te afli.


Articol scris pentru etapa 27 a concursului SuperBlog 2012; si povestea cu lucrarea de licenta este cat se poate de reala.

partener media

Am aflat de SuperBlog in 2008, din ziar. Recunosc: nu cumpar ziare, decat foarte rar.
Intr-o dimineata, un coleg de birou rasfoieste usor ziarul si la un moment dat imi zice "uite, stiu ca ai blog si iti place sa scrii. Inscrie-te si tu!". Si m-am inscris.
Acum este al cincilea an consecutiv in care particip. A devenit parte din mine, si nu imi imaginez toamna fara concursul SuperBlog.
Mi-am imaginat cum ar fi sa "avansez" si sa fiu partener media SuperBlog.
Partenerii media sunt cei care promoveaza competitia, atat in faza de inscrieri cat si pe toata durata ei.
Anul acesta, in cadrul editiei 2012 a concursului SuperBlog, partenerii media au fost:

Radiolynx.ro - post de radio privat exclusiv online;
Mi-ar placea sa am o emisiune a mea la radio, o emisiune cu si despre bloggeri, o emisiune cu si despre Romania, oamenii ei frumosi si locurile ei minunate. In perioada inscrierilor in concursul SuperBlog ar fi frumos sa am mici interviuri cu sponsorii competitiei si asteptarile lor; si cu toata echipa implicata in acest proiect. Apoi pe durata concursului as avea interviuri cu bloggerii despre ce inseamna blogul pentru ei, cum au ajuns sa se inscrie in competitie, cum privesc ei temele din concurs si ce isi doresc de la un astfel de concurs.

trilulilu.ro - comunitate online unde poti urmari si contribui cu imagini si/sau clipuri video;

connect.ro - cea mai mare revista de telecomunicatii din Europa;

photomagazine.ro - revista de tehnica si arta fotografica;
Mi-ar placea sa fiu colaborator photomagazine si sa fiu partener media al concursului SuperBlog. Imi place fotografia foarte mult, si mi-ar placea sa invit bloggerii la o sedinta foto, apoi sa fac colaje, sa le public in revista si nu numai, si sa promovez astfel competitia. Si chiar sa lansez un concurs de fotografie, separat de SuperBlog, dedicat doar concurentilor SuperBlog.

prwave.ro - website dedicat imaginii, comunicarii si PR-ului de afaceri;

121.ro - comunitatea femeilor senzationale;
Mi-ar placea sa promovez in special bloggeritele din competitia SuperBlog. Si unde este mai potrivit sa fac acest lucru decat in comunitatea unor femei senzationale? Daca as fi partener media al SuperBlog, din partea 121.ro, mi-ar placea sa am macar de 2 ori pe saptamana cate un articol despre cate o bloggerita, despre cum imbina ea viata privata, viata online, si viata profesionala.

robintel.ro - blogul lui Robin Molnar, locul I SuperBlog editia 2011;

obisnuit.eu - blogul lui Manuel Cheta, locul I SuperBlog editia 2010;

moneywatch.com - blogul lui Bogdan Mihalascu, locul I SuperBlog editia 2009;

arenait.net - blog colectiv, locul I SuperBlog editia 2008;

jurnallifestyle.ro - tratat online despre viata frumoasa.
Si la jurnallifestyle mi-ar placea sa lucrez si sa fiu partener media SuperBlog. Ar fi frumos ca in timpul competitiei sa iau interviuri bloggerilor si sa am un mic articol in "jurnal" despre ei, despre viata lor, cum au ajuns sa scrie si ce ii motiveaza sa faca asta.

Toate acestea pe langa invadarea online-ului, presei scrise si radio-ului cu reclama SuperBlog.
Multumim SuperBlog; si multumim tututor partenrilor media.


Articol scris pentru etapa 29 a concursului SuperBlog.

mananc romaneste

Eram odata intr-un local cu colegii, intr-o delegatie, si la masa cineva spune: as manca o mamaliguta cu branza, dar imi e rusine. ?? Nu am inteles atunci de ce rusine, si nu inteleg nici astazi.

Mie imi place atunci cand merg undeva sa mananc ceva specific locului. De ce? Pentru a invata mai multe despre fiecare loc in parte, cu tot ce are el mai bun: oameni, traditii, mancaruri; pentru a simti ca am trecut prin acel loc; pentru a indragi acel loc.
Plus de asta, in Romania avem multe bunatati. Ar trebui sa fim mandri ca suntem romani.

Eu mi-am propus acum ceva vreme sa mananc mai sanatos, mai proaspat, mai romaneste. Sa am un echilibru in viata; sa am grija in primul rand de sanatatea mea, si pentru asta cred ca am nevoie de fructe si legume cat mai naturale.
Cand esti racit, dar nu numai, si ai nevoie de multa forta - vitamina C o iei foarte usor din fructe .. la fel usturoiul este un bun antibiotic pentru organism, pe timp de iarna. Usturoiul acela romanesc, natural, nicidecum cel mare si super-aratos, chinezesc. Morcovi, ceapa, mere, struguri..
Dar stii de unde sa le cumperi ca sa ai siguranta ca sunt proaspete si gustoase?

Real Hypermarket a lansat de curand "Standul produselor romanesti", standul in care gasim articole provenite de la producatori romani de legume si fructe. Toate produsele selectionate spre vanzare sunt riguros controlate din perspectiva calitatii si provenientei autohtone, principalele criterii fiind prospetimea si savoarea alimentelor. Proiectul este sustinut chiar de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.
Asa-i ca suna bine? Mie imi suna tare bine.
Acum stiu ca ceea ce cumpar este natural si proaspat, am siguranta ca este sanatos si contine vitaminele de care am nevoie. Stiu ca nu este umflat cu tot felul de asa-zise "e"-uri, si are gust, gustul natural pe care il stiu din gradina bunicilor ..
Marcel Prost in romanul sau "In cautarea timpului pierdut" ne vorbeste despre gustul madlenei copilariei sale. Asa si eu. Imi place gustul acela de rosie..coapta .. pe care o mananc uneori chiar ca pe un mar, nu doar taiata in salata sau gatita in sosuri/supe etc. Imi plac merele acelea aromate si tari, parca atunci culese din copac.
Si vreau ca si copiii mei sa stie gustul adevarat al unui mar de gradina, gustul dulce al unei rosii coapte, gustul bun al unui ardei capia, gustul de foc al unui ardei iute, si altele.

Pe langa sanatatea de care ma ingrijesc, cumparand produse autohtone stiu ca incurajez producatorii locali, si sustin economic regiunea mea, tara mea. Sunt absolventa de stiinte economice si stiu ca atunci cand achizitionezi si consumi produse autohtone ajuti economia tarii.
Tu consumi romaneste?


Articol scris pentru etapa 26 a concursului SuperBlog 2012.

Baiatu' tatii

Adam Sandler revine intr-o comedie geniala: That's my boy

Donny Berger este un adolescent indragostit de profesoara sa de matematica. Povestea lor insa merge prea departe si cei doi au un copil impreuna. Profesoara este condamnata la inchisoare, iar copilul ramane in grija tatalui.
Han Solo creste singur, ii este greu cu un tata-vedeta dar si copil la randul sau; si intr-o zi fuge de acasa. Isi schimba numele in Todd si 30 de ani mai tarziu este un investitor de succes pe Wall Street.

Donny ajunge sa aiba probleme cu fiscul si se gandeste ca singura lui sansa ca fiul sau sa-l ajuta sa castige banii necesari, filmand revederea de familie la inchisoarea unde se afla profesoara.
Astfel Donny isi face aparitia langa fiul sau chiar inainte de nunta acestuia.
Incurcaturi, nebunii, petrecerea burlacilor .. si Donny se apropie de fiul sau, si timpul petrecut impreuna ii schimba planurile initiale.
Donny invata ce inseamna responsabilitatea, si incearca sa fie un adevarat tata acum dupa 30 de ani. Credeti ca reuseste?? Accepta mita de la viitoarea sotie a fiului sau in schimbul tacerii sale sau il ajuta pe Todd sa aleaga o viata mai frumoasa, mai sincera?

Domnisoara Christina

de Mircea Eliade

Egor - pictor, si Nazarie - arheolog, vin la mosia Moscu in gazda pentru a se relaxa si totodata pentru a prinde puteri si a munci mai bine.
Doamna Moscu impreuna cu fiicele sale: Sanda si Simina, le prezinta musafirilor casa. Cei doi sunt intrigati de camera Domnisoarei Christina, de portretul din camera acesteia si de misterul care invaluie mosia.
Domnisoara Christina a murit in urma cu multi ani, dar inca le apare in vis celor din casa si este atat de reala si de vie camera sa, trasura, vizitiul....La scurt timp Domnisoara ii apare in vis lui Egor si ii spune ca il iubeste si il vrea doar pentru ea.
Sufletul Christinei nu se poate desprinde de pamant si de viata reala si continua sa traiasca prin Simina, nepoata sa care are doar 9 ani si care spune musafirilor niste basme incredibile.
Egor si Nazarie sunt ingroziti de vraja Domnisoarei si dau sa fuga, insa Sanda se imbolnaveste iar Egor, indragostit de aceasta, nu o poate lasa prada Domnisoarei Christina.
Finalul este imprevizibil, mosia arde in flacari .. iar Egor reuseste sa omoare strigoiul.


Un roman fantastic cu o atmosfera infricosatoare.  Must-read.

emotii turcoaz

Franta, anul 1864

Imparatul Verde avea trei fete. Celei mari ursitoarea i-a harazit frumusete; celei mijlocii ursitoarea i-a harazit bogatie; celei mici i-au harazit iubirea eterna, cu o singura conditie: sa primeasca in dar de la printul ei o particica din piatra turcoaz. Doar in acea zi iubirea va intra in sufletul ei.
Legenda spune ca piatra turcoaz se gaseste doar in varf de munte, intr-o pestera stancoasa pazita de un caine cu 7 capete. Se spune ca piatra turcoaz aduce noroc posesorului ei; si de-a lungul anilor au fost barbati care au urcat muntele, dar nimeni pana acum nu a reusit sa aiba piatra turcoaz.

Cand a venit vremea maritisului, Imparatul Verde a dat sfoara in tara ca numai acelui print care se va incumeta sa urce muntele, sa infrunte cainele cu 7 capete si sa-i aduce fiicei sale o bijuterie din piatra turcoaz, aceluia ii va da fiica de sotie si o treime din imparatie.

Au venit feciori si printi din toate colturile tarii, care mai de care mai viteaz si sigur pe el. Vazand ca ori nu reusesc sa urce muntele, ori ajung pana in varful sau, dar nu reusesc sa treaca de cainele cu 7 capete de la intrarea in pestera, cativa feciori incearca un viclesug. Cumpara si duc printesei bratari si inele cu pietre turcoaz.
Ceea ce nu stiau feciorii de imparat era faptul ca nicio bijuterie nu poate sta la printesa pe mana, pe deget sau la gat, decat aceea facuta cu adevarat din piatra turcoaz. ( Ursitoarele parca au prevazut acest viclesug al feciorilor. )
Si uite asa, timp de mai bine de 2 luni de zile niciun fecior de imparat, niciun print al Frantei nu a putut sa puna pe mana printesei noastre o bratara sau alta bijuterie.

Printesa a inceput sa creada ca nu va mai gasi iubirea si era pe zi ce trece mai trista, si mai ingandurata. Vazand ca nu mai are zambetul senin pe fata, imparatul ofera jumatate de imparatie oricui ii va aduce fiicei sale piatra turcoaz si zambetul pe buze; indiferent de rangul acestuia.
Cand a auzit acestea, ciobanasul locului si-a pregatit cele necesare pentru drum, si a pornit spre munte. La poalele muntelui a stat cateva ore si s-a odihnit, pentru a avea forta mai departe. Un fecior de imparat care tocmai cobora muntele dupa nereusita sa, vazandu-l pe cioban l-a intrebat incotro merge.
Ciobanasul a spus ca urca muntele pentru piatra turcoaz sa o duca in dar printesei, si atunci feciorul de imparat a inceput sa rada. A incercat sa-l intoarca din drum spunandu-i ca oricum imparatul nu ii da tocmai lui pe fiica sa draga; dar ciobanasul nu l-a mai bagat in seama. S-a ridicat si a pornit la drum.
Ajuns in fata pesterii, a scos sacul cu merinde si l-a imbiat pe cainele cu 7 capete, pana ce acesta a mancat tot si a adormit. Ciobanasul atunci, linistit, a intrat in pestera, a luat o bucatica din piatra turcoaz, si s-a intors inapoi in oras.
S-a oprit mai intai la luxurygifts sa-i faca printesei un superb colier din piatra turcoaz. Apoi s-a gatit si s-a indreptat catre palat.
De cum a intrat fiica de imparat l-a privit patrunzator pe ciobanas. Emotii, priviri din toate partile, si ciobanasul ii ofera printesei colierul. Mare a fost mirarea imparatului cand a vazut cum straluceste piatra turcoaz la gatul fiicei sale. Printesa s-a imbujorat si a zambit; si inima imparatului aproape ca a sarit din piept.
Nunta a tinut 3 zile si 3 nopti; si piatra turcoaz le-a adus liniste, fericire si multa iubire.


Articol scris pentru etapa 25 a concursului SuperBlog 2012.

sunt 4 x 4

Sunt Land Cruiser, masina potrivita pentru aventurile tale de weekend, si nu numai.

Stiu ca iti place muntele, iti place sa mergi cu prietenii, sa colindati orase, munti, si sa va distrati. O saptamana intreaga muncesti cu gandul numai la weekend si la o noua aventura. Weekend-ul acesta ce faci?
Stiu ca iti place sa traiesti viata, urasti sa faci compromisuri si esti de neoprit atunci cand iti propui ceva. Pot spune ca suntem compatibili, caci si eu sunt ca tine - fara limite. Nu exista nu pot.
Imi place sa urc munti, imi place sa colind drumuri pusti, neumblate; noroi, nisip, pietre, zapada..pentru mine e doar o noua provocare.
Sunt spatioasa, asadar poti sa iei toata gasca cu tine prin aventurile tale. Combinatia mea de putere, cuplu si transmisie va ofera placere si eficienta maxima la condus; fie pe autostrada in drum spre munte, fie in orasele pe care le vizitati.

Eu ofer siguranta, si orice persoana are nevoie de siguranta, indiferent ce spirit de neoprit are.
Ofer asistenta: la pornirea in rampa, la coborarea in panta. Stiu, tu esti un sofer bun si cu experienta si nu ai nevoie de asistenta; dar am si sistem avansat KDSS. Asta inseamna suspensii hidraulice controlate electronic. Aaaa, stiai?? Stiai ca la rularea pe sosea suspensiile cu capacitate ridicata de reactie conlucreaza cu barele anti-ruliu pentru a oferi confort, stabilitate, siguranta si tractiune superioare.
Poti sa ai incredere in mine, la fel cum ai in prietenii tai: o sa fiu alaturi de tine oricand: la munca, la distractie, la carat, la tractat, la plimbat. Execut ceea ce mi se cere, fara sa ma plang. Pentru ca pot.

Sunt 4 x 4 si nimic nu imi sta in cale. Sunt potrivita pentru a traversa orice drum, teren accidentat. Si hai sa recunoastem: am si un aspect placut, un design deosebit.

Sunt masina ta draga, si vroiam sa iti arat ca am si eu un suflet mare - asa ca tine - , vroiam sa-ti spun inca o data ca sunt cu tine mereu.. si multumesc ca m-ai ales pe mine!


Articol scris pentru etapa 24 a concursului SuperBlog 2012.

2012 fara internet, fara PC

Se intampla in vara aceasta, vara 2012. Dupa reabilitarea blocului in care locuiesc s-au schimbat retele de telefonie, cabluri, echipamente ..
Intr-o seara constat ca nu ma pot conecta la internet. Sun la furnizorul serviciului de internet si mi se promite ca in 48 de ore se va remedia situatia. Au trecut 48 de ore, au trecut 4 zile, au trecut 8 zile, au trecut 4 saptamani.. era ingrozitor fara mail, fara retele de socializare, fara seriale online.
Facusem o pasiune din a suna zilnic la furnizor. A trecut vara, a venit toamna si si-a revenit intr-un final si serviciul meu de internet.
Mi-am dat seama cat de greu este sa urmaresti un serial la TV. Sa astepti pentru episodul urmator o zi sau chiar o saptamana. Au fost seri cand vedeam si 4 episoade odata, online.

Fara retele de socializare astazi suntem distrusi. Nu mai avem unde si cui sa impartasim ceea ce facem si ceea ce simtim, nu mai avem confirmarea ca celorlalti le plac fotografiile noastre. Poate doar sa mergem pe strada cu o fotografie si sa intrebam lumea daca ii place sau nu!!.. Ce haios ar fi.
Si totusi, daca nu ar fi tehnologia de astazi, ce ne-am face??

Ce am face fara HDD-urile pe care avem stocate sute de poze.. toate amintirile noastre??
Ce as face eu fara o placa video buna, sa pot vedea serialul si sa pot edita fotografiile preferate?
Suna a cliseu, dar daca nu existau probabil ca le inventam noi astazi.

Groaznic a fost si cand am avut PC-ul stricat. Si cum nimeni nu ma ajuta atunci, m-am apucat sa umblu in el, apoi mi-am reinstalat singura sistemul de operare..si a mers. De atunci mi-am pus in minte sa-mi achizitionez un hard disk extern, pe care sa-mi salvez toate lucrurile importante, si intr-o zi am facut acest lucru.

Tehnologia ne-a adus de-a lungul timpului multe beneficii, numeroase softuri si aplicatii care ne ajuta in munca, dar si in viata noastra de zi cu zi. Fara un soft de contabilitate astazi eu faceam calcule cu creionul pe caiete de matematica. Aveam radiera langa mine, si mai stergeam cate o cifra, mai faceam de doua ori o inmultire.. Fara o aplicatie cu o harta pe telefonul meu probabil ca m-as pierde intr-un oras mare si aglomerat.

Imi amintesc cand au aparut primele sali de internet - eram liceeana - si tare mult imi placea sa imi petrec cateva ore intr-o sala, pe mirc. Sunt sigura ca stiti despre ce vorbesc; iar de nu sunt sigura ca veti cauta repede pe amicul google.
Atunci aveam un vis, vointa.... Astazi avem magazine online de unde ne facem cumparaturile in doar cateva minute, ex. magazinul MediaDOT; avem zeci de site-uri de socializare pe care ne regasim vechi colegi, prieteni din copilarie; avem cele mai noi informatii in orice domeniu pe diferite site-uri de specialitate.
Astazi nu ne mai dezlipim de PC-ul nostru. Indiferent de ceea ce ne place sa facem, indiferent de domeniul in care activam, suntem aproape in permanenta conectati.


Articol scris pentru etapa 23 a concursului SuperBlog 2012.

deasupra lor

"Toata viata mea, activitatea mea preferata a fost cititul. Nu e chiar cea mai sociala activitate de timp liber." - Audrey Hepburn

*
Imi place sa citesc. Oriunde. Oricand.

In dormitor, pe covor cu un ceai acrisor alaturi, sau intinsa pe canapea, sau chiar pe scaun la birou.
Imi place sa citesc in parc pe o banca, sau intinsa pe iarba; sa simt mirosul naturii, sa simt linistea.
Si este atat de placut sa citesc atunci cand razele soarelui se joaca in parul meu si in paginile cartii pe care o citesc.

Imi place sa citesc pe o terasa, sus deasupra orasului, deasupra tuturor. Citind simt ca ma ridic deasupra lumii, sunt peste tot si toate. 

Citind ma regasesc in personaje, ma descopar pe mine, gasesc explicatiile pe care le caut.

Imi place sa citesc intr-un pub linistit, cu muzica ce abia se aude pe fundal, si murmurul oamenilor din jur. 

Cartile te fac sa visezi, te transforma intr-un om mai bun, mai puternic, mai intelept. Si indiferent de locul in care citesti, important este ceea ce simti atunci cand citesti, ceea ce inveti din ceea ce citesti.
Povestea Larukai a inceput intr-un pub, cu o carte de la Nemira - "Mecanica inimii" de Mathias Malzieu.
Despre carte am scris aici.
De la primele cuvinte a fost cucerita, a simtit ca este ceea ce avea nevoie atunci, in acel loc plin de oameni, acel loc in care esti tu cu tine si niciodata singur; acel loc in care se aude muzica incet, acel loc in care se simte pacea.
Acolo era locul ei, si al cartii. Un loc cald pentru o inima sensibila. A zambit si a plans, a trait si a simtit. De la primul la ultimul cuvant. A plecat doar dupa ce a terminat de citit povestea acelei inimii, o inima sensibila ca  a ei.

Articolul este scris pentru etapa 22 a concursului SuperBlog 2012.

Parfum de viata

la Teatru de Comedie

Viata pute. Uneori. Alteori emana miresme placute.
Totul depinde de noi, noi suntem cei care dirijam instrumentele muzicale din viata noastra.

Flori este femeia care cauta perfectiunea. Ca toate femeile, de altfel.
Pe ea nici macar nu o cheama Flori, dar toata lumea ii spune asa, si ea nu se supara.
A avut candva o iubire implinita, un baietel.. dar totul s-a naruit intr-un incendiu. Caci asa se intampla in viata, pretuiesti ceva sau pe cineva doar atunci cand il pierzi.
Intre aberatie si luciditate astazi Flori isi spune in fata noastra povestea de viata.
O viata ciudata, o viata trista si dura; o viata care putea sa fie frumoasa, linistita. Depinde numai de noi. Cautam stabilitate, cautam perfectiune, cautam frumusete, cautam iubire;
dar apreciem la timp ceea ce avem??

a printa sau a nu printa

- Sefu, gasesti tabelul si documentele din attach pe retea, sa le verifici si sa-mi spui ce trebuie sa modific, ca sa nu le listez de mai multe ori!!

- Listeaza ca e mai usor sa ma uit pe ele asa. 

- Dar sefu, avem departament de calitatea mediului in companie, nu ar trebui sa fim si noi mai atenti si sa consumam mai putina hartie? Salvam hartie, salvam un copacel...

- Mai, ai listat??
- (mrrrr..mai bine ai planta si tu un copac .. )
- Ai spus ceva??
- Aaaaaaacum am listat, imediat sefu.

Si am listat, si modificat, si listat din nou.

Am inceput sa fim mai responsabili in ceea ce priveste mediul inconjurator, sa ne implicam activ in proiecte de protectia mediului. Exista asociatii, voluntari care ies in weekend si se ocupa de platat copacei, curatenia unei zone determinate, reciclare. Exista campanii in acest sens, campanii de promovare in care se poate implica oricine: de la copilul de 4 ani de la gradinita, pana la bunicuta care il ia de la gradinita pe nepotel.
Eu recunosc, nu sunt voluntar in astfel de campanii. Este frumos, si se spune ca un om in viata sa trebuie sa planteze cel putin un copacel. Poate o sa am si eu candva ocazia sa fac acest lucru. Pana atunci, incerc sa protejez mediul atat cat pot: nu printez pagini fara sa am intr-adevar nevoie de ele, incerc sa reciclez ..


La job in schimb printez facturi, ordine de plata, situatii, rapoarte.
In cadrul unei companii mari nu prea ai cum sa nu listezi mult. Lucrez de cativa ani intr-o firma, si la inceput eram 4 birouri in departamentul economic, si aveam o singura imprinanta pentru toti.
Intr-o zi am vorbit cu seful sa luam o multifunctionala doar pentru biroul nostru.
La munca avem nevoie zilnic de imprimanta. Avem nevoie ca factura sa ajunga la beneficiar in cel mai scurt timp, si astfel e mai usor si rapid sa o scanez si sa o trimit pe o adresa de mail, pana ajunge cu posta romana. Avem nevoie sa ne ne mai ciocnim intre noi, birourile, colegii, atunci cand avem ceva de listat; sa nu mai asteptam unii dupa altii.
A fost de acord, doar sa ma ocup eu sa gasesc oferte multifunctionale.
Si am inceput cercetarea de piata. Am luat pliante din magazine, m-am uitat pe internet, am intrebat cativa prieteni, i-am intrebat si pe colegii de la departamentul de IT si intr-un sfarsit m-am oprit la magazinul Azerty.
Un magazin online tanar, in care initial seful nu a avut foarte mare incredere. Dar cand i-am aratat pozele de 360 grade puse la dispozitia  clientilor, si evident a noastra, de catre magazin; cand i-am spus ca exista si un showroom unde putem vedea si testa produsul, si primim mai multe informatii despre el; s-a mai gandit putin si intr-un final si-a dat acordul.
I-am spus ca avem oferte HP, oferte tocmai bune, a fost incantat si am plecat catre showroom.

A doua zi deja listam facturi, si listam ordine de plata, si listam rapoarte, si listam extrase de cont.


Articolul este scris pentru etapa 19 a concursului SuperBlog 2012.

cip

Primul meu calculator a fost un Cip. Imi amintesc si astazi de el cu atata placere. Il conectam la un TV sport, micut, aveam patru casete cu jocuri, si ma jucam pe el ore intregi. Erau zile cand ma jucam la dublu cu varul meu; si era atat de frumos. As vrea sa intorc timpurile acelea.. sa ne mai jucam si astazi asa in voie, fara griji. Nici nu mi-a trecut atunci prin minte ca se vor inventa 3 dimensiuni, calculatoarele touch screen si consolele wii. Astazi citesc ultimele stiri pe PC, cu ajutorul internetului; vad filme 3D in cinematografe si joc tenis pe consola. Dar imi e dor de acele vremuri cand internetul nu-mi rezolva tema la mate, cand mergeam in biblioteca 2 ore pentru a face cercetare la proiectul de stiinte, cand ma intalneam cu fetele la un suc si comentam ultima carte citita. Cat de utila este acum tehnologia, nu mai exista comunicarea dintre oameni. Imi placea mult sa ma joc pe cip-ul meu; dar ieseam si in fata blocului cu copiii si ma jucam. Astazi..copiii ies in fata blocului doar ca sa se laude cu ultimul telefon achizitionat sau cea mai noua tableta primita.

In scoala generala aveam un walkman si ascultam caseta preferata in drum spre scoala sau spre ora de meditatii. Era placut sa te relaxezi asa, sa canti de drum si sa ajungi vesel la ore.
Pentru cei ce nu stiu ce este un walkman, gasiti aici informatii pretioase.
Mi-ar placea sa vad acum un pusti pe strada cu walkman-ul prins de cureaua de la blugi, cu castile mari puse pe urechi, si ascultand o caseta audio cu muzica anilor '80-'90. Sa fie acolo in lumea lui, sa traiasca muzica si sa nu stie ce inseamna stresul zilelor noastre. Hi hi cred ca ar fi considerat o ciudatenie, ar fi probabil "saltat" si cercetat de paramedici si oameni de stiinta. Imi imaginez un nou film "Hibernatus" cu Louis de Funes.
Nu m-am gandit nicio clipa atunci, la 10-14 ani cand eram cu castile pe urechi, ca peste doar cativa ani pot avea muzica la radio in masina mea, sau muzica pe telefon.
Primul meu telefon a fost un Nokia 3310. Imi placeau atat de mult emoticon-urile pe care le puteam trimite in mesaje; si nu-mi puteam imagina ca astazi voi avea telefon cu camera video, si pot edita imaginile si le pot trimite ca mms sau email.
Astazi am tot un telefon mobil Nokia, un Nokia cu GPS, cu camera foto de 5 Mpix, ceas cu alarma, radio si casti. E 3 in 1: telefon, camera foto si walkman.
E adevarat, cu un telefon nu poti face poze atat de reusite cum poti face cu un aparat foto digital, insa telefonul il ai permanent cu tine, aparatul foto nu il iei in fiecare zi in geanta.

Eram clasa a VIII-a si profesoara de limba si literatura romana ne-a invatat sa inregistram comentariile literare, si sa le ascultam seara, ca pe o poveste. Si astfel le invatam mai usor. Pe atunci aveam un radio-casetofon, si dupa ce am inregistrat primele 2 comentarii mi s-a stricat. Am umblat eu la el, si cred ca mai rau l-am stricat atunci; butonasul de 'on' mergea doar daca bagam un surub in lateral, ca sa il tina sa nu sara; si radio se auzea doar daca dadeam play la casetofon. Insa de inregistrat nu mai puteam.
Aveau bunicii mei o combina audio; tocmai ce aparusera combinele pe piata si ei au achizitionat-o; si o pastrau bine - ca zestre pentru nepoate. Inca o mai pastreaza. Imaginati-va!! Ce sa fac eu cu ea in viitorul apropiat?? Ha ha.
Le-am cerut-o atunci imprumut, cat sa inregistrez si eu comentariile literare; si nu au vrut sa o desigileze sa ma lase sa o folosesc. E inca sigilata!! E cineva care vrea sa o cumpere ca antichitate, ca piesa de muzeu?? Caci alta utilitate nu vad sa mai fie pentru ea; din pacate.

Astazi, intr-un singur obiect micut, un PC/laptop, avem toate: si jocurile, si muzica buna, si fotografiile. Si site-uri de socializare, si filme online. Fiecare aparat electronic a avut farmecul lui, utilitatea lui; la timpul lui. Noi am crescut, tehnologia s-a dezvoltat si astazi avem alte necesitati si noi aparate care sa faca fata cerintelor noastre.

Articolul este scris pentru etapa 21 a concursului SuperBlog 2012.

stilul tau de viata

Fiecare din noi muncim cel putin 8 h/zi. Pentru fiecare din noi exista cel putin un factor de stres.
Avem din ce in ce mai putin timp pentru noi, pentru cei dragi noua. Si cu toate astea reusim sa iesim cu prietenii, mergem la sala, scriem articole pe blog. Intr-un cuvant, facem ce ne place si ne ingrijim de mintea noastra.
Imi place sa scriu pe blog, imi place sa citesc, imi place sa fac sport. Este ceea ce fac in timpul pe care mi-l acord mie.
Scriu pe blog oricand am inspiratie, timp si acces la internet.
Citesc de regula seara, dar si in metrou, in tren, in cafenea si oriunde pot deschide o carte in liniste.
Sport .. cand e frumos afara ies cu bicicleta sau ies la un alergat usor; pe perioada rece de iarna merg la sala: zumba, tae-bo, spinning, dans. Iar acasa, fac sport cand si cand. Am pe un cd o ora de tae-bo cu Billy Blanks, marele black pe care il ador de cand eram in facultate. Fac abdomene, si probabil daca m-astine de treaba zi de zi nu as mai avea si eu burtica. Si mai am o banda elastica pentru sport. Si uneori chiar pun muzica si incep sa dansez singura prin toata casa.

Se spune ca exercitiul fizic oxigeneaza mintea.
Chiar se aplica aceasta teorie. De multe ori cand eram concentrata pe ceva, suparata pe ceva, cand aveam nevoie sa gasesc o teorie, o solutie la o problema....ieseam sa ma plimb, sa alerg, si eliberandu-ma practic stiam ce am de facut. Sau puneam muzica tare, si incepeam sa dansez.
Cand faci sport elimini tot ce este rau din tine: grasimi, calorii, si chiar stres.

Mi-ar placea sa am o bicicleta mecanica sa fac sport acasa oricand imi doresc. Sa pedalez si sa ascult muzica preferata tare. Cred chiar ca pot  pedala si citi in acelasi timp. Sau pot pedala si  in acelasi timp ma pot gandi la ceea ce am de scris pe blog, si pot veni cu o idee geniala. Am vazut la Real Hypermarket o bicicleta Sporter MB 1.3; avand functii de viteza, calorii, distanta si timp, si cred ca este cea mai buna optiune pentru mine.

De ce aleg o bicicleta? Bicicleta pune toti muschii in miscare. Dintotdeauna mi-a placut sa ma plimb cu bicicleta, si in ultimul timp admir din ce in ce mai mult faptul ca se iese cu bicicleta in trafic, si se merge la job sau la cumparaturi cu ea; si mai mult de atat se fac tot felul de campanii de promovare a mersului pe bicicleta, campanii de promovare a stilului de viata sportiv si sanatos.
Am invatat sa merg singura pe bicicleta, fara rotite ajutatoare; cand nu aveam nici macar 7 ani (de acasa). Am imprumutat bicicleta unui baiat de la mine de la bloc, si am pornit intr-un ocol in jurul blocurilor din cartier. Si am mers .. liber, fara vreun moment de panica sau ezitare, chiar si in viraje.
De asta imi place sa merg cu bicicleta: simt vantul cum se joaca in parul meu, si ma simt libera.
Iarna nu pot iesi cu bicicleta in parc. Este si frig, si pot sa racesc; si totodata nici nu am cauciucuri de iarna pentru a pedala in voie. De aceea aleg sa fac sport in casa, pe bicicleta.

Care este stilul tau de viata?
"Mens sana in corpore sano" = O minte sanatoasa intr-un corp sanatos. Am studiat limba latina in liceu, fiind la clasa de filologie, si nu am ramas decat cu cateva zicatori. Zicatori care se aplica si astazi, si cat adevar graiesc ele; desi limba este moarta. sa este si citatul de mai sus. Sport, miscare, sanatate fizica si mentala.


Articol scris pentru etapa 20 a concursului SuperBlog 2012.

Inovatia ne aduce o lume mai buna

Traim intr-o lume in continua dezvoltare, si mi-ar placea ca intr-o zi lumea aceasta sa fie mai respirabila, mai verde, mai frumoasa, mai luminoasa, mai curata, mai buna, mai responsabila, mai fericita.

Tehnologia avanseaza, si noi evoluam odata cu ea.
PC, IPad, tableta, touch screen, smartphone, masina electrica....toate ne fac viata de zi cu zi mai usoara si mai buna. Avand in vedere lumea in care traim si viteza la care ne traim viata, tehnologia ne aduce cele mai mari beneficii si nu poate sa lipseasca din viata noastra.
In drum spre job iti verifici mesajele, mail-urile, raspunzi la acestea; ca atunci cand ai inceput programul de lucru sa fii productiv, sa nu pierzi timpul. Intr-o conferinta ai smartphone-ul, ai tableta; care te ajuta sa fii in conectat permanent cu tot ce e nou, orice ce se poate schimba de la o secunda la alta; sa vii cu strategii imbunatatite chiar in timpul procesului de desfasurare.

In domeniul tehnologiei auto, Toyota a primit titlul de "brand-ul cel mai verde".
In acest sens, Toyota s-a dedicat dezvoltarii sistemelor hibride ca factor de baza al tehnologiei de fabricare a masinilor ecologice, combinand diverse surse de putere: energie alternativa, motoare Diesel, motoare electrice sau pe benzina. Astfel au fost lansate Toyota Yaris Hybrid, Toyota Auris Hybrid, Toyota Prius. Iar pana in 2015 Toyota planuieste sa lanseze 21 de modele hibrid.

Toyota Yaris Generatia Geniu aduce dotari superioare, cum ar fi sistemul multimedia Touch and Go ce permite conectarea la telefonul mobil, trimiterea de sms-uri, cautarea de puncte de interes si multe alte functii inovatoare, totul cu un consum minim de combustibil si emisii de noxe reduse.
Tehnologia integral hibrida a modelului Auris conduce la un nivel extrem de redus al emisiilor de dioxid de carbon, CO2, cu o valoare de numai 89 g/km la un ciclu mixt, cu jante de 15''.
Prius a fost prima masina hibrid produsa in serie, in 1997. Toyota Prius utilizeaza tehnologia Hybrid Synergy Drive pentru optimizarea consumului de combustibil, ce are ca afect emisii scazute de dioxid de carbon, in special in traficul aglomerat din oras cand te deplasezi la viteze mici. Prius poate rula exclusiv electric pe o distanta de maxim 2 kilometri, cu o viteza de 50 km/h, in mod silentios cu zero emisii.

Uneori am senzatia ca ma sufoc in orasul in care traiesc; un oras in care se simte la tot pasul mirosul de motorina/benzina, si nu numai; parca nu mai am oxigen, nu mai pot respira, nu pot sa mai fiu eu. De multe ori imi doresc pur si simplu sa evadez, sa plec in lume....dar asta nu face lumea mai buna, asta nu rezolva problemele.
Tu nu simti ca te sufoci in lumea ta, uneori??

Toyota este prima companie care a lansat pe piata modele hibrid de serie. Compania Toyota a deschis drumul verde, un drum cu emisii scazute de dioxid de carbon, un drum pe care vei circula cu un consum minim de combustibil si emisii de noxe reduse; un drum pe care vei putea respira.
Toyota a adus o lume mai buna, fara poluare, s-a gandit la cum sa protejeze mediul, si implicit cum sa-i protejeze pe participantii la trafic.
Schimbarea in industria auto este binevenita, si este un beneficiu pe termen lung pentru noi, masina hibrid facand legatura intre masina clasica si masina electrica. Protejam mediul inconjurator, si ne protejam pe noi. Ne ingrijim sanatatea, si devenim mai buni. Un beneficiu pe termen lung: suntem mai sanatosi, nu mai sunteti poluati, si traim mai mult.
Motoarele hibrid sunt silentioase, astfel ca nu ne mai streseaza zgomotul produs pe motoarele mari si puternice.
Masinile hibrid bazate pe motoare cu combustie electrica sunt mai sigure in caz de accident; datorita faptului ca bateriile le fac sa fie mai grele decat masinile care functioneaza cu benzina sau motorina. Un alt beneficiu pe termen lung: numarul de persoane ranite in accidente auto este mai mic.
Intotdeauna vor exista beneficii acolo unde se dezvolta tehnologia.

Articolul este scris pentru etapa 18 a concursului SuperBlog 2012.

un zambet si un accesoriu

Se spune ca zambetul este cel mai frumos machiaj al unei femei. Eu cred ca este adevarat.
La fel cum accesoriul/biju-ul potrivit in momentul potrivit iti da o nota de stil si eleganta.

De cate ori nu ai vazut, pe strada sau la diverse evenimente, persoane impopotonate cu fel de fel de zorzoane fara a se potrivi cu vestimentatia lor si cu evenimentul in sine?
Bunica m-a invatat de mica ca intotdeauna geanta se asorteaza cu pantofii si accesoriile, machiajul cu vestimentatia..
Imi plac bijuteriile si accesoriile, si intotdeauna am apreciat lucrurile simple, finute, elegante.
Aveam in facultate colege care veneau cu bratari pe toata mana, de la incheietura pana la cot - erau frumoase, si totusi cand iei notite la curs si zdrangane bratarile de pe mana ta nu e tocmai placut. Nu e tocmai   locul potrivit pentru a le purta. Sunt frumoase si interesante, dar intr-un alt context.

O alta colega in facultate mereu primea tot felul de cadouri de la prietenul ei: o bratara, niste cercei, o curea, o bentita, o fundita, un ceas etc. Erau atat de draguti impreuna.
Intr-o zi, el a primit o bursa de 1 an in Spania. Murcia. Ne-am bucurat pentru el. Si ea s-a bucurat pentru viitorul lui, pe de-o parte; dar pe de alta parte a fost tare tristuta stiind cat de mult el ii va lipsi. S-a decis sa nu arate tristetea, ca sa nu-i strice si lui bucuria; mai ales ca se gandea ca prin fiecare lucru pe care il are de la el, atunci cand il va purta, il va simti aproape.
Cand l-a condus la aeroport a vrut sa demonstreze acest lucru. Astfel, in urechi avea ultima pereche de cercei primita de la el. Simpli si frumosi de altfel.
In rest era un dezastru total. Pe mana toate bratarile de la el, niciuna nu lipsea; culori diferite, modele diferite..
cureaua cu fundita care nu se asorta cu bluza cu volanase pe care o purta, bentita de par cu fundita de asemenea.. era prea mult acolo.. si brosa elefant care ii poarta noroc.
El a zambit usor incurcat, si i-a spus ca e prea mult .. ca se bucura ca ii plac si le poarta, si o sa ii aduca multe si de acolo; dar sa nu le mai poarte pe toate deodata; caci are timp de fiecare pe rand, oricat de multe i-ar mai cumpara el.
A promis ca nu o sa mai faca traznai si cand il va astepta la aeroport la intoarcere va purta ceva simplu si isi va asorta accesoriile.

Cu toate zorzoanele ei, lui i-a fost tare drag de ea, si s-a bucurat tare mult ca l-a condus si ca il intelege de ce pleaca. A pastrat in gand stralucirea ochilor ei, si multitudinea de culori si fundite. Astfel, de vreo 2 ori a dat comanda online pe Luxury Gifts si aceasta a fost livrata direct la ea acasa.
In fiecare zi se gandea la ea, si vorbeau pe net. Simteau cat de mult isi lipsesc unul altuia, si abia asteptau sa se stranga din nou in brate.


Articolul este scris pentru etapa 17 a concursului SuperBlog 2012.

springshop

Springshop.ro este website-ul care iti vinde magazine online. Iti faci un cont, platesti un abonament lunar fix, si ai magazinul tau online, si il poti administra imediat dupa bunul tau plac.

Ai posibilitatea sa testezi magazinul pentru 15 zile, iar daca esti multumit de serviciu oferit, dupa ce expira perioada de test iti poti alege planul tarifar pentru magazinul tau. Imi place faptul ca exista o perioada de test; desi mi-ar fi placut sa fie o perioada mai lunga, spre exemplu 30 de zile ca orice serviciu nou cumparat (la telefonie, internet etc prima luna este gratuita, nu?).
Meniul este usor de inteles, exista si un manual de utilizare a platformei, iar la nevoie asistenta tehnica o primesc pe mail, telefon sau chat; deci este in regula.

Denumirea ma duce cu gandul la un business de primavara si parca nu-mi ofera stabilitate, caci nu vreau ceva sezonier.
Daca as reconstrui eu website-ul, in primul rand l-as redenumi. Cum? Probabil smartshop.ro. Magazinul tau romanesc de magazine online.
Traim intr-o lume a smart-urilor; de ce sa nu imi fac un magazin smart?
Si, as cauta o expresie care sa aiba impact, nu 'magazin online la cheie'. Suna de parca esti in drum spre statiunea Mamaia, si pe marginea drumului flutura in vant chei de magazine online.

M-as juca si la design. As face butoane pentru fiecare categorie in parte: preturi, afiliere, suport, contact.. si le-as organiza pe verticala.
As aduce niste culori - nuante pale, sa nu fie obositor. Fiecare categorie de magazin: platina, aur, argint, bronz.. sa aiba fundalul in nuanta respectiva de bronz, argintiu, auriu.

Poate gresesc, si sunt deja pe springshop; dar eu nu am vazut..as mai adauga niste teme, imagini de fundal. O imagine cu un ruj pentru magazinele online de cosmetice; o imagine cu o vila pentru magazinele online de constructii civile etc.
Si cred ca as incerca o aplicatie grafica pentru utilizatorii springshop.O aplicatie care sa masoare clientii, vanzarile si profitul. Fiecare magazin online vandut de springshop sa aiba o pagina a lui in care sa gaseasca aplicatiile utile, cum este cea de mai sus.


Articolul este scris pentru etapa 16 a concursului SuperBlog 2012.

guest post: Vreau un IPhone 5

Eu sunt Ioana Cristina, o studenta la medicina care nu are blog dar isi doreste un iPhone 5.

Imi place designul, e subtirel si finut asa ca mine, asadar mi se potriveste. Iar cu degetele mele de viitor chirurg se va impaca perfect. Este usor, are un display de 4 inch, si o carcasa eleganta din aluminiu. Pana si designul castilor este complet nou si interesant.
Wireless-ul este super rapid, si in meseria mea am nevoie de viteza. Atat acum la evaluarile pacientilor (anamnezic), laboratoare si cursuri, cat si mai tarziu in profesie. Trebuie sa fiu in permanenta la curent cu toate noutatile si cercetarile medicale.
Camera iSight cu optica avansata, lentila personalizata si senzor de 8 MP. Pot inregistra video HD la 1080p cu un stabilizator de imagine imbunatatit, ceea ce cred ca este minunat. Sa filmez o operatie pentru a putea analiza mai apoi detaliile si a invata mai multe astfel.
Si ma ajuta si bateria care are o durata mai buna de viata, si procesorul A6 de doua ori mai rapid in procesare grafica si performante. Si multe aplicatii, pentru aproape orice imi doresc.

Asadar, cum sa nu-mi doresc unul?? Iar Vodafone lanseaza acum in Romania noul iPhone 5. Sunt cei care au intotdeauna noutati, atat in materie de oferte de abonamente si cartele, cat si in materie de tehnologie.
Si cum sunt clienta lor de cand mi-am luat primul telefon, acum mai bine de 10 ani, chiar daca am avut si neplaceri uneori in retea eu am ramas fidela lor, si cred ca merit un iPhone de la ei.

Nu-i asa ca si tu iti doresti unul? Chiar daca nu esti student la medicina, si viitor medic ca mine, sigur si tu vei gasi aplicatiile potrivite pentru tine.

si am ajuns si la 80 de ani

Maica .. imi tremura mana scriind catre tine acum .. noroc ca nu e tastatura de pe vremea mea, caci sigur imi alunecau degetelele printre butoane .. Nu, nu de batranete sau boala tremur, am doar mari emotii acum.. scriindu-ti tie, cititor drag, si amintindu-mi de superbloggerita care am fost.

Fiica mea cu sotul ei au plecat intr-o croaziera si m-au lasat pe mine sa am grija de copii: o fata si un baiat.
Fata este studenta la limbi straine. Ii place sa calatoreasca, si prin fiecare tara in care ajunge ii place sa vorbeasca, macar cateva cuvinte, in limba respectiva.
Baiatul este un liceean zapacit, pasionat de matematica si tehnologia informatiei. Seamana cu bunica lui, as spune.
In prima seara ma uitam la el cum a venit de la ore, a mancat repede ce i-am pregatit si a fugit in camera la calculator. E-mail, retele de socializare, magazine online, si sfantul google pentru diverse cercetari. Aceleasi lucruri de pe vremea mea. Doar tehnologia este diferita. Cand intru la Ale in camera ma simt ca in Star Trek.
M-am dus dupa el, sa vad si eu care sunt noutatile in materie de tehnologie.
Tare interesant mi s-a parut.

HDD -ul extern este mic, ca un stick, si are o capacitate minima de 500 GB. Ale are mai multe hard disk-uri externe: unul pentru scoala, cu proiecte si cursuri; unul pentru pasiunile lui si cercetarile proprii; unul pentru muzica si jocuri, caci este inca un copil si se mai joaca pe calculator.
Calculatorul este cat un caiet A5, subtire de 48 de file - aceasta fiind unitatea. Porneste printr-o comanda vocala. Are un dispozitiv, care arata ca un pix cu multe butoane; si unul dintre butoane activeaza tastatura; un altul activeaza sunetul. Activand tastatura de la buton apare o lumina rosie, puternica, si cateva secunde mai tarziu tastatura este proiectata in aceasta nuanta de rosu chiar sub nasul tau.
Caut cu privirea monitorul LCD. Nici gand sa mai existe astazi. Imaginea este sub forma de holograma, sau poti opta pentru o pereche de ochelari 3D in care poti vedea imaginile, si textul.

In fiecare seara apoi am stat si m-am jucat cu Ale, am jucat la dublu, am ascultat muzica, mi-a aratat proiectele lui si l-am ajutat la temele pentru scoala pe calculator.


Fiica mea cu sotul ei s-au intors din croaziera dupa 2 saptamani, si tare trista am fost ca am plecat la mine acasa. In special, din cauza ca nu mai aveam calculatorul lui Ale. Al meu, desi inca perfect functional, este depasit. Si dupa timpul petrecut cu Ale..nu mai avea niciun farmec.
Marea surpriza si bucurie a venit nici 2 saptamani mai tarziu, cand am implinit 80 de ani, si nepotul impreuna cu intreaga familie mi-au facut cadou un pc.
Un pc ca al lui Ale, numai al meu acum!!.. Mi-am amintit de HDD-ul meu extern, cu toate articolele salvate si povestile frumoase traite in fotografii, si l-am testat impreuna cu Ale sa vad daca mai pot salva datele de pe el. Si a mers.
De acum ramane sa ma joc in continuare pe calculatorul meu, si sa iti mai scriu, cititor drag.

Articol scris pentru etapa nr. 14 a concursului SuperBlog 2012.

a better world

Azi dimineata m-am trezit intr-o lume mai buna.
Ca in fiecare dimineata am baut cafeaua si am mancat o felie-doua de paine cu miere, si in drum spre job mi-am verificat mail-urile. Aceleasi mail-uri zilnice: horoscopul zilei, deal-urile zilei, un comentariu nou pe blog .... nu ma asteptam la nimic spectaculos cand, un mail imi atrage atentia.
Am castigat!! strig fara sa-mi dau seama si lumea din tramvai se intoarce catre mine.... Atunci realizez ca m-am bucurat cu voce tare, dar nu conteaza, bucuria e prea mare pentru o inabusi. Citesc mail-ul mai departe.
"Am castigat un voucher de calatorie intr-una din destinatiile mele preferate. "
Yey, abia astept sa plec in calatorie. Gandul meu incepe sa zburde prin diferite tari si orase .. unde sa merg, ce sa vizitez..Sunt atatea locuri pe care vreau sa le vad, si este greu sa ma decid.

Barcelona. 
Am ales orasul lui Gaudi, situat pe malul marii si strajuit de munti.  "gaudir" in catalana inseamna a se bucura, asadar mii de turisti se bucura in fiecare an de minunatiile acestui oras. Vreau sa fiu si eu un turist in Barcelona. Sa vizitez Sagrada Familia, cea mai celebra lucrare a lui Gaudi, sa ajung in Oviedo sa vizitez Catedrala de San Salvador, si sa ajung la Manastirea de la Montserrat. La 50 de km de Barcelona spre Nord-Vest se afla aceasta manastire, unde poti descoperi stanci cu forme ciudate, pesteri si La Moreneta - Fecioara Neagra, Fecioara Maria cu pruncul.

Am ales sa stau intr-unul din hotelurile lantului international NH-Hoteles. Bineinteles ca si aici a fost greu de ales unde anume, deoarece NH are 25 de hoteluri in toata Barcelona; dar intr-un final am ales NH Barcelona Centro.
Si am decolat .. am ajuns mai devreme, dar camera noastra era pregatita si personalul a fost foarte amabil.
Hotelul este amenajat cu gust, intr-un stil business elegant, energie pozitiva, oferind servicii de inalta calitate. Clientii beneficiaza de numeroase facilitati, precum tehnologie de ultima generatie pentru business-ul lor, chiar o sala de conferinte pentru o mai buna comunicare.

Lantul de hoteluri NH Hoteles desfasoara diverse campanii, si as vrea sa-i dau ca exemplu pentru implicarea lor in sustinerea si protejarea mediului inconjurator. "Wake up to a better world" este mesajul care reuneste aceste campanii si actiuni.

Una dintre actiunile principale realizate este noua gama de cosmetice "Aqua de la Tierra", cu ambalaje oxobiodegradabile, care sunt oferite oaspetilor hotelurilor. Durata de biodegradare devine de maxim 7 ani de zile, in loc de 400 de ani cat este in prezent durata standard de biodegradare a unui ambalaj de plastic.

NH Hoteles a demarat parteneriate strategice cu Comisia Europeana in programele acesteia "Green Light" si "Green Building", devenind un model de referinta pentru hotelurile din intreaga lume in domeniul protejarii mediului inconjurator.

Pentru ca vroiam sa ajungem la 50 km de Barcelona, la "La Moreneta", am inchiriat o masina. Am fost indrumati catre centrul de inchirieri chiar de catre personalul hotelului, caci cu tot sf google nu stiam noi unde sa mergem pentru inchiere. Am optat pentru o masina electrica, NH-Hoteles oferind gratuit oaspetilor sai puncte de reincarcare rapida pentru masinile electrice.
NH-Hoteles ofera clientilor sai un "calculator al emisiilor de dioxid de carbon" prin care poti afla impactul sejurului tau asupra mediului inconjurator. Acest "calculator" il gasim pe website-ul lantului hotelier.

NH Hoteles este al treilea lant din Europa pe segmentul business. Acesta detine 400 de hoteluri, situate in 25 de tari din Europa, America si Africa. Si in prezent, au in derulare 24 de noi proiecte hoteliere. Si in Romania aveam 2 hoteluri din acest lant international de hoteluri: unul in Bucuresti, si unul in Timisoara.

A fost un sejur frumos. Am reusit sa vizitam tot ce ne-am propus. Iar la hotel ne-am simtit la fel de bine ca acasa, am avut confortul necesar, liniste si buna dispozitie. Am trait cu adevarat intr-o lume mai buna. 

Articol scris pentru etapa 13 a concursului SuperBlog 2012.

2012 + 50

Candva..imi era teama de timp. Si astazi imi mai este, din cand in cand. Stiu cat de greu este sa mergi in acelasi ritm cu timpul, si sa-l valorifici, nu sa-l pierzi pur si simplu.
Imi place sa invat continuu, sa fiu activa in permanenta..si ne dorim sa facem atatea si parca timpul nu este suficient intotdeauna.

Visam odata sa schimb lumea. Inca mi-ar placea sa fac lucrul asta.
Am absolvit facultatea de Management - Administratie Publica, din cadrul Academiei de Studii Economice. Visam sa ajung la Bruuxelles, sa fac ceva european pentru Romania. Dar a fost (si este inca) greu de intrat in sistem si am renuntat.

Imi doresc sa pot face ceva pentru tara mea, dar de aici .. nu neaparat de la un birou inalt.
In primul rand mi-ar placea sa vad unitate, solidaritate la mine in tara. Solidaritate intre generatii.

2012 este anul european al imbatranirii active si al solidaritatii intre generatii. 
O vorba din popor spune ca cine are batrani sa-i pretuiasca, cine nu are batrani sa-i cumpere.


Incepand cu anul 2009, pe 29 aprilie este ziua europeana a solidaritatii intre generatii. Tu stiai de aceasta zi? Foarte putine persoane stiu. Incepand cu 2009, exista proiecte in scoli, proiecte in care sunt implicati reprezentantii generatiilor mai in varsta, sunt chemati la intalniri, dialoguri cu cei mici, cu adolescentii, pentru a reflecta impreuna la o educatie mai buna.
Am vazut in filmele americane un proiect scolar in care elevul trebuie sa aduca un invitat, membru al familiei de regula; iar invitatul sa vina cu o poveste de viata, o intamplare de la locul de munca, o lectie practica despre ceva. Elevii sunt interesati, isi doresc sa invete ceva, sa afle mai multe..si asa se naste implicarea activa in societate si solidaritatea dintre generatii.

In societatea noastra de astazi valorile sunt rasturnate.
Sunt persoane in varsta cu o vasta experienta profesionala si care nu vor sa ii invete pe juniori. Rautate, teama?? Poate pentru ca si ei au trecut prin greutati si au invatat singuri, poate pentru ca le este teama sa nu-si piarda locul de munca. Poate ca nu vor sa se implice, sau poate nu vad implicarea de partea cealalta.
Dar exista si situatia inversa cand angajatorii evita sa angajeze persoane trecute de o anumita varsta. Desi persoana in varsta de peste 40 de ani, sa spunem, are un CV bogat nu este bagata in seama.

Pe mama am auzit-o de multe ori spunand ca ea nu va sta acasa cand va iesi la pensie, pentru ca este o persoana activa si nu va putea sa nu faca ceva important. Si o inteleg. Cred ca la fel as face si eu. Iesirea la pensia nu inseamna lipsa de activitate. Dar din pacate aceasta este mentalitatea societatii noastre, cel putin in momentul actual.
Vad batrani pe strada si ii aud in autobuze conversand, si avem ce invata de la multi dintre acestia. Fiecare are o poveste de viata si ne putem regasi in anumite situatii. Si primim raspunsul la multe intrebari, si ajutorul la multe probleme daca stim sa avem rabdare si sa ascultam. Si totusi noi ii ignoram cu desavarsire.

Persoanele in varsta ar trebui sa fie implicate activ in viata sociala in primul rand de catre familie. Fiecare bunic trebuie sa aiba un rol activ in viata nepotului; cat si in viata copilului si chiar si a sa. Apoi trebuie sa isi gaseasca un rol activ in societate, intre prieteni.. poate la o fundatie pentru a ajuta cu niste sfaturi, voluntar, si totusi sa fie rasplatit intr-un fel.. poate sa nu i se mai retina toate fiscalitatile din pensie.

Un batran ar putea fi motivat sa calatoreasca. Cum vedem in Europa ca generatie mai in varsta pleaca in diferite croaziere, ar trebui ca si "batranii nostrii" sa fie indemnati sa plece. Prin variate oferte de turism pentru seniori, suplimentate cu asistenta medicala si alte beneficii. Apoi ar putea sa existe un proiect - o intrunire lunara gen, la care sa participe si tinerii - in care seniorii intorsi din croaziera sa vina cu povestile lor din vacanta si poze.

Pentru schimbare in bine, pentru solidaritate intre generatii trebuie sa incepem sa privim la noi: sa ne dorim sa fim activi, sa ne dorim sa traim intr-o lume mai buna, sa fim deschisi si sa intelegem ca suntem intr-o continua miscare si daca noi nu ne ajutam intr-o zi o sa cadem din roata.
Tu cand o sa iesi la pensie, cand o sa fii bunic(a), cum ai vrea sa fie viata ta atunci??



Pentru concursul Blogger European.

Champions of the world

Concert BZN la Bucuresti. Mi-au placut tare mult.
Pana acum aproximativ 2 ani nici nu am auzit de ei. Ascultasem cateva melodii, dar nu stiam ca este vorba de ei.


Dance, dance



colaj

echilibru

Sunt o fire echilibrata, si am incercat intotdeauna sa le impac pe toate si pe toti cat de bine am putut. Dar odata cu trecerea anilor, lucrurile se schimba - ne dorim mai mult, si facem mai mult si parca uneori nu mai putem lupta, resimtim oboseala....Ne oprim si ne uitam in jurul nostru, la locul in care am ajuns, la pozitia sociala pe care o avem, si parca nu suntem multumiti de noi. Nu ne recunoastem pe noi acolo.

In facultate dimineata mergeam la cursuri, iar dupa-amiaza fugeam la job. Imi placea ceea ce faceam, si nu mi se parea deloc greu sa fug de la cursuri la job sau invers, si apoi seara acasa, cu ai mei - sa povestesc, sa fac temele cu sora mea..sa fiu intr-o permanenta activitate. 

Tin minte, atunci cand eram mica parintii mei aveau timp sa mearga la serviciu, sa se joace cu mine, sa invete cu mine, sa gateasca si sa existe mereu curatenie in casa. Si aveau timp de concedii vara. 

Astazi, noi - generatia moderna - parca nu mai avem timp de nimic. Abia la sfarsit de saptamana daca reusim sa facem putina curatenie in viata noastra. Si asta daca nu ajungem sa lenevim de la prea multa oboseala acumulata in timpul saptamanii sau de la petrecerea de celebrare a sfintei zile de vineri.
Iar de concediu nu mai zic. Mai plecam in cate o excursie de week-end....

In timpul saptamanii lucram ore intregi peste program pentru a invata mai mult, pentru a fi mai buni la locul de munca si a primi laude, sau pur si simplu pentru ca avem atat de multe task-uri incat nu reusim sa le rezolvam in cele 8 ore de lucru/zi. 

Mai intreb cateodata "tu cum aveai timp, mama?"; "tu cum ai reusit?". Si nu gasesc un raspuns in care sa cred pe deplin. O sa vina vremea cand ai sa poti, o sa vina vremea cand ai sa stii ce este mai important si ai sa faci ceea ce trebuie. Oare? 

Dupa ce am terminat facultatea si m-am angajat full time ca economist, au inceput sa se dezvolte visurile mele, pe langa cunostintele profesionale. Vreau sa fiu buna in domeniul in care lucrez, sa valorific proiectele la care lucrez si sa se vada eforturile si munca depusa, cat si efectele si rezultatele acestora. Vreau sa fac o cariera, nu doar sa am un serviciu.

Dar totodata vreau sa am intr-o zi o familie, si vreau sa ma ocup chiar eu de educatia copiilor mei, asa cum cred eu de cuviinta, in niciun caz sa-i las sa creasca cu o bona..sau sa ii spuna bunicii mama. Bineinteles ca voi primi sfaturile bunicilor copilului, si voi accepta sa fie rasfatati si ingrijiti si de bunici. 

Vreau sa fiu buna in ceea ce fac, profesional vorbind, vreau sa dau tot ceea ce pot mai bun si mai mult; dar vreau sa fiu buna si in ceea ce fac acasa, o mama buna, o sotie minunata, o gospodina desavarsita, o fiica model. Vreau sa am succes in cariera, insa nu vreau sa ajung sa imi iau de lucru acasa, in loc sa fac temele cu copilul meu, nu vreau sa merg la intruniri de afaceri in loc sa merg la lectia de sport (dans, tenis, etc) a copilului meu. 

Oare cum as putea sa le fac pe toate?? 

Cariera este cea care iti ofera satisfactii de moment, familia este cea care te sustine si te motiveaza. Si asta se intampla atunci cand cei dragi te inteleg, si ai timp sa comunici cu ei, ai curaj sa iti recunosti esecurile, (pentru ca da, pe orice drum mergem si orice cariera ne construim, exista si esecuri). Trebuie sa ai puterea de a merge mai departe si sprijinul familiei pentru echilibru in viata. 

Trebuie sa ai un program bine stabilit, sa fii bine organizat, sa stii sa-ti gestionezi timpul, si sa iti gandesti si analizezi foarte bine prioritatile. Trebuie sa fii capabil sa delegi sarcinile, cui trebuie si cand trebuie, in asa fel incat sa poti verifica executarea lor si sa ramana timp pentru imbunatatiri si modificari acolo unde este cazul.
Sa inveti continuu, sa iti imbunatatesti continuu performantele. Sa participi la trainning-uri, la seminarii.
Dar sa pastrezi timp si pentru tine, si pentru cei dragi.
Si oricat de obosit esti seara, dupa ziua de lucru, aminteste-ti sa faci ceva placut pentru tine: sa asculti o melodie preferata, sa citesti 4 pagini dintr-o carte, .. te relaxeaza si stimuleaza, si practic te incarca cu energie pentru un somn linistit si o noua zis de munca.
Timpul este al tau, tu decizi ce faci cu el, un lucru e insa sigur: nu il poti intoarce.


Articol scris pentru etapa 12 a concursului SuperBlog 2012. 

Te iubesc!

de Catherine Siguret

"Te iubesc" este un roman dedicat iubirii virtuale, un roman de dragoste care te transpune intr-o lume magica.
Alice este o scriitoare anonima, locuieste in Paris si are in jur de 30 de ani. La o conferinta se indragosteste de acel barbat care are toate femeile Parisului la picioarele sale, scriitorul Philippe Musil. Desi il vede doar de la distanta, pentru Alice este suficient sa faca o pasiune pentru el.
Pentru cei doi urmeaza un fascinant si seducator schimb de e-mail-uri, iar cand se intalnesc petrec o seara superba impreuna. Apoi se distanteaza. Niciunul din ei nu are curajul sa-si marturiseasca sentimentele.
Ea crede in iubirea ei, isi va sacrifica viata pentru a implini iubirea si ii scrie un roman. Este convinsa ca "acela care te iubeste intelege ceea ce scrii" si intr-o zi vei ajunge la inima lui si vei ramane acolo.
Astfel, Alice ii va trimite un mail "Te iubesc, roman" si un document atasat.


Pentru a-l cuceri pe el, eu nu voi scrie un roman. Ii scriu versuri, pe prima pagina a cartii "Te iubesc", carte pe care o daruiesc din tot sufletul, parca soptindu-i dulce si suav cele doua cuvinte din titlu.

Nu stiu cine esti,
Nu stiu de unde esti,
Dar nu asta conteaza
Atunci cand iubesti.

As vrea sa stiu ce gandesti,
As vrea sa stiu ce doresti,
As vrea sa fiu si eu in viata ta
Un trandafir pe care sa-l iubesti.

Este fermecator sa transmiti ceea ce simti intr-un mod inedit, intr-o poezie sau o carte, intr-o floare sau o ciocolata. Iar cel ce te iubeste la randul lui va intelege semnificatia cadoului primit si se va lasa cucerit iremediabil de tine.
Te-au cucerit versurile mele?? Raluka-fa-teauzit.blogspot.ro e de acum un trandafir in viata ta??


Articolul este scris pentru etapa 15 a concursului SuperBlog 2012.

heart white and pink

Lucrurile de calitate vin intotdeauna in doze mici.

Asa s-a intamplat si in cazul lui Cathy.
Si-a cunoscut partenerul acum mai bine de 25 de ani, doi ani mai tarziu s-au casatorit, dupa 2 ani au avut o fetita.. cu parul blond si carliontat, cu ochii mari si negri, cativa ani mai tarziu si un baietel a intrat in familia lor..un brunetel cu ochii verzi.
Astazi implinesc 25 de ani de casatorie si se pregatesc pentru nunta de argint.
Pentru Cathy emotiile au inceput in urma cu 2 saptamani. Se tot gandea la aceasta zi.
Acum 25 de ani era mai usor, erau tineri, nu le pasa de nimeni, nu aveau copiii care sa le soarba fiecare miscare si fiecare gest....
Astazi, s-a trezit devreme, si-a facut o cafea mare si a inceput sa viseze. Se trezeste din visul ei dulce cu ochii deschisi cand fiica ei intra in bucatarie. Isi pune si ea o ceasca de cafea si incep sa povesteasca.
Baiatul, pregatit sa plece la sala, trece sa o pupe pe mama lui si ii intinde o cutiuta micuta, cu o fundita rozalie. Vrea sa o vada fericita diseara, la ceremonie, si vrea sa poarte cadoul de la el.
Cathy deschide cutia, si vede un colier simplu, elegant, cu 2 inimi ce se imbina - una roz si una alba cu pietricele Swarovski.
Atunci, fiica ei se ridica de la masa si cateva secunde mai tarziu vine si ea cu o cutiuta la fel, cu o fundita roz, doar mai micuta decat a fratelui ei. Mama deschide cutia si vede o pereche de cercei, in aceeasi nota simpla si eleganta ca si colierul, cercei in forma de inima, roz cu alb brodati cu cristale Swarovski.
Emotionata, Cathy are lacrimi in ochi. Copiii o saruta pe obraz si fiecare pleaca la treaba lui, spunandu-i mamei ca abia asteapta petrecerea de seara, petrecere la care cele doua inimi vor fi una, cum sunt de altfel in orice moment al vietii lor.

Seara a venit cum nu se poate mai repede, iar cand Cathy se pregatea de ceremonie este surprinsa de Alain, cu un buchetel de flori parca atunci culese, si o cutiuta micuta-micuta, cu o fundita roz. Cathy deja vede in fata ochilor cutiutele primite dimineata de la copii si zambeste. Alain deschide cutia, scoate inelul si cei doi retraiesc emotiile momentului de acum 25 de ani, de cand Alain a cerut-o in casatorie pe Cathy.
Inelul este simplu, cu o inimioara roz cu alb, si cu cristale Swarovski. Cathy a realizat atunci ca cei trei au fost complici, si ca a primit un minunat set de bijuterii in doze mici, cu emotii mari.

Seara a fost cu adevarat una speciala. Cathy a purtat o rochita de un roz pal, de dantela, asortata perfect cu setul de bijuterii primit cadou, Alain a avut emotii mai mari decat ea; iar copiii au fost nespusi de bucurosi sa participe la fericirea parintilor sai. Viseaza ca intr-o zi sa traiasca si ei o iubire asa mare si adevarata ca cea a parintilor lor.


Articolul este scris pentru etapa 11 a concursului SuperBlog 2012.

toti copiii Domnului

co-productie Romania-Republica Moldova

"Mai bine nu erau banii astia", spune copilul in inocenta lui. Emotionant.

Pavalas, este un baietel de 9 ani, pe care mama il abandoneaza si pleaca in Italia impreuna cu prietena ei Tatiana. Din pacate, ajunsa acolo este batuta, violata, si obligata sa se prostitueze.

Pavalas este un nazdravan, si fuge aproape zilnic in parcul din apropierea orfelinatului. Are o poza cu mama sa si intreaba trecatorii daca au vazut-o. Asa o cunoaste pe Alina, o romanca maritata cu un canadian.
Alina si Peter au avut un baietel, si cand era de varsta lui Pavalas acesta a murit intr-un accident de masina. De aceea Alina il indrageste imediat pe Pavalas si vine la camin si il ia la plimbare si ajunge sa isi doreasca sa-l infieze.

Intre timp, Irina, mama lui Pavalas, se intoarce acasa. Planul ei este sa-si dea copilul spre adoptie, in schimbul banilor, sa poata sa-i dea datoria lui Bruno, proxenetul; si cu ceea ce ii ramane sa isi deschida o afacere profitabila; astfel ca in cativa ani sa-si ia inapoi copilul.
Viata insa nu urmeaza linia planului facut de noi.
Irina are o boala incurabila, si isi dorea de fapt sa-si revada copilul si sa poata sa-i ofere o viata mai buna, sa stie ca ii asigura viitorul copilului si nu il lasa pe drumuri.

Un film dureros.
Cred ca filmul vine ca un semnal pentru noi toti copiii Domnului si pentru lumea in care traim ..
"Estimarile privind numarul de femei si copii traficati in fiecare an pe piata sexuala si pe piata muncii fortate variaza intre 700.000 si 4 miliane", declara Unicef.

marea filmare

Se spune ca viata in camin este frumoasa; da un farmec aparte anilor de studentie, lasand deoparte micile inconveniente. Eu nu am stat in camin, insa stiu multe povesti cu si despre studenti si camine.
Am o prietena si colega de grupa, Danutza. Ea sta in caminul de la Leu si mai merg cand si cand pe la ea. In camera de vizavi de ea stau niste studenti straini, jucausi si foarte glumeti. Uneori seara mai stam cu ei la povesti.
Asa s-a intamplat si sambata, cand unul dintre baieti avea o intalnire. Spera ca dupa intalnire sa vina cu respectiva fata in camera, si i-a rugat pe baieti sa iasa si ei si sa ramana camera doar a lui.
Baietii erau tare suparati ca Ilhan nu vrea sa le spuna nimic de fata cu pricina. Nici macar culoarea parului sau a ochilor. I-au promis insa ca va avea camera doar a lui, si i-au urat o seara frumoasa si incendiara.

Cand au considerat baietii ca cina celor doi este pe sfarsite si trebuie sa apara din clipa in clipa, au pus in functiune micuta camera de monitorizare pe care o avea unul din ei, au conectat camera la cloud-ul Edimax  pentru a putea sa suprevegheze camera de camin, si implicit pe cei doi, de pe smartphone-ul lor, si au venit la Danutza.
Am inceput sa povestim, si eram chiar sa nu-i auzim pe cei doi cand au sosit de la cat de tare radeam. Am facut imediat liniste, caci Ilhan stia ca Danutza este plecata acasa, si baietii sunt in oras.
Tehnologia inovativa Plug-n-View permite conectarea camerei la un smartphone, tableta, laptop. Prin aplicatia Android EdiView baietii si-au conectat smartphone-ul la camera si am inceput sa-i privim pe cei doi.
I-am intrebat atunci pe baieti ce se intampla daca Ilhan nu va sta in dreptul camerei, si mi-au explicat ca seria de camera IP Edimax IC 7110 permite vizualizarea unor cadre mai mari, deoarece poate fi rotita la un unghi de +- 355 grade orizontal si +-120 grade vertical. Ba mai mult camera poate fi controlata printr-un browser.
Baietii stiau ca lumina nu va sta aprinsa prea mult in camera la Ilhan, asadar au setat camera pe night vision.
Si intr-adevar, dupa ce ea s-a asezat comod pe marginea patului, Ilhan a stins lumina.

Cand saruturile au devenit pasionale, cei doi au fost intrerupti de mine. Da, de mine. Eu si Danutza ne-am hotarat sa intram in jocul baietilor si sa radem putin de Ilhan. Asadar, cand am vazut pe camera ca momentul sarutului se intensifica, m-am dus la Ilhan si am batut la usa. Initial nu a vrut sa bage in seama faptul ca bate cineva la usa, (evident, erau prea ocupati), dar eu am insistat.
Cand mi-a deschis Ilhan, mi-am cerut scuze pentru deranj, (cica) si i-am dat o carte, cu rugamintea de a o da luni dimineata prietenei mele. Chipurile, eu plecam din Bucuresti o saptamana si Danutza mea avea nevoie de carte. A luat cartea, a mormait ceva si a trantit usa in urma mea.

Buuuun, m-am facut ca plec, dar evident ca m-am intors la Danutza in camera. Am continuat sa ne uitam la filmare .. era un moment jenant acum, Ilhan nu stia cum sa isi ceara scuze pentru deranj si sa continue sarutarile. .... A pus niste muzica, a spus un compliment dragut si sarutarile au inceput. ..
Acum era randul Danutzei sa faca ceva. Si il suna pe Ilhan. Nu rapunde, iar Danutza suna din nou. A treia oara raspunde si el. Danutza il roaga sa o scuze daca e ocupat, dar vrea sa il anunte ca o sa trec eu pe acolo sa-i las o carte. Ilhan, iritat, ii spune ca deja am lasat cartea si ca i-o va da luni dimineata. Apoi a inchis.
Baietii nu puteau face nimic, doar i-au promis prietenului lor ca ii vor lasa camera doar a lui toata noaptea, asadar .. cum cei doi continuau cu sarutari pasionale, am inchis smartphone-ul, au pus un film si apoi am adormit toti patru .

Dimineata, Ilhan probabil a plecat sa o conduca pe fata, si cand l-am auzit ca s-a intors l-am chemat la Danutza in camera si i-am aratat inregistrarea. A ras si el cu noi, mai ales ca seara nu s-a terminat asa cum si-a dorit el. Am baut ceaiul impreuna si am promis ca data viitoare vom filma lucruri mai interesante.


Articolul este scris pentru etapa 10 a concursului SuperBlog 2012.