Domnisoara Christina

Astazi de Halloween ma gandeam sa va spun o poveste infricosatoare. Dar mai bine va trimit la film sa vedeti o poveste fantastica.

"Domnisoara Christina" ecranizare dupa nuvela cu acelasi nume de Mircea Eliade.
Regia filmului este semnata Alexandru Maftei, iar in rolul lui Egor Paschievici il gasim pe Tudor Aaron Istodor.
Ioana Anastasia Anton interpreteaza cu maiestrie rolul Sandei. Mi-a placut mult jocul ei, a intrat in acea stare, a trait povestea si a transmis publicului teama ei vizavi de viata ei si a iubitului ei Egor, vizavi de matusa Christina si de ceea ce se intampla la mosie.
Ioana Sandu mi-a placut de asemenea pentru cum a intrat in rolul Siminei, micuta vrajitoare, cum spune basme infricosatoare, cum minte si iese din orice situatie.
Anastasia Dumitrescu (Domnisoara Christina) din pacate nu a reusit sa ma infioare, sa-mi transmita teama si sa ma prinda complice in povestea ei de dragoste cu Egor.
Maia Morgenstern a interpretat rolul Doamnei Moscu si nu cred ca are rost sa mai spun ceva despre talentul actoricesc al acesteia.

Egor Paschievici, pictor, si prof. Nazarie, arheolog vin la conacul familiei Moscu.
Dna Moscu are doua fiice: Simina si Sanda.

Egor este atras in mod misterios de portretul Christinei si noaptea ii apare in vis. Christina il iubeste si il vrea pentru ea.
Domnisoara Christina este matusa fetelor, care a murit de tanara in imprejurari neclare, in timpul rascoalei din 1907. Taranii spun ca acum este strigoi si aduce nenoricirea in sat: imbolnavirea copiilor, moartea animalelor.
Cand Egor realizeaza ca Sanda, iubita lui, este in pericol de moarte din cauza Domnisoarei Christina ia atitudine si omoara strigoiul.

Este intersanta viziunea regizorului cu privire la ce se intampla cu Egor, cum il chinuie peste timp blestemul Christinei.

Spuneam aici ca "Domnisoara Christina" de Mircea Eliade este un roman care trebuie citit. Si filmul "Domnisoara Christina"(2013), regia Alexandru Maftei, este un film care trebuie vazut. Mai ales daca ai citit cirtea si ti-a placut.
Filmul are premiera astazi, de Halloween si poate fi vazut incepand cu 1 noiembrie in peste 20 de orase din tara.

Inca de la prima secventa m-am intrebat unde a fost filmat. La finalul premierei regizorul ne-a destainuit ca parte din exterior a fost filmat la Bacau, la Palatul Ghika din Dofteana.

Omar

"Omar"
2013, Palestina
regia: Hany Abu-Assad
Premiul Juriului Un Certain Regard, Cannes 2013

"Omar" mi-a placut cel mai mult dintre toate filmele vazute pana acum in cadrul festivalului "Les Films de Cannes a Bucarest". Este un film care vorbeste despre prietenie, iubire si tradare.

Trei prieteni din copilarie: Tarek, Omar si Amjad, lupta pentru libertate.

Omar este indragostit de Nadia, sora lui Tarek. Se vad pe ascuns, isi scriu biletele si isi fac planuri impreuna.
Nadia traieste dincolo de zidul care separa Palestina de Israel, astfel ca Omar escaladeaza de fiecare data zidul pentru a-si intalni prietena si este obisnuit sa pacaleasca politia militara si obiectivele de supraveghere.

Insa intr-o zi este prins de politia secreta si i se propune o colaborare. Omar trebuie sa-l predea pe Tarek agentului Rami si apoi va putea sa-si reia viata si sa traiasca fericit alaturi de iubita sa Nadia.
Dar Omar nu il poate trada pe Tarek, doar sunt prieteni din copilarie. Baietii pun la cale o ambuscada....insa exista un tradator printre ei si din nou Omar este capturat.
Cu rugaminti fierbinti la agentul Rami, Omar primeste inca o sansa: promite ca de aceasta data va colabora si il va descoperi pe tradator.
Dar lucrurile nu ies intotdeauna cum ne dorim noi.
Amjad colaboreaza si el cu politia secreta si in timpul in care Omar a fost inchis a cerut-o pe Nadia.
Tarek este impuscat si moare, iar Nadia se casatoreste cu Amjad.

Doi ani mai tarziu Omar sare cu greu zidul si se reintalneste cu Nadia ..

Filmul mai poate fi vazut joi, 31 octombrie, in ultima zi a festivalului, incepand cu orele 18 la Cinema Elvira Popesco.

am mai invatat ceva

Spuneam la Gala SuperBlog 2012 ca sunt participant vechi in aceasta competitie. Imi place SuperBlog si nu pot sa vad toamna fara el. Pentru unii la 1 octombrie incepe facultatea, pentru mine incepe SuperBlog. Ce ma determina an de an sa particip este faptul ca invat ceva nou de fiecare data. Si mie imi place sa invat.
Poate pana la finalul acestei editii am sa mai invat ceva, insa acum am invatat ceva foarte important de la Cristi. Ce am invatat?
Imagini cu si fara link.

Proba 12 vine cu o cerinta tehnica grea pentru mine:
Introduceti in articol 3-4 imagini din site respectand urmatoarea procedura: din pagina de produs dati click dreapta pe poza. Alegeti "copy image URL". In articol alegeti "insert picture from URL" (copiind aici URL-ul imaginii) si apoi "link image to - none", astfel incat sa nu existe link asociat cu imaginea respectiva. 

La mine in blogger nu exista setarea "link image to - none". Exista varianta editarii in html - am aflat eu pe fb.
Am studiat html in facultate, un semestru .. dar credeti ca mai stiu ceva?
Un blog despre tehnologie pe intelesul tuturor m-a ajutat. A avut rabdarea sa-mi citeasca mail-ul cu nelamurirea, sa-mi citeasca articolul si sa verifice imaginile. Si ii multumesc!

acasa la familia Luxury

Acum doua seri am fost invitata la cina in familia LuxuryGifts.ro. Aveam asa mari emotii, nu stiam cu ce sa ma imbrac, ce accesorii sa port si ce sa le duc in dar.
Dupa ore intregi in fata oglinzii am ales micuta rochie neagra pentru ca este moderna si eleganta in orice situatie. Am ales accesorii simple si colorate pentru a da un ton vesel tinutei si a ascunde emotiile. Iar pentru familia Luxury am luat un buchet mare de flori de sezon, o sticla de vin din Chile si o cutie de bomboane fine de ciocolata.

Am fost intampinata de doamna LuxuryGifts, care a fost incantata de buchetul de flori. Bunica a primit cu drag bomboanele de ciocolata si domnul casei a pus la rece sticla de vin pentru mai tarziu.

La cina la Luxury m-am simtit ca la mama acasa. Este o familie minunata: sunt calzi si primitori, sunt veseli si deschisi, sunt inteligenti si prietenosi.
Au o casuta cu etaj, stilul american, situata pe o straduta cocheta si linistita. O gradina mare si ingrijita, fara gard, cu flori si cu un foisor unde servesc ceaiul cu prietenii.

                                                     Batrana doamna m-a impresionat. Este o femeie cu frica lui Dumnezeu, trecuta prin viata, stie sa se bucure de fiecare moment si isi rasfata mult nepoteii. Ii place sa le faca cadouri cu fiecare ocazie pe care o are.

Mi-a povestit lucruri faine despre cultura noastra, despre greci si cultura lor, despre religiile lumii, despre istorie si razboaiele purtate. Are o viata activa, la cei 75 de ani ai ei arata foarte bine, e sprintena, cunoscuta in comunitate se ocupa de strans lucruri ramase mici sau pe care oamenii nu le mai poarta. Ea le sorteaza apoi, le face pachete si le trimite oamenilor nevoiasi pe care ii cunoaste. Si pe langa acestea mai pune in pachete niste dulciuri. E fericita cand stie ca poate face pe cineva fericit. "Dar din dar se face rai" este vorba ei.

                                                      Doamna Luxury este o doamna rafinata, o gospodina desavarsita si o mama rabdatoare. Are grija de sotul ei si de copii, le ofera multa dragoste si toata rabdarea ei. Are vocea dulce, melodioasa, gata oricand sa-l ajute pe cel drag, sa-i rasfete pe copii. Este asemeni unui inger, un inger muzical care le canta dulci melodii in fiecare dimineata si seara.
Nu are niciun ajutor in casa, se ocupa singura de gospodarie si de copii si asta ii face cea mai mare placere. Si-a dorit dintotdeauna o familie mare si fericita.
Lucreaza de acasa. Este redactor la o revista pentru femei si are un blog personal pe care posteaza trairile ei si aventurile alaturi de copii. Ii citesc blogul si articolele din revista si am cunoscut-o la un eveniment de presa. Ne-am imprietenit si asa am primit invitatia la cina in familia lor.

Copiii sunt nazdravani, jucausi, amuzanti. In familia Luxury sunt 3 fetite si doi baietei. Fetita cea mare are 13 ani, baiatul cel mare are 11 ani; celelalte doua fetite sunt gemene si au 8 ani si baietelul cel mic are 4 anisori.
Fetita cea mare iubeste matematica, isi face temele in fiecare zi, se joaca pe calculator aproximativ doua ore in fiecare seara si are grija de fratiorii ei mai mici.
Baiatul cel mare a invatat sa cante la pian si in fiecare seara exerseaza o arie.
Gemenele au o personalitate puternica: fiecare vrea sa iasa in evidenta astfel ca nu se imbraca niciodata la fel, desi mamica le cumpara intotdeauna costumase la fel caci ii sunt tare drage gemenele. Si ea are o sora geamana si este tare mandra.
Cel mic este un nazdravan. Prin toata casa te impiedici de masinutele lui de constructii. Viseaza sa devina inginer constructor si de acum se joaca de-a santierul. Camera lui este santierul. Livingul este sala de sedinte a firmei, locul de intalnire cu beneficiarul lucrarii.

                                                     Domnul Luxury este capul familiei: sigur pe el, are prestanta, are curaj si aplica proverbul "daca vantul nu sufla in panze, vasleste" . Se impune atat in casa cat si in afaceri. Proaspat trecut prin criza varstei de 40 de ani este fericit si sanatos. Are propriul lui business, o firma de IT, colaboreaza cu o firma din Florida si are in prezent o proiect de design web pentru niste francezi.
Isi face timp sa petreaca alaturi de familie, in special in weekend si reuseste intotdeauna sa le ofere distractie maxima in concediu. De fiecare data alege alta destinatie, sa vada cat mai multe locuri noi si cel mai important cred eu este faptul ca pleaca cu totii: cu mic cu mare si la mare si la munte si in city break.


M-am simtit tare bine la ei la cina. Au avut mancare usoara si buna: pastrav la gratar cu mamaliguta, branzeturi, salata. Ceai si socata. Si la desert prajjiturele cu foi si crema de lamaie facute de bunica.

Am discutat de bloguri, de revista, de evenimentele de presa, de copii, de mancare. 

Si mi-au facut o noua invitatie pe care cu siguranta o voi onora. Este o familie cu suflet mare si nu m-au lasat sa plec de la ei pur si simplu. Am primit un cadou la plecare: o pereche de cercei cu cristale si un buchetel de lalele din gradina lor. 

Frumoasa familie. 

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013. 

filme de weekend

In weekend am fost la Festivalul Filmelor de la Cannes.
Duminica incepand cu orele 16 era programat un film surpriza. Mie nu imi plac surprizele. Poate pentru ca sunt dificila, poate pentru ca iubesc siguranta, nu stiu..cert este ca ideea de film surpriza nu m-a incantat.
Asadar, eu ales sa vad "Jimmy P. (Psychotherapy of a Plains Indian)", 2013 si "Loulou", 1980.

Loulou (1980) in regia Maurice Pialat, este un film care ii are in distributie pe Gerard Depardieu si Isabelle Huppert.
Nelly (Isabelle Huppert) este casatorita insa nu se simte implinita, dorita. Intr-o zi il cunoaste pe rebelul Loulou.
Loulou o face sa se simta dorita si Nelly pleaca de langa sotul ei pentru Loulou.
Cand ramane insarcinata realizeaza ca nu se poate baza pe Loulou..isi doreste copilul dar Loulou spune ca isi cauta de lucru dupa ce se naste copilul..de ce asteapta pana atunci?
Este un film banal care nu atrage cu nimic .. poate doar cu distributia si scenele nud.

Jimmy P. (Psychotherapy of a Plains Indian), in regia Arnaud Desplechin, 2013
Cand am vazut un film psihologic in cadrul festivalului am spus ca nu trebuie sa-l ratez.
Filmul spune povestea unui indian Jimmy Picard (Benicio del Toro) care ramane cu traume psihologice in urma celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Intre Jimmy si Georges Devreux (Mathieu Amalric) psihanalistul sau, se leaga o frumoasa prietenie.
Jimmy rememoreaza povestea vietii lui, de dinainte de razboi, pentru a intelege impreuna cu psihanalistul si prietenul sau ce anume l-a determinat sa faca anumite alegeri. Georges il ajuta pe Jimmy sa se desprinda de trecut si sa traiasca prezentul.
Numele lui Jimmy in hindi inseamna "toti vorbesc despre el".
Filmul "Jimmy P. (Psychotherapy of a Plains Indian)" este distribuit la noi de Independenta Film.

Mireasa furata

de Honore de Balzac

Fanchette este o tanara incantatoare. Si este indragostita de Jean Louis cu care urmeaza sa se casatoreasca. Jean Louis este prietenul ei din copilarie. Fanchette a fost gasita la marginea unei paduri si mos Granivel - tatal lui Jean Louis - si unchiul Barnabe au crescut-o ca pe fiica lor.

Plaidanon crede ca Fanchette este Pamela, fiica lui si o rapeste in ziua nuntii. Dar Franchette se dovedeste a nu fi Pamela si nunta ei cu Jean Louis este reprogramata.

Insa din nou, Franchette este rapita de la nunta ei. Marchizul de Vandeuil o rapeste pe Franchette pentru casa lui de placeri. Cand vede medalionul pe care il poarta aceasta stie ca Fanchette e Leonie, fiica unchiului sau, adica verisoara sa care ii poate lua oricand averea. Astfel o lasa pe Franchette sa fuga la Jean Louis.
Dar ducele de Parthenay afla ca Fanchette e Leonie a sa si opreste nunta. Pentru a treia oara Franchette este luata din bratele iubitului ei Jean Louis.

Oare ajung cei doi indragostiti sa se casatoreasca si sa traiasca fericiti impreuna?


"Mireasa furata" este o lucrare de tinerete a lui Honore de Balzac, o poveste de iubire frumoasa care te vrajeste.

Nu trebuie sa te temi niciodata de nimic. Teama este opiumul sufletului. 

Oricat de departe m-as afla de tine, ma voi roti intocmai ca floarea soarelui care se intoarce mereu catre astrul ce-i da viata. Tu esti al meu pentru totdeauna!

Daca vei gasi doua cuvinte mai puternice decat "te iubesc", spune-mi-le si mie si ti el voi scrie!

Era din lumea-n care tot ce-i mai minunat
Are o trista viata ...
Era un trandafir, dar el s-a spulberat
Doar intr-o dimineata. (Malherbe)

Opune-te mahnirii ce te-apasa!
Cat timp speranta nu te lasa,
Infrunta soarta cea nedreapta. (J.B.Rousseau)

Heli

A inceput Festivalul "Les Films de Cannes a Bucarest". Am scris aici despre acest festival. Sunt tare mandra ca blogul meu are acreditare de presa la festival.

Aseara am vazut filmul "Heli", in regia Amat Escalante. Filmul premiat pentru regie, Cannes 2013.
Despre "Heli" se spune ca a socat audienta de la Cannes. Este intr-adevar un film care te marcheaza. Imagini impresionante, scene de violenta extrema isi pun amprenta asupra publicului.
Actiunea se petrece in Mexic.
Estella are 12 ani si locuieste cu tatal ei, cu fratele ei Heli, cu sotia acestuia si cu copilul lor de doar cateva luni. Estella cunoaste un tanar cadet de 17 ani si planuiesc sa fuga impreuna si sa se casatoreasca. Dar pentru asta, cadetul Beto are nevoie de bani. Astfel el fura 2 pachete de cocaina confiscata de armata si le ascunde la Estella.
Heli le gaseste si distruge marfa. Consecintele sunt dramatice pentru Beto, pentru Estella si familia acesteia.

Jocuri

Intotdeauna mi-a placut sa ma joc.
In copilarie stateam pana seara tarziu in fata blocului cu copiii si ne jucam.
Leapsa;
V-ati ascunselea;
Tara, tara, vrem ostasi;
Elasticul;
Un doi trei la perete, stai;
Imparate Luminate cat e ceasul?;
Frunza;
Tarile sa vina la razboi; s.a.

O amintire frumoasa am de la jocul cu tarile. Eram micuta si am intrat in joc cu copiii mai mari. Eu nu stiam pe atunci prea multe tari, sa nu mai vorbim de capitala fiecareia. Am invatat capitalele importante atunci si cateva zile mai tarziu am primit un atlas geografic scolar de la o fata mai mare.
Cat mi-ar placea sa mai vad astazi copiii jucandu-se in fata blocului, sarind coarda, sotronul.

Anii au trecut, am crescut, am ajuns liceeni si am invatat urzeala adolescentilor:
cum sa minti un profesor ca sa-ti motiveze absenta;
cum sa copiezi la teza;
cum sa-i atragi atentia baiatului/fetei de care iti place;
cum sa-ti convingi parintii sa te lase toata noaptea la o petrecere; etc.

Prima iubire, primul sarut, prima despartire, prima betie.....
Viata este o lupta si fiecare experienta a noastra este o lectie invata la Scoala de Lupta. Unii invata foarte bine si iau note mari; altii copiaza, iau note mari si in final nu raman cu nimic; iar cei mai norocosi dintre noi nu se omoara cu invatatul, sunt indiferenti, dar castiga aproape fiecare batalie.

Anii au trecut si nici nu ne-am dat seama cand am intrat in lumea adultilor.
Interviuri, job-uri, bani, relatii, minciuni, compromisuri. Da, compromisuri. Cu totii facem compromisuri. Stim cine suntem, ce ne dorim si ce meritam si totusi exista compromisul in viata noastra.
La scoala, la serviciu, in familie, in relatie.
Nu cred ca exista scut de aparare in fata compromisului. Ai niste principii de viata si in functie de ceea ce iti doresti de la viata si de ceea ce iti ofera lumea inconjuratoare iei anumite decizii si faci anumite compromisuri.

Compromisul este o concesie, un acord bazat pe cedari reciproce. Din pacate nu intotdeauna exista reciprocitate. Faci un compromis de dragul cuiva sau faci un compromis pentru ca ceea ce iti  doresti tu de fapt contravine legilor societatii in care traiesti. Sau poti sa faci un compromis tu cu tine.
De cele mai multe ori atunci cand faci un compromis il faci pentru a obtine ceea ce ai nevoie, ceea ce iti doresti si totodata pentru ca sa le oferi implinire oamenilor dragi din viata ta pentru ca esti atent si la nevoile lor.
Intr-o relatie compromisul ar trebui privit ca o negociere, ca un parteneriat, in niciun caz ca o impunere. Si atunci relatia creste frumos si armonios. In 2010 de ziua mea am iesit sa beau cu niste oameni tare faini. Si am primit o carte cu o dedicatie speciala: "Sa fii iubita de cine vrei tu si sa nu faci prea multe compromisuri pentru asta."
Cred ca este foarte important in viata sa stii cand sa faci compromisuri si ce compromisuri sa faci. Si mai mult de atat sa nu ai regrete si sa fii implinit si multumit de deciziile pe care le iei.
Iar daca reusesti sa-ti pastrezi in jocul vietii tale de adult zambetul de copil, lumina din privire, bucuria copilului care se juca fara nicio grija, esti un fericit.

Eu mi-as lua aparatul foto si as pleca de nebuna in lume. Si totusi sunt aici.
Mi-ar placea sa lenevesc dimineata in pat, cu o cana mare de ceai aromat si o carte buna. Dar totusi ma duc la serviciu. Pentru ca am nevoie de bani ca sa imi cumpar carti sa citesc, nu? Si din pacate nu ma plateste nimeni doar pentru a citi o zi intreaga.

Pentru ca am amintit de lectura, sunt sigura ca ati auzit de "Jocurile foamei". Poate ati citit cartea de Suzanne Collins, daca nu cu siguranta ati vazut filmul.
"Jocurile foamei" este un concurs sangeros, televizat si urmarit de toata lumea. 24 de tineri sunt trimisi in salbaticie si doar unul dintre ei se va intoarce acasa viu.

Am vazut pe Discovery Channel un joc asemanator. Doua persoane, un barbat si o femeie, care nu se cunosc dinainte, sunt lasate in salbaticie timp de trei saptamani. Fara apa, fara mancare, fara haine. Si totul este filmat. Este o provocare imensa. 

Tu ai intra intr-un astfel de joc? 

Imi place sa cred ca as supravietui in salbaticie. M-am uitat mult la emisiunile lui Grylls. Born Survivor. Stiu ca nu ma pot compara, dar instinctul de supravietuire exista in fiecare din noi. Si daca cunosti cateva secrete poti sa iesi invingator. 

Caci, ceea ce nu te omoara .. 

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013.

O sa-l faca mama gamer!

Imi aduc aminte de copilarie: stateam ore intregi afara cu copiii de la bloc si ne jucam. In jurul blocului sau in parculetul de langa bloc. Toata ziua alergam, tipam, radeam. Sau invatam. Nu o data am iesit in fata blocului cu caietul de mate ca sa imi fac temele.
Anii au trecut si au aparut calculatoarele si jocurile pe calculator. Mi-au luat ai mei un cip pe care l-am conectat la tv-ul sport si ma jucam toata ziua singura in casa. Nu mai faceam teme, nu ma mai uitam la desene animate, nu mai ieseam afara cu copiii. Dar nici ei nu mai ieseau.
Aveam o prietena in bloc, mai mergeam la ea sau venea ea pe la mine si ne jucam amandoua jocuri pe calculator. Intr-o zi, tatal ei ne-a luat la el la serviciu, ne-a dus intr-un birou mare cu multe calculatoare moderne si ne-a aratat un joc nou: Prince. Doamne, cat l-am iubit pe printul acela. O vara intreaga am mers zi de zi la tatal ei la serviciu. Dar nu va inchipuiti ca ne lasa toata ziulica sa ne jucam. Ne dadea si teme: aveam aproximativ 2 ore de lectii pe zi si apoi 'Prince'. Atunci am invatat eu sa lucrez in word.
Mai tarziu am trecut la jocul Mario. A venit apoi NFS-ul, o alta mare dragoste a mea.

Tehnologia a evoluat si s-au dezvoltat multe si multe alte jocuri pe calculator. Iar eu am cam ramas in urma. Am crescut, am descoperit pasiuni noi, plus cursurile si serviciul nu mi-au mai permis sa ma joc pe calculator.
Probabil cand voi avea copii voi retrai prin ei pasiunea jocului pe calculator. Asa se intampla de obicei: retraim prin copii anumite experiente frumoase sau traim pentru prima oara experiente pe care nu le-am trait noi ca si copii.
Mi-ar placea sa am un baietel si sa ma joc cu el la dublu jocuri pe calculator.
Voi studia mai intai piata sa vad ce mai este nou, voi cauta pareri pe forum gaming, voi intreba prietenii pasionati de jocuri. Apoi voi cauta cele mai bune oferte si voi alege un magazin online de unde sa achizitionez calculatorul potrivit. Eventual un magazin care imi ofera si alte beneficii cum este un joc sau chiar creditul de joc.
Si pentru ca stiu ca placa video este cea mai importanta componenta PC care face jocul cat mai real si interesant am sa aleg la momentul potrivit acea placa care imi va oferi cea mai buna performanta in materie de jocuri. Probabil voi alege placi video NVIDIA.
Imi doresc sa-i ofer ce este mai bun baietelului meu, sa aiba o copilarie frumoasa si o experienta grozava in gaming.
O sa imi fac baiatul gamer! Nu fotbalist, nu medic. Am auzit eu ca in Japonia jucatorii castiga foarte bine, iar aceasta industrie este intr-o continua dezvoltare in toata lumea.
O sa ii fac blog pe care voi posta fotografii cu el din timpul jocului. Sa fie CV-ul lui. Sa se joace o viata intreaga.

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013.

Nu hiu faimos, ama hiu arman!

Toni este un baiat de la tara care pleaca in America sa-si indeplineasca visul.
Viata nu are nicio valoare fara visuri. 

Aici ajunge un regizor faimos cu filmul documentar "12 adevaruri incontestabile ale aromanilor si limba lor".

Toni Caramusat se afla in cautarea adevarului despre originea neamului sau. Mitul spune ca adevarul il poate gasi doar atunci cand o va gasi pe Armanamea, ultima descendenta din neamul sau. Ea are cealalta jumatate a hartii din Dodecalogul Aromanilor. Atunci va afla al 13-lea adevar.


Cand un barbat si o femeie cauta acelasi adevar nimic nu poate sa-i opreasca. Al 13-lea adevar este iubirea.

Filmul "Nu sunt faimos, dar sunt aroman" merita vazut. Mi-a placut mult povestea si anumite lucruri simbol: caciula de la bunica, sosetele de lana, geanta de la Milano.
Distribuit de MediaPro Distribution din 25 octombrie in cinematografe.
Este un film frumos, un film care vorbeste despre viata, despre visuri si cautari, despre cultura aromanilor si despre iubire. Este un film din care invatam ca viata nu asteapta, chiar daca tu vrei sa astepti.

creionul

Cand eram o mica papusica, la 'petrecerea mea' de rupt turta, am ales creionul. Si banii.

Am fost o fetita careia ii placea mult sa coloreze. Si astazi imi place, in ciuda varstei pe care o am.
In scoala mi-a placut desenul tehnic. Nu imi lipseau din ghiozdan creionul si ascutitoarea. Imi placea sa desenez in special pe hartie milimetrica. Si uneori cu pixul rotring.
In anii de liceu cu creionul pe hartie scriam poezii. Acum scriu pe blog. Dar.. nu pot scrie cu creionul pe blog, nu?

Intr-o dimineata vorbeam cu colegii de birou ca in ziua de azi multi dintre noi am uitat sa mai scriem de mana. Eu nu am uitat, inca scriu de mana si destul de mult. Am o agenda in care notez citate pe care le aud sau citesc si imi plac si vreau sa le strang acolo undeva pe toate.
Sunt dependenta de creioane, pixuri, markere si post-it-uri. 

Imi place uneori sa ma mai uit pe site-uri de papetarie online sau sa intru intr-o librarie doar asa pentru a vedea ce mai este nou si interesant.
Imi place sa citesc. Am avut perioada cand subliniam cu creionul fragmentele care imi placeau sau desenam o fata vesela pe marginea paginii. Acum pun cate un post-it. Citesc in metrou, citesc in tren atunci cand calatoresc, citesc cand astept ceva undeva, citesc acasa in pat sau la birou.
Am intotdeauna la mine pixul meu cu post-it-uri pentru ca nu stiu ce pagina dau si ce fragment interesant gasesc. Si atunci pun post-it-ul si eventual notez pe acesta o fata vesela.
Imi place sa am activitate si sa fac mereu ceva nou, sa invat continuu. Asa ca .. m-am apucat de cursuri de germana. Un curs online, caci este mai greu cu programul fix la mine. Mi-am luat o agenda, pixuri colorate (albastru, negru, verde si rosu) si am inceput sa studiez. Si scriu cu diferite culori pentru a evidentia anumite lucruri si pentru a invata mai usor.

Pot spune ca am colectionat de-a lungul timpului pixuri care mi-au placut mult. Astazi am un penar micut in care le pastrez bine. Si pe birou am o adevarata colectie: o buburuza cu creioane faine..si multe altele. Daca creionul ar avea suflet, probabil ar fi cel mai bun prieten al meu.

Am scris acest articol pentru SuperBlog 2013.
ps: Poate ca era mai frumos sa scriu cu creionul, nu? Sa-i fac apoi o poza si sa o postez ca articol. Dar m-am gandit ca este greu de citit, poate nu toata lumea imi intelege scrisul, plus ca nu pot include link-uri in articolul scris pe hartie.

Mascara Mega Effects

Prima mascara avon cu perie perfect adaptata liniei genelor.
Are pigmenti de silicon pentru culori intense, si manar ergonomic pentru confort maxim in timpul aplicarii.


Stiu .. arata ciudat. Asta este rimel? Cum sa ma rimelez eu cu chestia asta?
Si eu am zis la fel.
Dar a avut un mega effect asupra mea si a celor din jur. Eu l-am testat la un eveniment. Am avut niste mega gene, care mi-au scos ochii in evidenta. Clar trebuie sa-l incerci si tu.
Se aplica de la baza genelor, cu miscari in zig-zag.

Mascara Mega Effects - 9 ml.
pret standard: 45 lei.

Acum cu numai 22 lei. Comanda pe blog.

cum sa seduci un blogger

Saptamana trecuta la o seara de gala. In timp ce Julie Mayaya canta melodia Tinei Turner - "Simply the best" il vad pe el. El este simply the best pentru mine. Pur si simplu simteam lucrul acesta.

Imi este cunoscut. De unde il stiu oare? Nu e vedeta .. deci nu, nu l-am vazut la tv. Oare e .. Super Playboy? .. .. Ma gandesc, ma gandesc ..Gata, stiu. :-)
Este blogger!!  .. Caut pe telefon si .. am gasit. Am citit chiar dimineata ultima lui postare. Era o poveste haioasa din copilarie despre Bolboca.  Are un blog personal, poate prea personal in unele articole, un blog interesant si diversificat. De curand l-am descoperit si chiar imi place sa-l citesc. M-am indragostit de prima poveste citita la el pe blog si acum cand l-am vazut cred ca m-am indragostit de el.
Trebuie sa-l cunosc, sa-l cuceresc si sa-l pastrez.
Dar cum?
As putea sa rog un blogger, pe care il cunosc si care il cunoaste pe el, sa ne faca cunostinta. Insa nu ies deloc in evidenta asa.
As putea sa merg pur si simplu la el, sa ma prezint si sa-i dau cartea mea de vizita. Dar m-as lasa sedusa eu mult prea usor in cazul asta. Sau poate as parea agresiva in felul acesta.

You're simply the best, 
Better than all the rest, 
Better than anyone
Anyone I ever met.

Se duce la inghetata. Sa ne testam puterea de seductie.
Isi comanda o cupa de capsuni si una de ananas. Yami. Trebuie sa fie un romantic: a ales fructe dulci. Si parfumul lui e dulce. M-am apropiat prea mult si ii simt parfumul. Si mai mult de atat cred ca am gandit cu voce tare caci i-am atras atentia. Simt cum se uita la mine.
Si eu am un parfum dulce in seara asta. De obicei aleg parfumuri fresh, casual, dar seara aceasta este o seara de gala, trebuia sa fiu senzuala. Oare lui ii place parfumul meu?

Imi comand o cupa de ciocolata si una de lamaie.
Se uita la mine, imi zambeste si ii zambesc si eu. Julia Mayaya canta, dar eu aud doar inima mea batand tare tare. Si ii simt privirea. Ups, clar am facut o boacana, am gandit cu voce tare..sunt o zapacita. Si totusi mi-a zambit, poate e de bine ca am gandit cu voce tare. Macar nu o sa ma uite prea usor.
Ma intorc spre el si zambesc din nou. As vrea sa spun ceva, dar ....
- Imi plac fructele dulci. Nu stiu cum poti sa mananci inghetata de lamaie.
- Imi place ca este racoritoare. Plus ca imi plac lamaile: le mananc uneori ca pe portocale. Bineinteles ca imi plac portocalele mai mult, acele portocale usor acrisoare, dar aici nu au inghetata de portocale.
- Hmm, interesant. Nici nu am remarcat ca nu au inghetata de portocale. Am putea iesi odata sa cautam si sa gustam inghetata de portocale!....ce zici?
- Sigur, mi-ar face placere! (Vai, cat mi-ar placea, abia astept!! )
- Sper sa gasim, caci de nu voi ramane la aroma mea preferata: capsuni. In niciun caz nu ma vei corupe sa gust inghetata de lamaie.
- Nu, nu te pun sa gusti inghetata de lamaie, insa mi-ar placea sa ascult o poveste din copilarie despre Bolboca sau despre orice altceva. Doar sa fie o poveste numai pentru mine, nu pentru cititorii blogului tau.
- Asadar ma cunosti!!? Iti plac povestile mele?
- Da, imi plac. Sunt vesele, sunt jucause, pline de viata, optimiste. (Clar l-am surprins placut.)
- Trebuie sa-mi spui mai multe lucruri despre tine, unde te citesc, unde te gasesc, sa vin si eu cu lectia pregatita la inghetata de portocale.
- Pai, astept un semn cand ai chef de povesti si inghetata! (si ii intind o carte de vizita).
- Cu drag, ..Si ca am mail-ul tau aici, am sa iti scriu o poveste speciala pe mail. O poveste din copilaria mea doar pentru tine.
- Abia astept. Am sa ma retrag acum, a fost o seara de gala frumoasa, Julie Mayaya are o voce minunata - doar este vocea Romaniei - si abia astept sa te revad.
- Mi-a parut bine, si eu astept cu drag sa ne revedem. Pot sa te pup?
- Sigur. ....
Muuuuuah!!


Sunt extrem de fericita!! E bine sa fii tu in orice moment si sa zambesti. Zambind prinzi super-puteri. Si niciodata nu stii pe cine poti seduce doar cu un zambet. Si cu un parfum bun. Si cu felul tau de a fi.
Cuceresti pe cineva atunci cand esti tu! Asa zuza cum sunt, sunt eu.
M-am indragostit de el, de parfumul lui, de povestile lui din copilarie, de blogul lui, de inghetata lui, de el.

Este doar un mit faptul ca este greu sa seduci un blogger. Am avut ceva emotii, dar a iesit bine si abia astept intalnirea la inghetata.
Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013.

ma vinde! episodul 1

ma vinde!!!

parfum Avon Timeless - disponibil doar in brosura Avon Anglia

categia: floral

note de varf: neroli

note de mijloc: yasomie rose si ylang ylang

note de baza: lemn de santal, chihlimbar si mosc;

gramaj: 50 ml

pret: 40 lei / buc.

si pe mine!!!

set Far Away:

cercei design Far Away si parfum 30 ml Far Away

pret set 45 lei

* pret parfum 30 ml Far Away - 30 lei

ma vinde! episodul 19

2 bucati

cutie bijuterii Avon

35 lei/bucata

Sta sa ploua cu .. filme

Ai simtit vreodata ca esti un pic diferit? Eu da ..

Lumea il crede un ciudat pe Flint Lockwood. Insa are nevoie de originalitatea lui.

Insula Swallow Falls din Oceanul Atlantic. Aici locuieste Flint.

In "Cloudy with a chance of meatballs" (2009) Flint a inventat o masinarie care transforma apa in mancare. Pe masura ce oamenii au cerut tot mai multa mancare masinaria incepe sa se comporte ciudat si le arunca mancare uriasa.
Flint reuseste sa opreasca masinaria si sa-si salveze comunitatea. Doar ca in "Cloudy with a chance of meatballs 2" (2013) Flint afla ca masinaria sa este inca functionala si produce mancare vie, o combinatie intre animale si alimente.
Chester, idolul lui Flint, il recruteaza pe acesta pentru a gasi masinaria si a o distruge. Flint nu stie insa ca Chester este fals si vrea sa-i fure inventia. Dar prietenii sunt langa el si il ajuta.
Alaturi de prieteni Flint incepe o noua aventura, o aventura care ii captiveaza pe cei mici dar si pe cei mari de asemenea.

Mi-a placut cand a nins cu inghetata in Cloudy 1. Vreau sa ninga si la mine cu inghetata.
Mi-a placut in Cloudy 2 ca iti spune pe scurt despre Cloudy 1 pentru a te introduce in atmosfera fantastica.
Mi-a placut Capsunel.

Filmul ii invata pe copii ce inseamna prietenia si increderea in cei dragi. Filmul "Cloudy with a chance of meatballs 2" va avea premiera in Romania in 25 octombrie si va fi distribuit de InterComFilm.

Les Films de Cannes a Bucarest

25-31 octombrie 2013
Ajuns la cea de-a patra editie, Festivalul Filmelor de Cannes la Bucuresti va avea loc in aceasta toamna la Cinema Studio, Cinema Pro si Cinema Elvira Popesco.
Programul festivalului il gasiti aici.
Peste 20 de filme sunt aduse anul acesta din selectia Festivalului de la Cannes. Multe din aceste filme nu sunt distribuite in cinematografele de la noi. Mie imi plac tocmai pentru ca sunt altfel, necomerciale, pentru ca este o ocazie unica sa le vezi pe ecran mare.

De neratat am auzit ca ar fi marele castigator de la Sundance: Fruitvale Station, in regia lui Ryan Coogler, dublu premiat la Sundance cu Marele Premiu al Juriului si Premiul Publicului si distins la Cannes cu Prix de l'avenir Un Certain Regard.
Eu nu vreau sa ratez un alt film drag copilului din mine: E.T. Extraterestrul, in regia Steven Spielberg. De altfel, mai avem doua filme in regia marelui Steven Spielberg in aceasta editie: The Sugarland Express (1974) si Duel (1971). La toate aceste trei filme ale sale intrarea este libera.
Evenimentul beneficiaza de sprijinul distribuitorului roman Independenta Film.

Pe toata durata festivalului la Meeting Point veti avea ocazia sa-i intalniti pe invitatii festivalului - regizorii straini - si sa participati la dezbateri.
Ne vedem acolo.

geanta mea imaginara

Italia .. Florenta .. Pisa .. un city break frumos.
In Pisa mi-a placut mult Piazza dei Miracoli. Am vizitat Domul, Baptisteriul, Turnul inclinat si Campo Santo. A fost frumos.
De acolo am plecat catre Florenta cu un bus, chiar din fata de la Piazza dei Miracoli. Soferul autobuzului deschide numai prima usa din fata, doar pe acolo ne putem urca pentru a-i prezenta legitimatiile de calatorie sau daca nu avem puteam sa achizitionam bilete direct de la el.
O 'ea' (nota: nu stiu cum sa ii spun: doamna nu o pot numi, copila nu parea a fi.. ) se tot impinge in mine. Apoi brusc se baga in fata mea. O las in pace, oricum soferul nu pleaca din statie fara ea sau fara mine....doar ca la un moment dat soferul striga "Be careful at your pockets!".
Oricum cheltuisem tot ce aveam in Piazza dei Miracoli asa ca nu-mi pasa. Dar ma intriga 'ea'. Se impinge in batranica din fata ei acum. Incerc sa ma uit peste ea sa vad ce tot are, ce vrea, ce face. Si observ ca are o geanta pe umarul drept. Si pe bratul stang o geanta mai mare tip sacosa....cu care pare ca acopera ceva. Ma uit mai atent si probabil prea insistent si ea observa. Se intoarce la mine si ma intreaba ceva. Din pacate atunci observ ca geanta batranei din fata are fermoarul deschis. Dar 'ea' a disparut deja.

Tot drumul spre Florenta mi-am reimaginat geanta.

Mi-ar placea sa am o geanta micuta, dar suficient de incapatoare. Sa aiba organizator in interior, pentru a-mi gasi mai usor lucrurile.
Cheita fermoarului sa fie cu amprenta digitala, astfel incat sa o pot deschide numai eu. Asa geanta mea este ferita si de hoti, si de prietenii indiscreti. Serios acum, este vreo femeie careia ii place sa i se caute in geanta?

Ar fi interesant ca geanta sa fie prevazuta cu un senzor, o alarma care sa ma avertizeze daca cineva se apropie prea mult de ea si o atinge (asta in cazul in care vrea sa ma fure taiandu-mi geanta) sau sa ma avertizeze atunci cand uit eu sa o inchid sa spunem.
Mai ales ca e pacat sa fie taiata o frumusete de geanta de piele. Da, geanta mea este de piele. O geanta de piele intotdeauna confera eleganta, stil. Si o femeie rafinata poarta numai genti piele.

Ar fi ideal ca geanta sa aiba super puteri si sa-si schimbe culoarea in functie de vreme. Stiti acele bratari care isi schimba culoarea in functie de tensiune sau puls? Asa si geanta. Bineinteles nu vreau ca geanta din roz sa devina gri sau invers. Nu, pur si simplu doar sa isi schimbe nuanta. Ai o geanta verde, sa spunem. Daca e innorat sau ploua sa fie o nunata mai inchisa, un verde inchis. Daca e soare cald si puternic geanta sa devina un verde lemon sau verde iarba, ca si cum ar fi luminata de razele soarelui si zambeste pe umarul tau. O geanta vesela intotdeauna atrage priviri.
Super puteri pentru geanta mea atunci cand o priveste cineva cu admiratie. Sa-i zambeasca, sa-i dea flash-uri de multumire sau chiar sa salute persoana respectiva.

Geanta trebuie sa fie in ton cu femeia care o poarta, dar sa aiba personalitatea ei. Eventual si un nume. Reeija. Suna bine, nu? Iesi cu fetele in oras si trebuie sa fii deosebita, trebuie sa ai sarm, sa iesi in evidenta; iar accesoriile sunt foarte importante pentru o femeie. Geanta si pantofii trebuie sa te puna in evidenta ca femeie. Poate sa fie eleganta sau sport, de ocazie sau de vacanta. Geanta defineste femeia care o poarta. Ideal este sa fie o geanta de calitate si deosebita.

Fetele cochetele,
si nu lipsesc posetele.


Imaginile sunt reale, sunt din vitrinile din Florenta, iar acest articol este scris pentru concursul SuperBlog 2013.

Super-bloggers-building

In decembrie super bloggerii urmeaza sa petrecea un weekend de vis in Hunedoara. Nu mai este nevoie sa cautam cazare Straja, stim deja unde vom sta. Este primul an in care gala SuperBlog se organizeaza in alta parte decat Bucuresti. Ce frumos trebuie sa fie.

Imi place sa calatoresc, sa vad locuri noi, sa vizitez tot ce pot si sa fotografiez ceea ce imi place. Ador muntele si imi place sa merg ori de cate ori pot la munte. Tare mult imi doresc sa ajung la Gala SuperBlog 2013 sa cunosc oameni faini si sa petrec cu ei un weekend la Straja.

O sa avem o gala frumoasa si o petrecere pe masura. Muzica buna, dans si multe zambete. Trebuie sa fie o gala care va ramane in istoria SuperBlog: prima gala la munte.

(poza de grup de la Gala Spring SuperBlog 2013; sursa foto: facebook)

Mi-ar placea sa fie un fel de team-building sa ne cunoastem mai bine.
Sa ne jucam. Tenis pe consola wii (in SuperBlog 2009 a avut loc o competitie de tenis pe consola wii intre bloggeri si sponsori in timpul concursului), darts, poker, Monopoly, mima sau pur si simplu jocuri de creatie.
Am vazut intr-o piesa de teatru un joc interesant. Patru actori primeau fiecare cate o palarie: palarie de toreador, de politician, de preot si de clovn. Isi imaginau ca se afla intr-un avion prins de flacari si au o singura parasuta. Pe rand fiecare trebuie sa ii convinga pe ceilalti ca el este cel mai potrivit sa foloseasca parasuta iar restul sa se sacrifice.
Nu ar fi interesant un astfel de joculet? Ne testam creativitatea timp de 2 luni in scris, de ce sa nu o facem si live dupa gala?

Seara am putea organiza un bal. Sau o petrecere in pijamale, ca sa ne vedem si altfel nu doar in pozitia oficiala de blogger. Am putea sa vizionam un film bun impreuna in urma caruia sa facem un debate. Sau am putea organiza o seara rebela in care sa cantam. Mai stie cineva melodia 'Copilita'? Sau alte melodii de la Karma? Mie una imi e asa dor de anii frumosi de liceu in care chitarile se auzeau in curtea scolii.

O sa facem multe multe poze. Si cred ca Vila Alpin ar putea sa puna apoi o fotografie cu grupul super bloggerilor in sala de conferinte sau chiar in restaurant. Cu un mesaj fain alaturi, ceva gen "Aceasta pensiune Straja a fost pentru o noapte a super-bloggerilor." Sigur va atrage clientii cu asta. Oameni frumosi pasionati de blogging o sa vina in vacanta la Straja.

Sper sa avem zapada si sa iesim la o bulgareala. Si apoi sa ne incalzim cu un vin fiert sau horinca/palinca.
Mi-ar placea sa mergem la Schit si sa urcam la cota cea mai inalta a varfului Straja la 1868 metri.
Ar fi frumos ca pensiunea sa ofere cateva detalii despre Straja: sa faca o mini brosurica (romana-engleza) cu harta localitatii si traseele turistice, obiective. Si asta nu doar pentru nou, superbloggeri, ci pentru fiecare turist pe care il au.
Eu nu am fost niciodata la Straja. Dar pentru ca voi fi acolo cu superbloggerii sigur imi va placea si o sa-mi doresc sa revin la Straja.
In fond, aceasta inseamna o vacanta de vis: oameni dragi cu care sa petreci, sa te distrezi, sa vizitezi ceva frumos, sa te joci, sa faci poze. Ca sunt familie, ca sunt colegii de serviciu, ca sunt concurentii tai de la superblog, ca sunt colegii de scoala, ca sunt prietenii. Sunt oamenii frumosi din viata ta si doar asta conteaza. 


Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013.

JTHJ

"Atat timp cat voi trai" sau povestea omului care nu moare niciodata.
Jab Tak Hai Jaan


Saman Anand avea 25 de ani si lucra in Londra cand a vazut-o pe Meera pentru prima oara. Era un inger care aluneca pe zapada alba.
Meera (Katrina Kaif) il roaga pe Saman sa o invete sa cante punjabi, iar ea in schimb il invata limba engleza.
Petrecand mult timp impreuna Samad si Meera s-au indragostit si au trait o frumoasa poveste de iubire.
Pana intr-o zi cand Samar a avut un accident de motocicleta si Meera a facut o promisiune in fata lui Dumnezeu: daca il va lasa in viata pe Samad ea renunta la iubirea lor.
Meera crede cu tarie ca pentru a primi, trebuie sa pierzi ceva.

Astazi Saman Anand (Shah Rukh Khan) este genist in armata indiana si infrunta moartea in fiecare zi.
Inca o iubeste pe Meera, a asteptat-o 10 ani si o va astepta in continuare cat timp va fi nevoie.
Fiecare dragoste are momentul ei. Dumnezeu se inclina in fata dragostei, timpul de ce sa nu faca asta? 

Akira Rai (Anushka Sharma) este o tanara plina de viata care isi doreste foarte mult sa lucreze pentru Discovery Channel. Timp de 2 saptamani ea se alatura echipei lui Saman pentru a face un reportaj despre acesta. Ii cunoaste povestea lui Saman, o fascineaza acest barbat si se indragosteste de el.
Pentru autentificarea reportajului Akira trebuie sa-l aduca pe Saman la Londra in studiourile Discovery.

Din nou in Londra si din nou Saman are un accident. De aceasta data are o amnezie retrograda: Saman crede ca este in 2002, cu 10 ani in urma. Se trezeste si intreaba de Meera.
Si astfel cele doua femei se sustin si se ajuta reciproc pentru a-l ajuta pe Saman sa isi revina. Frumos.

Mai mult decat bombele te raneste viata.
In fiecare zi viata te ucide cate putin.
O bomba te ucide doar o data.

Este un film frumos, plin de emotii si rasturnari de situatie, muzica si coregrafii frumoase. Mi-a placut si va invit sa vedeti filmul "Atat timp cat voi trai" in regia Yash Chopra(1932-2012) din 18 octombrie in cinematografe, distribuit de BML Movie Entertainment.

guest post Man of Tai Chi

Aseara a avut loc vizionarea de presa a filmului "Man of Tai Chi". Razvan Ianculescu a fost la film si a scris pentru voi un articol frumos. 

Ştiam că Man of Tai Chi este un film cu bătăi, dar mi-am dorit să nu fie unul doar cu bătăi. Recunosc, atunci când am aflat că unul dintre personajele centrale este Keanu, m-am gândit putin la Matrix. M-am gândit că aş putea revedea lupte calculate, poate o parte de filosofie asiatică, poate nişte efecte senzaţionale, dar nu m-am gândit bine. Din păcate comparaţia între cele două nu-şi are rostul. 

Man of Tai Chi a fost un film doar cu bătăi. Un film clasic, o îmbinarea banală şi nefericită între  Asia şi Hollywood. Fiind una dintre cele mai eficiente arte marţiale interne,  Tai Chi m-a determinat să mă gândesc la control, la echilibru, la stăpânire. Abia aştptam să mă surprindă filmul cu împletirea de concepte. Nu a reuşit. Am urmărit un film previzibil. Un film construit ca acum 25-30 de ani: un anonim care ştie să lupte binişor ajunge foarte bun, întâmpină o greutate şi se face băiatul rău, dar revine şi îndreaptă lucrurile mai ceva ca Steven Seagal.

Mie îmi plac filmele cu esenţă şi care neapărat vin cu ceva nou. Din păcate Man of Tai Chi n-a adus nimic. Nici dialoguri interesante, nici acţiune care să te ţină în priză, nici poveste, nici final surprinzator. Un Tigru care a renunţat la tradiţie în favoarea banilor, dar care-şi dă la timp seama că a greşit şi redevine băiatul bun.

Am retinut însă  şi câteva idei interesante, care-au avut episodic legătură cu desfăşurarea acţiunii. Una dintre puţinele idei bune: tradiţia poate fi împletită cu modernul într-o lume civilizată.  Am mai prins ceva interesant: puterea nu înseamnă control. Chiar dacă puterea creează impresia de control, cele două concepte nu trebuie confundate. Controlul este şi va rămâne echilibru, iar puterea este şi va rămâne doada pierderii echilibrului interior.

Una peste alta, Man of Tai Chi nu este un film pe care l-aş mai revedea.

Multumim Razvan. 

Filmul "Man of Tai Chi" este distribuit de Ro Image 2000 si poate fi vazut din 18 octombrie in cinematografe. 

miez de lapte = inima laptelui

Miezul reprezinta esenta, substanta, fond, partea cea mai buna.
Cand te gandesti la miez la asta te gandesti: la partea cea mai buna.
Si cand te gandesti la miez de lapte? La fel, te gandesti la partea cea mai buna a laptelui. La calitate, la esenta. La inima laptelui.
Lapte este un cavaler imbracat in alb, calare pe un cal alb. Cavalerul traieste in Tinutul Alb si este fan branza. Iubeste copiii si copiii il iubesc. Pentru ca el are miez. Pentru ca are o inima mare in care incap toti copiii din tinut si pentru ca el le face toate poftele. Ii plimba pe calul sau alb, se joaca cu ei, le face placinta cu branza si le citeste in fiecare seara cate o poveste de pe blogul sau.
Are un castel mare, alb, cu turnulete de bezea, in care se mai joaca uneori copiii. Sau stau pe cate un norisor alb, facut tot din bezea, si citesc in sala de lectura. Au diverse proiecte impreuna: deseneaza, picteaza..se antreneaza unul pe altul. Ba chiar cavalerul ii antreneaza sa scrie si ei povesti pe blogul lui.
Cavalerul a facut chiar si o branzica speciala pentru copii: o reteta proprie din miez de lapte. Cu mult calciu, pentru ca micutii au nevoie de calciu sa devina si ei cavaleri adevarati. Si le place mult copiilor, numai din asta ar manca toata ziua.

Pentru tine ce inseamna miez de lapte? Astept sa-mi spui intr-un comentariu mai jos.

Acest articol este scris pentru competitia SuperBlog 2013. Am scris putin, dar cu miez. 

Les Saveurs Du Palais

Scriitorul Jean d'Ormesson a visat sa devina actor. Astfel, atunci cand i se propune rolul presedintelui Mitterrand in filmul "Haute cuisine" imediat intra in pielea personajului. Francois Mitterrand a fost presedintele Frantei intre anii 1981 si 1995.
Filmul este inspirat din povestea reala a chef bucatarului Daniele Delpeuch, totodata autoarea cartii "Mes carnets de cuisine, du Perigord de L'Elysee".


Presedintele isi dorea un bucatar care sa gateasca cat mai simplu ca la bunica acasa.
Hortense Laborie (Catherine Frot) a fost recomandata de catre persoane importante si ajunge la Paris, la Palatul Elysee ca bucatareasa privata a presedintelui. Inca din prima zi Hortense reuseste sa castige admiratia presedintelui.
Insa seful bucatariei centrale de la Palat nu o place deloc si incearca sa-i faca zile amare.
Timp de doi ani (1988 - 1990) Hortense Laborie a fost bucatareasa presedintelui. Viata amara pe care i-o faceau cei de la bucataria centrala, intrigile si rautatile de la Palat au determinat-o sa demisioneze.
Este emotionant si interesant momentul in care presedintele merge la bucatarie intr-o seara tarziu si sta de vorba cu Hortense, mananca trufe si beau impreuna un pahar de vin.

Cred ca in weekend-ul ce vine am sa petrec mult timp in bucatarie sa incerc cateva retete. "Haute cuisine" este un film interesant, o poveste frumoasa care iti face pofta de mancare, de ceva bun.
Haute cuisine ("Bucatareasa presedintelui") din 11 octombrie in cinematografe, distribuit de Independenta Film.

Parcul

Vineri seara am fost la deschiderea stagiunii la o premiera la Teatrul Masca. Este o stagiune speciala pentru ca spectacolele de gest pun stapanire pe Masca si gesturile transmit mai multa emotie decat cuvintele.
La intrarea in curtea Teatrului Masca am primit o imbratisare calduroasa de la o statuie vivanta. (la propriu o imbratisare) si m-a facut tare fericita. A fost o seara frumoasa si m-am simtit ca intr-o familie la Masca.

"Parcul" - povestea parcului Cismigiu.
Doi barbati joaca sah. Timpul trece, ei joaca in continuare. Iar in spatele jocului de sah, in parc se scrie istoria.

Principele Barbu Stirbey a inaugurat in anul 1854 Gradina Cismigiu. Atunci a inceput povestea.
Din 1854 pana in prezent pe aleile parcului traim povesti pline de mister si dragoste. Si acestea vor continua, pentru ca noi oamenii existam in spatiu si timp si povestea merge mai departe. Cu siguranta si tu esti unul din actorii Parcului, pe o alee din Cismigiu ai trecut cel putin o data in viata.
In finalul piesei, copiii care joaca sah mi-au dat impresia de roata - viata este o roata care se invarte continuu. Generatii dupa generatii viata merge mai departe.

Miscarile actorilor sunt expresive. Costumele si machiajele mi-au placut mult si au reusit sa dea un farmec aparte spectacolului. Si melodiile sunt bine alese.
Spectacolul spune povestea unui parc, a unui oras, a unui popor, a unei tari. 

Multumesc Teatrului Masca pentru frumoasa poveste "Parcul". Scenariul si regia: Mihai Malaimare.

I am a Lady.

Joi seara am fost o printesa la Palat.

Cu ocazia lansarii in Romania a filmului "Printesa Diana" MediaPro Distribution a organizat un frumos eveniment: o seara de gala la Palatul Ghika.
A avut loc o frumoasa prezentare de moda cu tinute purtate de Lady Di si un extraordinar concert Julie Mayaya - vocea Romaniei.

Filmul "Printesa Diana" cu Naomi Watts in rolul printesei inimilor rememoreaza ultimii doi ani din viata acesteia. In ultimii doi ani de viata Printesa Diana a trait o frumoasa poveste de dragoste cu doctorul cardiolog de origine pakistaneza Hasnat Khan, dar nu a uitat sa se implice in campaniile umanitare care au facut-o atat de indragita in intreaga lume.
Eu nu l-am vazut inca, dar cred ca este un film care merita vazut si placut. Daca l-ati vazut astept parerile voastre.

Closed circuit

Dimineata. O piata mare si aglomerata din Londra. Si..Bum. O explozie lasa in urma ei sute de victime.
Farroukh Erdogan (Denis Moschitto) este suspectul retinut in acest caz si urmeaza cel mai mare proces al secolului.
Procesul va avea doua sesiuni: sesiunea publica si sesiunea secreta. In sesiunea cu usile inchise Guvernul va folosi dovezi clasificate ultrasecrete pentru a-l pune sub acuzare pe Erdogan. Dovezile nu pot fi vazute de Erdogan sau de avocatul sau; astfel ca procurorul general numeste un avocat al apararii suplimentar, avocat aprobat de Guvern.
Claudia Simmons-Howe (Rebecca Hall) primeste accesul la documentele ultrasecrete si poate cere desecretizarea. Odata ce a primit aceste documente Claudia nu mai are voie sa ia legatura cu avocatul apararii sau cu Erdogan.
Doar ca avocatul apararii este Martin Rose (Eric Bana), barbatul cu care a avut o aventura. Iar cazul pe care il au ii apropie mult.

Martin este tenace si inteligent si lucrand la caz descopera o adevarata conspiratie. MI5, cei care pastreaza secretele in cazul Erdogan nu sunt ceea ce par a fi. Erdogan a fost recrutat de MI5 in urma unui atac terorist si facea parte din MI5 in momentul atentatului.
Claudia afla ca in tot acest joc este implicat chiar fiul lui Farroukh Erdogan si incearca sa-l apere pana acesta ajunge in tribunal sa depuna marturie.

Conspiratia insa este un cerc inchis, un cerc din care nu poti iesi viu cand vrei tu.

Filmul "Closed circuit" poate fi vazut din 11 octombrie in cinematografe fiind distribuit de Ro Image 2000.
"Closed circuit", in regia lui John Crowley, este un film interesant care te captiveaza din primele momente. Un film care te invata sa ai grija ce faci si ce vorbesti, sa ai grija in cine ai incredere. Nimic nu este ceea ce pare a fi!

Be careful who you trust!

nume de cod: fa-teauzit; dependenta: SuperBlog;

Din 4 octombrie ruleaza in cinematografe o comedie: Thanks for sharing. Este o poveste despre viata, despre prietenie, despre tentatii si dependenta. Dependenta de sex. Dar cred ca deja ati fost la cinema sa o vedeti, asa-i? Despre film v-am povestit aici, acum sa va povestesc putin despre mine si dependentele mele.

- Buna. Eu sunt Laruka si sunt dependenta de SuperBlog.
- Buna, Laruka.

   SuperBlog este un concurs de blogging creativ organizat anual incepand cu 2008. Am participat la prima editie, mi-am facut prieteni, am invatat ce inseamna un blog si ce inseamna online-ul, am devenit dependenta de acest concurs fain si am participat in fiecare an. In 2008 erau multe lucruri pe care nu le stiam: spre exemplu cum sa inserez o imagine in articol. Dar am invatat pe parcursul competitiei si acum nu mai este niciun secret pentru mine. 

Anul acesta am fost tare fericita cand am aflat ca se organizeaza si o editie de primavara: Spring SuperBlog. Sper sa ramana traditie si editia de primavara, sa se organizeze si in 2014 si in 2015 si tot asa an de an, primavara de primavara.

In vara aceasta am primit o invitatie la un curs de dictie si actorie. Dupa cateva exercitii de respiratie si dictie fiecare participant trebuia sa tina un scurt discurs pe o tema la alegere. Ghiciti ce tema am ales? Concursul SuperBlog.
Am avut emotii in timpul discursului, asa cum am de fiecare data cand vorbesc in public. Dar a iesit bine. La final, profa imi cere sa-i povestesc despre cum fac eu cartofi prajiti. M-am blocat si nu stiam ce am gresit de imi cere acest lucru. Dupa ce am tinut un scurt discurs despre cum fac eu cartofii prajiti (desi nu am mai facut de aproximativ 2 ani), profa imi explica ca a vrut sa vada daca asa liber si cu pasiune vorbesc eu in general sau a fost un caz aparte pentru ca am vorbit despre SuperBlog.

Pe 1 octombrie stundentii asteapta sa inceapa facultatea, eu astept sa inceapa concursul SuperBlog. An de an. Si in cele doua luni de competitie astept cu emotie si entuziasm fiecare proba, incerc sa fiu cat mai creativa si sa aduc povesti faine cu fiecare articol pe care il scriu. Fiecare zi este dedicata SuperBlog, ma trezesc cu SuperBlog in minte, numai despre asta vorbesc si numai la asta ma gandesc si adorm tot cu gandul la SuperBlog.
Nu am avut inspiratie de fiecare data, nu am luat cele mai mari note .. dar am fost acolo in competitie, am fost finalist de fiecare data si asta conteaza cel mai mult, cred eu.


Pe langa SuperBlog am multe multe alte dependente: ciocolata si cafeaua. Portocalele. Cartile. Filmele. Fotografiile. Calatoriile. Teatru. Pantofii si gentile. (Si nu neaparat in aceasta ordine.)
Oare ar trebui sa fac terapie de grup pentru ca sunt ciocoholica? Primesc si eu jetoane? 30 de zile fara ciocolata. Ioi .. nici gand!
Este greu atunci cand ai ceva in suflet, in sange, esti dependent de ceva si te confrunti cu o mare tentatie. Oricat de echilibrat esti si oricat de mult te straduiesti nu poti renunta la mica-marea ta dependenta. Sper ca sunteti cu totii de acord cu mine.

- Thanks for sharing, Laruka!


Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013.

o dimineata sanatoasa

Tanti Maricica s-a pensionat. De cateva luni, insa eu am aflat abia ieri. Am observat eu ca are mai mult timp liber, dar nici prin cap nu imi trecea ca are varsta de pensionare. Nu arata deloc.

Ieri a implinit 60 de ani. A venit la noi cu un platou cu prajituri din alea cum numai ea stie sa faca. Si am stat de vorba cateva minute bune. Asa am aflat eu ca s-a pensionat.

Am intrebat-o ce secret detine pentru a arata asa bine la varsta ei, pentru fericirea pe care o emana, pentru energia pe care o are. 

Am avut grija intotdeauna de mine, de sanatatea mea, de sanatatea celor dragi mie!, a fost raspunsul ei. 

Micul dejun este sfant la mine in familie. De la bunicul am invatat. Dimineata la masa bunicul isi taia 10 felii de paine, intindea bine untul pe ele si punea miere sau gem. Ce placere imi facea sa-l vad mancand asa felie dupa felie, si imi facea si mie pofta si cat de sclifosita eram la mancare nu exista dimineata sa sar peste micul dejun. Aveam langa feliile de paine cana cu ceai cald sau lapte cu cacao, uneori compot sau suc natural de fructe proaspat de la bunicul din curte. 

Anii au trecut dar am aceeasi 'nebunie' dimineata: sa mananc bine si sanatos. Si asa mi-am crescut si copiii si sunt tare mandra de ei acum. Sunt sanatosi, frumosi, fiecare pe drumul lui la casa lui. Cand erau mici am cumparat un storcator de fructe si in fiecare dimineata ma trezeam inaintea lor si le pregateam micul dejun. Sucul de fructe (si legume uneori) le dadea energie pe o zi intreaga. Eu nu le-am dat niciodata vitamine pastile, sucul proaspat le avea pe toate. 

Sunt mandra ca au pastrat stilul de viata sanatos. Si astazi cadou de ziua mea mi-au luat un storcator modern si performant: storcator presare la rece. 

M-am suparat un pic ca au dat o groaza de bani pe el si doar aveam storcator, ce-mi trebuia mie unul asa fitzos? Dar cand au pomenit de nepotei..m-am linistit imediat. O sa vina nepoteii sa stea la mine cat sunt ei plecati si trebuie sa le dau cel mai bun suc de fructe dimineata. 
Storcatoarele Hurom au un nou sistem Slow Squeezing System. Ele folosesc presarea la rece la viteza mica astfel fructele si radacinoasele sunt stoarse natural, pastrand culoarea si gustul, fara frecarea, incalzirea si aerarea sucului cum este in cazul storcatoarelor centrifugale. Prin folosirea noii tehnologii de stoarcere Slow Squeezing System se poate extrage suc atat din fructe si legume cat si din frunze, iarba de grau, germeni si radacinoase. 
Plus ca mi-au spus ca l-au luat dintr-un magazin online la oferta. Sper sa fie intr-adevar bun, sa merite efortul pe care l-au facut copiii mei. 

Bineinteles, draga mea, pe langa micul dejun sanatos am grija de mine si altfel. Am grija sa nu pun toate prostiile la suflet si sa ma stresez din orice. Merg des la munte sa ma relaxez. Fac miscare: nu merg eu la sala la varsta mea, insa merg mult pe jos, fac treaba in casa si de 2-3 ori pe saptamana fac cateva exercitii fizice. 


Am sa urmez exemplul Maricicai si am sa incerc si eu sa adopt un stil de viata sanatos. Am sa inlocuiesc cafeaua cu sucul de fructe proaspat. Si voi manca consistent dimineata de acum. Si voi merge si eu mai mult pe jos. Si cred ca am sa plec la munte, mai ales ca imi e dor de o plimbare la munte. Si..no stress? Asta o sa fie cel mai greu lucru.

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2013.

Doctorul meu sunt eu!

Nu, nu este un banc, desi incepe ca unul. As putea scrie un banc, dar nu .. articolul acesta este unul cat se poate de serios pentru ca este scris pentru concursul SuperBlog 2013. 

Trei prietene stau la un cico si povestesc. Ultimele barfe de la serviciu, cele mai noi tendinte in moda, cele mai recente trairi in dragoste....si altele: 

- nu stiu ce sa mai gatesc, parca mi-am pierdut toate ideile; 

- trebuie sa vin cu ceva nou in relatie ca simt ca ne indepartam;

- am inceput sa iau magneziu cu B6 caci ma simt tare obosita; 

- vreau sa plec intr-o calatorie cateva zile..singura..sa ma regasesc; 

................

- imi cade parul, nu stiu ce sa mai fac!! Am chemat instalatorul zilele trecute, caci aveam cada/vana infundata si nu stiam de ce. Si ghiciti ce scoate instalatorul de pe conducta? Par..fire de par..multe-multe. Initial am crezut ca este un sobolan, asa arata, m-am speriat si am tipat. Si nesimtitul a ras de mine. 

:))  :)) 

- Hai, nu radeti si voi acum de mine!! .... Am incercat masti de par facute in casa cu galbenus de ou si ulei de masline; mi-am comandat ulei de argan din state; am inceput sa mananc mai multe fructe si legume caci clar imi lipsesc vitaminele necesare si tot nimic. 

- Trebuie sa ai rabdare, draga mea. Si pana una alta uite-te si pe gama Gerovital Plant, poate gasesti ceva care sa te ajute. Tu esti singurul tau medic, tu stii ce este cel mai bine pentru parul tau. 

--------

Cateva zile mai tarziu Ada iese la cumparaturi. La standul de cosmetice isi aminteste de recomandarea prietenei ei. Cauta produsele Farmec si incearca sa-l gaseasca pe cel potrivit parului ei. 

In timp ce citeste ambalajele produselor se joaca in par si aproape ca putem vedea o lacrima in coltul ochiului. Cand era mica avea parul des, bogat si stralucitor, avea farmec si nu facea nimic deosebit pentru asta. Toata lumea o lauda si o admira. 

Se hotaraste sa incerce kitul anticadere din gama Gerovital Plant Tratament. 

Sunt niste fiole, care actioneaza direct la radacina parului si intareste radacina firelor de par existente si totodata revigoreaza activitatea la nivel celular impiedicand atrofierea folicului pilos. 

Sigur ii va placea si va continua sa-si ingrijeasca parul cu kitul tratament pentru regenerarea parului. 

Folosea candva produse Farmec .. insa a intervenit comoditatea. Veneau colege cu cataloage cu produse cosmetice diverse de vanzare (nu dam nume, da?) si era mai usor sa vina samponul si masca de par la ea. 

De acum o sa fie mai atenta cu ea: cu ce mananca, cu ce produse foloseste. O sa fie propriul ei medic. Propriul medic al parului ei. Cu siguranta la urmatoarea iesire fetele vor remarca schimbarea. 

fericirea..

Am scris acest articol in urma cu vreo 3 saptamani si am ajuns la Conferinta. Si a fost frumos.

Dintre vorbitori Anca Ghinea, creative advertising manager Intuitext Softwin, a povestit tare frumos despre fericire si ne-a dat exemple din viata personala. Esti fericit prin lucrurile simple, printr-un mic dejun cu mesaje gen "Iubeste si traieste liber!". Ne-a indemnat sa dam nume sau/si culore zilelor noastre, gen "ziua pantofilor albastri" sau "ziua rosie".


Am intalnit la conferinta un blogger venit tocmai de la Blaj - Ciprian Vestemean. Si am primit si o carte cadou de la el, carte scrisa chiar de el: Cuvantul sculpteaza. Voi reveni cu impresii despre aceasta.  

"Numai arta poate ridica suferinta pe podium." (Vasile Ghica)

"Scopul artei este de a curata praful vietii de zi cu zi din sufletul nostru." (Pablo Picasso)

Justin si cavalerii

Justin viseaza sa devina cavaler, asemeni bunicului sau Sir Roland. Tatal sau insa isi doreste ca unicul sau fiu sa devina avocat.
Bunica este cea care il incurajeaza sa-si urmeze visul, pentru ca simte ca nepotul are inima bunicului Roland. Bunica ii dezvaluie locatia unde cavalerii se antreneaza: Turnul Intelepciunii. Si Justin pleaca in calatoria vietii sale. Pe parcursul calatoriei sale Justin il cunoaste pe vrajitorul Melquiades, pe Sir Clorex, pe frumoasa si rebela Talia.
Ca orice cavaler Justin are o iubita, Lara - o tanara rasfatata de bani gata. Aventurile prin care trece Justin il maturizeaza si realizeaza ca Lara nu este fata potrivita pentru el.

Justin nu are o postura fizica impozanta, nu pare un barbat puternic care sa poata salva lumea, insa se antreneaza temeinic alaturi de prietenii bunicului sau si ajunge sa apere regatul de Sir Heraclio.

Justin si cavalerii este o poveste frumoasa despre respect si onoare, despre valori morale si viata. Cu vointa si antrenament poti salva lumea. Copiii au ce invata din povestea lui Justin si poate cine stie in viitor vom avea printre noi cavaleri adevarati, nu doar in animatii 3D.
Justin si cavalerii 3D din 4 octombrie in cinematografe, film distribuit de MediaPro Distribution.
Am vizionat filmul dublat si din primele momente am recunoscut vocea dulce a bunicutei: Irina Margareta Nistor. Vocea Larei: Diana Dumitrescu. Sir Clorex: Cabral. Au mai dublat: Mircea Solcanu, Roxana Ionescu s.a.

Simbolul pierdut

de Dan Brown

symbolon (simbol) este o tablita de lut cu inscriptii inventata in Grecia antica. Cand voiau sa pastreze informatii secrete, grecii le scriau pe o tablita de lut, pe care o spargeau apoi in bucati, depozitand fiecare fragment in alta parte. Astfel, secretul putea fi aflat doar atunci cand toate piesele erau reunite.

"A trai in lume fara a deveni constient de sensul ei este ca si cand ai rataci intr-o mare biblioteca fara a atinge nicio carte." din Invataturile secrete ale tuturor timpurilor
"Moise incornorat" al lui Michelangelo - elementul central al Bazilicii San Pietro in Vincoli, de la Roma.

Toate secretele cu adevarat valoroase sunt ascunse la vedere.
Tuturor ne e frica de ceea ce nu intelegem.


Peter Solomon ii da prietenului sau Robert Langdon o cutie mica pentru a o pastra cu grija. In cutie se afla un varf de piramida, insa Langdon nu stie acest lucru.
Intr-o zi Robert Langdon primeste un telefon. "Asistentul" lui Peter Solomon il cheama in Washington DC pentru o conferinta, si ii spune sa aduca cu el si mica cutie.
Ajuns in Washington DC, Robert Langdon afla ca nu exista nicio conferinta si mai mult de atat in mijlocul Capitoliului gaseste o mana: mana lui Peter Solomon.
Si astfel incepe o adevarata aventura in cautarea Piramidei si Misterelor Antice, descifrarii simbolurilor si salvarea lui Peter Solomon.
Warren Bellamy  - arhitectul Capitoliului, ii spune lui Langdon ca trebuie sa-l uite pe Peter si sa-i salveze secretul si piramida, nu viata.Katherine Solomon nu poate concepe asa ceva. Katherine nu isi doreste nimic mai mult decat sa-si salveze fratele. Si alaturi de Robert Langdon incearca sa descifreze misterul piramidei.

Astazi isi spunea Mal'akh. Inainte era Andros Dareios si traia pe insula Mykonos. Si inainte de a ajunge pe insula era Zachary Solomon, fiul lui Peter Solomon.
El este cel care astazi l-a rapit pe Peter si vrea sa gaseasca simbolul pierdut.


Piramida este o harta, ea protejeaza Misterele Antice - intelepciunea pierduta a tuturor timpurilor.


..toate culturile, in toate tarile si in toate timpurile, aveau in comun un singur lucru. Un creator. Ii atribuim nume diferite, chipuri diferite si ii inaltam rugi diferite, dar Dumnezeu este constanta universala a omenirii. Dumnezeu este simbolul pe care il impartasim cu totii...simbolul tuturor misterelor vietii, pe care nu le putem intelege. Anticii il slavisera pe Dumnezeu ca un simbol al potentialului uman nemarginit, insa simbolul acesta se pierduse in timp. Pana acum.  

Corolla - straluceste de frumusete chiar si in ploaie

De doua zile ploua incontinuu. Bloggerii au declarat cod gri de depresie si au stabilit ziua internationala a umbrelelor rupte. Evident, in spirit de gluma .. ca sa incalzeasca atmosfera, pardon blogosfera.

Marti dimineata, ora 08:00 Ada a ajuns prima la birou. Zece minute mai tarziu incep sa vina colegii care mai de care mai plouati, uzi si inghetati de frig. Unii se agata de calorifer, raman acolo minute bune si se uita curiosi la Ada.
Ada nu are nicio problema: parul e perfect aranjat si nu s-a lasat deloc, nu este uda pe haine, nu este stropita pe pantofi.
Un coleg mai zapacit din fire o intreaba:
- Ada, tu te-ai teleportat astazi la birou direct din salonul de frumusete?
- Poti spune si asa. (raspunde Ada indiferenta si isi vede mai departe de treaba)
- Haide colega, zi-ne si noua descoperirea ta..nu ne lasa sa venim asa plouati si maine.
- .... (Ada surade .. )
- Colegaaa.. (Vale se duce langa ea si se joaca in parul ei)
- Astazi m-a adus Corolla mea. Initial, m-a atras frumusetea ei. Apoi am citit despre ea articole scrise de bloggeri si am gasit multe poze cu ea pe diferite bloguri. Am discutat cu un reprezentant, am testat-o si asa i-am descoperit siguranta si fiabilitatea. Ca si mine, Corolla stie ce vrea. Are un scop precis: sa ma aduca in siguranta si la timp oriunde am nevoie. Si mai mult de atat vrea si poate sa intoarca privirile cu frumusetea ei si ii seduce pe toti. Se stie cat imi place sa fiu admirata si laudata!
- Cine e Corolla asta? O noua prietena fancy a ta?
- Corolla este noul model de la Toyota.
- !!?
- Uite, pentru astazi Corolla mea are un scop in plus: sa te cunoasca si sa te conduca si pe tine acasa. Ce zici, Vale ?
- Da! Abia astept sa o cunosc si eu.
----
8 ore mai tarziu

Ziua a trecut foarte greu pentru Vale. Astepta cu nerabdare sa termine de lucru si sa plece cu Ada si noua ei minune de Toyota cica.

In parcare, Vale da incet o tura in jurul masinii .. Si inapoi..
- Ce straluceste!! Ce privire, ce ochi mari! Ce curbe fine..(si o atinge usor).
- Da, straluceste intr-adevar. Straluceste in soare, straluceste in lumina lunii, straluceste chiar si atunci cand ploua. Si..stie sa mearga printre picaturile de ploaie.
- Ada, ma lasi si pe mine sa o conduc?
- Hmmm, sa las frumusetea mea pe maini straine? Mmm nu prea as vrea.. Dar fie, am incredere in Corolla mea.

- Multumesc pentru plimbare, Ada. Te caracterizeaza, si este o masina frumoasa si cu un scop precis. Straluceste de frumusete chiar si in ploaie. Si interiorul are un design deosebit si frumos. Sa o conduci mult timp de acum inainte, Ada.
- Multumesc. Ma bucur ca iti place masina mea si ti-a placut plimbarea cu ea. Poate ne mai plimbam impreuna.


Articolul este scris pentru concursul SuperBlog 2013.

Thanks for sharing

Fiecare dintre noi este dependent de ceva: de blog, de retelele de socializare, de telefon, de jocuri, alcool, droguri, masini, shopping, de alergat sau mers cu bicicleta, sau chiar de sex.
Un om normal se gandeste la sex de 15 ori pe zi. 
Un dependent de sex de 15 ori pe .. ora. 
Tu de cate ori o faci? 
Eu nu sunt nici dependenta de sex, dar nu sunt nici om normal. Sunt bloggerita. :))

Dependenta de sex este o boala si se trateaza. Fiecare dependent are un sponsor, care il sustine moral si il ajuta sa depaseasca momentele grele. Dependentul trebuie sa mearga la intalniri, sa reziste oricarei tentatii si sa evite lucrurile, locurile si persoanele care il tenteaza.

Filmul "Tentatii (i)rezistibile" este o poveste despre viata, despre prietenie si dreptul la fericire, despre relatiile umane.
Adam (Mark Ruffalo) este consultant si este dependent de sex. Se trateaza de 5 ani de zile, iar sponsor ii este Mike (Tim Robbins) un tata cu probleme in familie. Fiul lui Mike, Dany (actorul Patrick Fugit) era dependent de droguri. A ales sa fie singur, nu sa se trateze intr-un grup - drept dovada ca se poate si asa. Cred ca e vorba de alegerea fiecaruia si de cat de puternica este motivatia sa de a renunta la dependenta pe care o are.
Neil (Josh Gad) este un medic la urgenta si nu poate rezista tentatiilor. Adam, sponsorul lui, parca nu il ajuta deloc. Insa il ajuta Dede. Dede (Pink) este o dependenta haioasa, te atrage in joc si danseaza alaturi de tine, pentru ca dansul elibereaza si ajuta.

Poate ca trebuia sa dansez (in ploaie) aseara dupa film.
Tu ce dependente ai si cum le tratezi?

Ca o paranteza, eu as fi ales termenul de mentor in loc de sponsor. Sponsor suna ciudat si te duce cu gandul la ceva material.
Multumim dependentilor ca ne-au impartasit experienta lor, este o lectie pentru noi spectatorii si ne ajuta sa meditam asupra dependentelor noastre, problemelor pe care le avem, sa meditam asupra solutiilor alese, deciziilor pe care le luam in viata.
Filmul "Thanks for sharing" este distribuit de Ro Image 2000 si poate fi vazut din 4 octombrie in cinematografe.