Cand eram o mica papusica, la 'petrecerea mea' de rupt turta, am ales creionul. Si banii.
Am fost o fetita careia ii placea mult sa coloreze. Si astazi imi place, in ciuda varstei pe care o am.
In scoala mi-a placut desenul tehnic. Nu imi lipseau din ghiozdan creionul si ascutitoarea. Imi placea sa desenez in special pe hartie milimetrica. Si uneori cu pixul rotring.
In anii de liceu cu creionul pe hartie scriam poezii. Acum scriu pe blog. Dar.. nu pot scrie cu creionul pe blog, nu?
Intr-o dimineata vorbeam cu colegii de birou ca in ziua de azi multi dintre noi am uitat sa mai scriem de mana. Eu nu am uitat, inca scriu de mana si destul de mult. Am o agenda in care notez citate pe care le aud sau citesc si imi plac si vreau sa le strang acolo undeva pe toate.
Sunt dependenta de creioane, pixuri, markere si post-it-uri.
Imi place uneori sa ma mai uit pe site-uri de papetarie online sau sa intru intr-o librarie doar asa pentru a vedea ce mai este nou si interesant.
Imi place sa citesc. Am avut perioada cand subliniam cu creionul fragmentele care imi placeau sau desenam o fata vesela pe marginea paginii. Acum pun cate un post-it. Citesc in metrou, citesc in tren atunci cand calatoresc, citesc cand astept ceva undeva, citesc acasa in pat sau la birou.
Am intotdeauna la mine pixul meu cu post-it-uri pentru ca nu stiu ce pagina dau si ce fragment interesant gasesc. Si atunci pun post-it-ul si eventual notez pe acesta o fata vesela.
Imi place sa am activitate si sa fac mereu ceva nou, sa invat continuu. Asa ca .. m-am apucat de cursuri de germana. Un curs online, caci este mai greu cu programul fix la mine. Mi-am luat o agenda, pixuri colorate (albastru, negru, verde si rosu) si am inceput sa studiez. Si scriu cu diferite culori pentru a evidentia anumite lucruri si pentru a invata mai usor.
Pot spune ca am colectionat de-a lungul timpului pixuri care mi-au placut mult. Astazi am un penar micut in care le pastrez bine. Si pe birou am o adevarata colectie: o buburuza cu creioane faine..si multe altele. Daca creionul ar avea suflet, probabil ar fi cel mai bun prieten al meu.
Am scris acest articol pentru SuperBlog 2013.
ps: Poate ca era mai frumos sa scriu cu creionul, nu? Sa-i fac apoi o poza si sa o postez ca articol. Dar m-am gandit ca este greu de citit, poate nu toata lumea imi intelege scrisul, plus ca nu pot include link-uri in articolul scris pe hartie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu