Vineri seara am fost la deschiderea stagiunii la o premiera la Teatrul Masca. Este o stagiune speciala pentru ca spectacolele de gest pun stapanire pe Masca si gesturile transmit mai multa emotie decat cuvintele.
La intrarea in curtea Teatrului Masca am primit o imbratisare calduroasa de la o statuie vivanta. (la propriu o imbratisare) si m-a facut tare fericita. A fost o seara frumoasa si m-am simtit ca intr-o familie la Masca.
"Parcul" - povestea parcului Cismigiu.
Doi barbati joaca sah. Timpul trece, ei joaca in continuare. Iar in spatele jocului de sah, in parc se scrie istoria.
Principele Barbu Stirbey a inaugurat in anul 1854 Gradina Cismigiu. Atunci a inceput povestea.
Din 1854 pana in prezent pe aleile parcului traim povesti pline de mister si dragoste. Si acestea vor continua, pentru ca noi oamenii existam in spatiu si timp si povestea merge mai departe. Cu siguranta si tu esti unul din actorii Parcului, pe o alee din Cismigiu ai trecut cel putin o data in viata.
In finalul piesei, copiii care joaca sah mi-au dat impresia de roata - viata este o roata care se invarte continuu. Generatii dupa generatii viata merge mai departe.
Miscarile actorilor sunt expresive. Costumele si machiajele mi-au placut mult si au reusit sa dea un farmec aparte spectacolului. Si melodiile sunt bine alese.
Spectacolul spune povestea unui parc, a unui oras, a unui popor, a unei tari.
Multumesc Teatrului Masca pentru frumoasa poveste "Parcul". Scenariul si regia: Mihai Malaimare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu